De ce nu pleacă Grindeanu (DE KIKI , CRED YO )

Sorin Grindeanu e un premier dârz. Nu se lasă dus de pe jilțul de premier. Nu îi țin partea lui Liviu Dragnea, cel care nu mai știe cum să scape de premier, dar nu pricep ce îi justifică prezența lui Grindeanu, acolo, la Palatul Victoria, în contextul în care omul ăsta nu e acolo nici din voință populară, a fost ales de cel mult 6000 de cetățeni, dar nici din voință politică (cel puțin oficial). În plus, în șase luni la guvernare nu a realizat mai nimic din programul lui Dragnea sau al PSD. Adică nici nu l-a scăpat definitiv pe Dragnea din ghearele Justiției, impunând pragul pentru abuzul în serviciu, și nici nu a eliminat din legislație interdicția pentru condamnații penali de a fi șefi de guverne.
M-am uitat și eu pe cifrele de la ultimele alegeri, unde, oricum, Grindeanu n-a fost ales direct. Însă ne putem face o idee despre câți l-au votat, dacă ținem cont că PSD a obținut la alegerile pentru CJ Timiș 89.166 de voturi, cu care și-a plasat în CJ 16 consilieri. Unul din ei era Grindeanu. Dacă îl considerăm pe Grindeanu egal în popularitate cu oricare din cei 16 semi-anonimi din grupul care-l includea și pe el, atunci rezultă că Primul Ministru al României a fost ales de 5573 cetățeni, toți din județul Timiș. Asta înseamnă că Grindeanu e ales de 0,0295% din totalul celor 18.881.604 de cetățeni care aveau drept de vot la alegerile din iarnă (cele menite să dea Guvernul). Dacă considerăm că toată lista de consilieri PSD a fost aleasă doar datorită alurii “cu appeal” a lui Grindeanu (pe atunci purtător de alunite), atunci, înseamnă că Primul Ministru al României a fost ales de 89.166 cetățeni, toți din județul Timiș și ceilalți 15 consilieri județeni sunt doar “coada lui”. În această din urmă variantă, înseamnă că Grindeanu a fost ales de 0,472% din totalul românilor cu drept de vot. Omul care copilotează România a fost ales de doar 0,03-0,5% dintre români (valoare asemănătoare indicelui de alcoolemie) și știe foarte bine că motivul pentru care e premier, e fiindcă partidul din care face parte a obținut majoritatea la alegeri și a putut ridica suficiente mâini în Parlament ca să pună Guvernul.
Omul ăsta nu ar fi fost pus premier dacă Liviu Dragnea (în momentul de offsaid generat de controversele din jurul soțului dnei Sevil și de condamnarea cu suspendare care-l împiedică pe șeful PSD să ajungă el însuși premier) n-ar fi deținut (sau ar fi crezut că deține) un “buton” prin care să-l demisioneze pe Grindeanu la nevoie și un “hăț” prin care să-l strunească dacă deviază de la cărarea impusă. “Butonul” în politică înseamnă cel mai adesea șantaj și arareori asigurări “de onoare” ce ar fi putut fi primite de Dragnea din partea celuilalt grup din PSD din care face parte Grindeanu. Poate nu întâmplător Victor Ponta, care n-are nevoie de publicitate în perioada asta fiindcă i-o oferă oricum fugarul Ghiță în mod gratuit) a simțit nevoia să se declare preocupat de treburile țării și a comentat pe Facebook, așa, într-o doară, demisia lui Grindeanu ca pe o falsă problemă.
Se pare că “demisia în alb” de la partid depusă de Grindeanu și de toți miniștrii Cabinetului, așa cum susține Dragnea, nu e suficientă pentru debarcarea premierului. Un refuz “în spatele ușilor închise” al lui Grindeanu de a demisiona, dublat de o atitudine relaxată în spațiul public, unde susține ideea “stabilității”, îl pune pe Dragnea în situația delicată de a se eroda public și mai mult, dacă ar depune moțiune de cenzură împotriva propriului Guvern fără motiv. Asta în contextul în care subiectul demiterii a răsărit “din neant” pe agenda publică, fără vreo greșeală vizibilă gravă a lui Grindeanu. Oricum, fără vreo greșeală care măcar să se apropie ca gravitate de cel mai bun motiv de demisie “ever” pentru Guvernul Grindeanu și anume tupeul nocturn de a adopta OUG 13, sfidând românii.
