EXTREMISMUL ISRAELIAN, un risc mai mare decat MEGALOMANIA lui AHMADINEJAD

Scris de **Admin** Dum Iun 23, 2013 9:52 am

Fost sef al Mossad: EXTREMISMUL ISRAELIAN, un risc mai mare decat MEGALOMANIA lui AHMADINEJAD

EXTREMISMUL ISRAELIAN, un risc mai mare decat MEGALOMANIA lui AHMADINEJAD Bendib-iran-and-israel-nukes-cartoon

Vezi si: IRANUL, acuzat in raportul AIEA (ONU) ca detine capacitatea de a FABRICA ARME NUCLEARE. Presiunile pentru un nou razboi se intensifica

Gandul (Lelia Munteanu): Secretul cel mai prost păzit

Zicerile premierului turc – “Eu consider astăzi (5 octombrie, n.m.) Israelul drept o ameninţare pentru regiune, pentru că dispune de bomba atomica” – mi-au amintit de cartea lui Avner Cohen: “Secretul cel mai prost păzit: gheşeftul Israelului cu bomba”. O să obiectaţi că Erdogan-Paşa e un megaloman (nu-şi spune el “premierul lumii arabe”, “noul Nasser”?), relaţiile lui cu Netanyahu au atins limita îngheţului, iar Dr. Cohen e persona non grata pentru guvernul de la Ierusalim. E drept, dar asta nu schimbă cu nimic lucrurile: când e vorba despre Israel, Statele Unite au o dublă masură, iar Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică pare contaminată de ipocrizie. Nu vede complexul Dimona, din deşertul Negev, desi, în 1986, guralivul tehnician Mordechai Vanunu pusese la dispoziţia presei britanice inclusiv fotografii.În schimb, i-a acuzat pe iranieni – alţi megalomani – că şi-au ascuns centrul pilot de îmbogăţire a uraniului din oraşul ayatollahilor, Qom, deşi Tehranul le notificase în scris în scris că există. Dar nu vreau să mă pierd in istorie. Una complicată, care începe cu programul american “Atomi pentru pace” -americanii i-au construit prietenului lor, Şahul, pe bani grei, primul reactor nuclear. Am putea vorbi despre ţeapa germană, de sute de milioane, despre colaborarea cu sovieticii şi apoi cu ruşii la centralele de la Bushehr.
Iranienii au declarat în repetate rânduri că nu-şi folosesc energia nucleară decât în scopuri paşnice. Mai mult, părintele revoluţiei, ayatollahul Khomeini a oprit programul nuclear, demarat de Sah încă din 1957, considerându-l un lucru diavolesc. Aşa că abia în vremea preşedintelui Rafsanjani au fost reluată – cu multe impedimente – construcţia reactoarelor.Noul Lider Suprem, ayatollahul Khamenei, nu doar că nu s-a amestecat, dar în 2005 a emis o fatwa prin care decreta că energia atomică, folosită în scopuri razboinice, e contra credinţei islamice şi că niciodată Iranul nu va fabrica, stoca sau folosi armament atomic. Putem să nu-l credem. Cât despre declaraţiile belicoase ale preşedintelui Ahmadinejad – le putem pune între paranteze. De programul nuclear se ocupă Pasdaran (Gardienii Revoluţiei), iar ei îi dau socoteală exclusiv lui Khamenei.
Dar nici Khamenei, nici camarila lui nu sunt într-atât de inconştienţi ca – dacă şi-au văzut visul cu ochii, adică arma nucleară care să-i aducă în rând cu israelienii – să se apuce s-o şi folosească, punând la cale ceea ce propaganda israeliană numeşte, cu patetismul cunoscut, “al doilea Holocaust”. De altfel, nici unii nici alţii nu sunt într-atât de stupizi încât să moară de gât.
Ce s-o mai lungim – Iranul a semnat Tratatul de Neproliferare a Armamentului Nuclear, e bun de control şi de sancţiuni. Israelul nu l-a semnat, pace bună.
Acum câteva ore, după ce opinia publică mondială s-a inflamat de ajuns, ministrul Apărării, Ehud Barack, a întors-o ca la Haifa: “Nu vrem război!”Asta dupa ce, în urmă cu zece zile, împreună cu premierul Netanyahu, forţa guvernul să autorizeze un atac preventiv asupra instalaţiilor nucleare ale Iranului. Şi după ce, vineri, preşedintele Shimon Peres afirma ritos că o soluţie militară a comunităţii internaţionale (Peres e un maestru al actelor ratate) e mult mai probabilă decât o soluţie diplomatică. Nici pe ei nu trebuie să-i credem. Asteaptă mâine-poimâine raportul Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (la care au contribuit cel puţin cu informaţia că la baza militară Parchin, de lângă Tehran, se construiesc arme nucleare).
Ideile principale au răzbătut deja în presă. Raportul va fi destul de… elocvent, ca să determine noi sancţiuni economice, încă şi mai dure, împotriva Iranului. Se vor bucura Iordania, Arabia Saudită, Emiratele, Kuweitul, Egiptul. Persanii ăştia şiiţi o să şi-o ia artistic, prea se pregăteau ei să joace rolul de lider regional…
Nu demult, Meir Dagan, un fost şef al Mossad, a dezvăluit opiniei publice – contrar tuturor uzanţelor – intenţiile nesăbuite ale lui Bibi Netanyahu.
La sfârştiul săptămânii trecute, Ephraim Halevy, un alt fost şef al Mossad, a pus degetul pe rană: “Radicalizarea continuă a haredim (ultraortodocşii evrei) reprezintă un risc mai mare decat Ahmadinejad. Extremismul ultraortodox ne-a întunecat vieţile”.

EXTREMISMUL ISRAELIAN, un risc mai mare decat MEGALOMANIA lui AHMADINEJAD Ephraim-Halevy

Nota noastra:

Afirmatia fostului sef al Mossadului despre radicalii “ultraortodocsi” evrei este foarte relevanta si ne confirma teza noastra despre importanta mesianismelor antihristice care alimenteaza starea de spirit a omenirii inaintea razboiului mondial. Si cel mai important dintre toate este, evident, mesianismul iudaic. Nu este de colo faptul ca Israelul e condus de un sef al guvernului care asteapta pe mesia iudaic care, conform profetiilor rastalmacite de rabini, va domni ca un rege universal restaurand dominatia si stralucirea Israelului.
Semnificativ este si faptul ca Iranul are un presedinte cu o credinta mistica la fel de deliranta, asteptand venirea lui mesia musulman – Mahdi.
Ar fi cuvenita insa o precizare… Desigur ca nu toti evreii ultraortodocsi il vor primi pe antihrist. De altfel, unele grupari evreiesti “ultra” nici macar nu vor sa recunoasca statul Israel.

Antihrist va fi primit, in primul rand, de cei care vor si astepta sa le fie instaurata imparatia prin care sa poata domina totalitarpeste intreaga lume. Acestia lucreaza activ la venirea lui lui.
Antihrist va mai fi primit, apoi, de cei care vor vrea sa fie prieteni, complici ai acestui imparat universal, pentru a avea locurile de frunte in aceasta noua ordine mondiala.
In fine, antihrist va fi primit de cei care vor primi propovaduirea sa si a falsului sau profet, crezand ca isi pot invesnici patimile si dobandi starea de emancipare sociala si existentiala totala pe pamant.