Măcelarii regionalizării

Scris de Narcisa-Edelweiss Mar Iun 18, 2013 4:08 pm

Dacă partidele de la putere ar putea trage de procesele de revizuire şi regionalizare vreme de un mandat, nu ar avea nici o problemă să nu o facă! Pentru că abia ce şi-au creat la dimensiune pe care şi-au dorit-o „măcelăria” în care se simt ei cel mai bine. Acolo unde au sentimenul împlinirii: la tranşare şi vânzare, la negocieri şi şantaje „la sânge”. Treaba e că nu au atâta vreme la dispoziţie! Şi nu le ajunge de fel timpul pentru toate „jidănismele” pe care le-au gândit.

În primul rând, le expiră „ambalajul” de care s-au folosit când au câştigat de partea lor electoratul. Pentru că erodarea popularităţii le este acum cu adevărat adversar. Este drept, au prevăzut această erodare şi prin tertipuri au redus cvorumul de prezenţă la referendum la 30 la sută. Dar s-ar putea să nu le mai fie de folos nici măcar un cvorum 15 procente! Şi nu este vorba doar de erodarea „uzuală” pe care le produc principalele două şocuri economice anuale asupra oricărei guvernări. Cu ele s-au obişnuit deja românii: 1 iulie şi 1 septembrie, date la care ştiu că urmează cele mai mari scumpiri din mandatul oricărei guvernări. Problema este că, pe lângă această „erodare”, creşte rapid dejamăgirea electoratului (inclusiv a celui „captiv”) din cauza nenumăratelor angajamente pe care, acum, puterea le blufează pe seama grelei moşteniri portocalii (deşi, dacă tot vorbesc într-una de „moştenire”, guverananţii ar trebui să meargă la originile ei, feseniste!), ori pe seama răcelii acelor instituţii financiare internaţionale pe care s-au jurat că le pun la punct când vin la putere şi le fac să negocieze de la egal la egal, dar care acum mătură pe jos cu guvernanții de la Bucureşti la orice încercare a acestora de a mai scădea câte un procent din impozite, dar, mai ales, pe seama managementului de artizanat din variile ministere.

Iar Victor Ponta mai are o problemă. A jucat la cacealma încrederea de care se bucura în faţa românilor neportocalii, luxându-şi singur popularitate în monentul în care a redus cvormul pentru referendum la 30 la sută. Atunci a retezat din neghiobie diferenţa de procente până la cifrele care au săltat USL-ul pe culmile puterii (dar nu şi ale fericirii!) într-un vot care aproape că a copiat, cum altfel?!, Duminica orbului din anul 1990… Iar electoratul-diferenţă, dintre procentul minim de 30 la sută pe care puterea se bazează (aparatul de partid, electoratul „captiv”, deţinuţii graţiaţi etc) şi cele peste 60 de procente ale votului zdrobitor de mai ieri, s-ar putea să i se întoarcă împotrivă. Un electorat-diferenţă care nu doar că nu v mai vota pentru puterea actuala, dar ar putea să-i dea şi un vot de blam.

Apoi, decizia lui Traian Băsescu de a interpune un referendum pentru reconfirmarea celui din 2009, pentru parlamentul unicameral (ignorat azi de USL în scrierea proiectului de revizuire a constituţiei), o interpunere între agitaţia de acum a guvernanţilor şi momentul regionalizării şi a revizuirii, poate fi de natură să crească gradul de absenteism la următorul şi prea apropiatul referendum pentru revizuirea constituţiei, pe seama saturaţiei electoratului de a reveni prea curând la urne! Iar actuala putere ar putea fi nevoită să aleagă: fie să facă faţă unui dezgust al electoratului față de o participare la un referendum prea apropiat de cel din vară, cel „al Băselului”, fie să mai împingă cu alte câteva luni data revizuirii, care a fost deja împinsă sfârşitul anului! Şi, indiferent de ceea ce ar alege, USL tot va avea de pierdut! În cazul organizării referendumului pentru constituţie în decembrie va avea de înfruntat un absenteism datorat dezgustului electoratului faţă de o chemare la urne prea apropiată faţă de cea din vară, iar în situaţia revizuiri întârziate, în primăvara următoare, puterea va fi pusă în faţa unei erodări şi mai accentuate…

Şi nu doar expirarea „ambalajului” de popularitate îi zoreşte pe cei de la putere, ci şi realitatea faptului că tot ceea ce negociaza şi tranşează acum constituie doar „angajamente” neacoperite, promisiuni care nu pot merge la nesfârşit fără o dovadă palpabilă. Pentru că, deși își tot fac promisiuni între ei, nu au garanţia că, la scadenţă, poporul nu o să le dărâme toată măcelăria!

Totuşi, partidele de la putere încă negociază în măcelăria revizuirii şi cea a regionalizării. Şi nu doar PSD cu PNL, ori viceversa (în ideea că social-democraţii „tranşează” feliile în procesul de regionalizare, iar liberalii taie şi spânzură în proiectul de revizuzire) , ci şi cu UDMR. Pe care USL (ca întreg, de data aceasta!) se bazează pentru un troc esențial. Puterea va include statutul minorităţilor în proiectul legii supreme (într-o constituţie care nu face referiri la „statutul” românilor majoritari, ci doar la cel al etniilor minorităților!), iar UDMR va asigura, la schimb, sprijinul la asumarea de către guvern a proiectului regionalizării în parlament. Maghiarimea politică acceptă regionalizarea propusă (chiar dacă, pentru moment, proiectul nu croieşte și ţinutul secuiesc ca regiune), iar puterea promovează o constituție cu un statut al minorităţilor inclus, fapt ce va asigura în câțiva ani enclavizarea ţinutului secuiesc.

De aceea, introducerea principalelor puncte din statutul minorităţilor (proiect care stă prin sertarele parlamentului de ani buni) în constituţia revizuită poate fi privită ca o etapă esenţială în obţinerea sprijinului din partea UDMR. Şi nu ar trebui să ne surprindă dacă UDMR va accepta actualul proiect de regionalizare, de care se plângea că disipă identitatea etnică, pentru că pasul următor va fi decuparea unor altfel de „regiuni” din structurile regionale ce vor fi fost deja create. Totul cu o ţintă finală evidentă…

http://www.ziarulnatiunea.ro/2013/06/17/macelarii-regionalizarii/