În același timp, obiectiv vorbind, Grindeanu nu a făcut mai nimic pentru țară ca premier. În afară poate de faptul că a reușit să mobilizeze, ca nici un altul înaintea sa, 600.000 de români să iasă în stradă și să protesteze împotriva planurilor de legalizare a hoțiilor politicienilor. În mandatul de 5 luni al Guvernului Grindeanu aflăm totuși că în paralel cu devalorizarea leului, România a ajuns să aibă cea mai mare creștere economică din UE, chiar peste estimările specialiștilor. Însă e firesc să ne întrebăm ce a făcut efectiv acest Guvern (și cât se datorează vizionarelor decizii grindeniene), ca să își poată aroga această lăudată creștere. Specialiștii avertizează că de fapt mărirea salariului minim, care era necesară, nu stimulează economia productivă, ci preponderent consumul, românii de rând având un pic mai mult disponibil în portofel de cheltuit la supermarket. În rest, pachetul de legi pe Justiție e unul care stârnește mari controverse, politicienii încercând la foc continuu să modeleze și remodeleze articolele de lege după chipul lor, iar Legii Salarizării i s-au adus numeroase critici ca fiind nesustenabilă. Mai mult, Cabinetul Grindeanu va rămâne în anale ca primul care a ales să transmită via purtătorul de cuvânt, că premierul și-a extirpat niște alunite. Practic nu există vreun “mare merit” al lui Sorin Grindeanu care să-l recomande mai departe pentru funcția de prim ministru. El totuși zice că nu se gândește la demisie, ci la “stabilitate și predictibilitate”. De parcă țara n-ar fi funcționat înainte și fără el și n-ar putea funcționa și după.
Lupta în PSD din aceste zile se dă doar aparent pe “programul de guvernare” neîmplinit întru totul. Ca și cum ar exista vreun Guvern care și-ar fi îndeplinit la literă programul electoral. Același fals motiv a fost invocat și în iarnă, când celor 600.000 din piață li s-a explicat didactic că OUG 13 trebuia neapărat adoptată noaptea ca hoții, pentru împlinirea aceluiași “program de guvernare”.
Sentimentul e că lațul în jurul încheieturilor mâinilor lui Liviu Dragnea se strange tot mai tare. E de așteptat ca DNA să-i bată la ușă și să-l întrebe cel puțin de proprietățile și afacerile de milioane publicate de Rise Project. Probabil că pe knock-out-ul așteptat să fie dat de DNA lui Dragnea mizează și grupul din jurul lui Grindeanu, caz în care raportul de forte din PSD s-ar coagula firesc în jurul premierului, el fiind figura cocoțată cel mai sus pe vârful grămezii.
Grindeanu joacă “cartea vieții lui”. Dacă pleacă, orice poziție din CV-ul său viitor va fi un diminutiv la ce e acum, ca faimă și ca pârghii de putere. De ce e atât de greu de debarcat, deși Dragnea ține la sertar “demisia în alb” a premierului? Îl are la mână pe șeful PSD? Dacă da, cu ce, de își permite să-l sfideze atât de relaxat pe Dragnea? Ori poate o fi fost informat că lui Dragnea îi ticăie ceasul? Sau mai degrabă în umbra lui sunt oameni grei? Numai aceștia i-ar putea asigura suficientă susținere în partid și ar putea coagula o masa critică de parlamentari de la alte grupări, care să sprijine Cabinetul cu el în frunte.
Cum ar fi putut însă politicianul de provincie Sorin Grindeanu să câștige în mai puțin de jumătate de an, fără a juca în prima ligă pe linie de partid, suportul unei majorități din PSD, ca să nu pice la o eventuală moțiune? Promovat puternic de la Timișoara, e considerat omul aripii Ponta-Sârbu. Tata socru stă în umbra și nu i-am mai auzit glasul, dar e încă influent, din biroul lui de vice din Primăverii. Ilie Sârbu a mai dat un președinte de partid și un premier, așa că e de temut. Și, important, trebuie să cercetăm din ce găoace de ou a scos capul domnul Grindeanu. Fiindcă acolo e una din posibilele explicații ale benzii dublu adezive care i-a fost lipită de pantaloni atunci când s-a așezat pe fotoliul de premier.
Va reuși Dragnea eliminarea lui Grindeanu? Dacă da, cel mai probabil, succesorul lui va purta prenumele Gabi. Dacă nu, Dragnea e istorie. Va avea fix soarta lui Crin Antonescu. Așa cum pe când era președintele interimar al României, Crin și-a jucat cartea cu prilejul referendumului, dar a ratat la mustață. Dragnea și-a jucat cartea lui cu Sevil, apoi cu OUG 13 și acum cu debarcarea premierului. Are deja 3 rateuri strategice la activ, ceea ce e oricum o performanță, dat fiind că în politica mare dacă ratezi o șansă, nu ai niciodată certitudinea că mai vine o a doua. Iar Sorin Grindeanu nu vrea să piardă șansa vieții lui. Noi, românii, suntem doar décor în această intrigă fratricidă.
http://www.romaniacurata.ro/de-ce-nu-pleaca-grindeanu/