US Backing Israeli War of Choice In Gaza

The moral high ground is always a tenuous piece of property. It is difficult to obtain and is easily lost. It is seen, however, as crucial because most people, all over the world, cannot accommodate the notion that life is composed of shades of grey; they desperately need to see black and white, good guys and bad guys, heroes and villains, in every situation. Nowhere is this truer than in the Israel-Palestine conflict.

It has become even more important for Israel to fight this rhetorical battle because, while it can always count on mindless support from Washington and from the most radically nationalistic and zealous Zionists around the world, the current escalation and ugliness is going to be very difficult to defend to even mainstream pro-Israel liberals, let alone the rest of the world. The hasbara (propaganda) has been flowing at a rapid pace, even more than usual, as Israel struggles to maintain the treasured hold on the “moral high ground” that its own actions have increasingly undermined.


The Setup

Here is the very simple reality of what is happening now between Israel and Gaza: Israel willfully and intentionally seized upon a crime to demolish the unity government between Hamas and Gaza and, at the same time, significantly downgrade Hamas’ administrative, political, and military capabilities.

Israel, of course, could not have foreseen the kidnapping and murder of three young men on the West Bank, but once it happened, the Netanyahu government went into high gear to press its advantage. Recognizing that it needed to whip the Israeli public into a frenzy, the government put a gag order on the case to avoid revealing that it knew almost right away that the young men were dead. Under the cover of what seemed to be a kidnapping, Prime Minister Benjamin Netanyahu was able to attack Hamas in both the West Bank and Gaza, launching a massive military operation throughout the former and increasing its bombing raids in the latter.

Hamas, for its part, didn’t react wisely, but the politics of their situation left them little choice. They had advocated kidnappings too often in the past, and they delayed stating they were not behind this incident. They finally did, and when Israel named the two suspects, it gave weight to Hamas’ denial, as the alleged murderers were part of a Hebron family that, as J.J. Goldberg put it, “…had a history of acting without the [Hamas] leaders’ knowledge, sometimes against their interests.”

But while it is rather clear at this point that Hamas had nothing to do with the three boys’ murders, it did support the act, which played well into Netanyahu’s hands. All over Israel and all over social media, calls for revenge popped up, along with cries of “Death to the Arabs,” and horrifying, indeed genocidal, statements by Israeli politicians. Ayelet Shaked, of the Jewish Home Party, compared Palestinian children to snakes, called for a war on the entire Palestinian people and said “They are all enemy combatants, and their blood shall be on all their heads.” It’s difficult for even the most brazen apologist to see those words as anything other than a call to attack civilians without restraint.

Such words bore their fruit when a Palestinian youth of 16 years, Muhammed Abu Khdeir, was burned alive. And here, of course, is where the Israeli rhetoric ratcheted up another notch. Setting out to capture the criminals was an imperative for the Netanyahu government, because it made the case that “we prosecute such murderers, while our enemy celebrates them,” a refrain that was uttered constantly in various forms.

“…That’s the difference between us and our neighbors,” Netanyahu said. “They consider murderers to be heroes. They name public squares after them. We don’t. We condemn them and we put them on trial and we’ll put them in prison.”

Not only is that rhetoric dehumanizing, it is also false. For example, the town of Kochav Yair in central Israel is named after the leader of the notorious LEHI, or “Stern Gang,” Avraham Stern, a terrorist who was summarily executed by the British. LEHI, along with the Irgun Z’Vai Leumi (or Irgun for short) was responsible for the massacre of the Deir Yassin Palestinian village in 1948, though this was after Stern’s death. The same group also boasted among its members about future Prime Minister Yitzhak Shamir, who was behind, among other things, the 1944 assassination of Lord Moyne, British Minister for Middle East Affairs, while the Irgun was led by Menachem Begin, the first Israeli prime minister from an opposition party. Many streets are named after them.

If that’s not enough, in the settlement of Kiryat Arba one can find the Meir Kahane Memorial Park, dedicated to the late “rabbi” who called for violence against Arabs in Israel (and whose Jewish Defense League often organized violence against African-Americans in the US). And, of course, right across from that park is the tomb of Baruch Goldstein, who massacred 29 Palestinians in 1994. That grave has been turned into a pilgrimage site for radical Jews.

So, Israelis are quite capable of celebrating murderers as well. But it’s important for Netanyahu to conceal this fact for now. During the staged operation to find the “kidnapped” youths, Israel arrested hundreds of Palestinians, many, but not all associated with Hamas. They virtually closed down Hebron and the surrounding area, and entered many Palestinian cities throughout the West Bank, provoking frequent clashes with residents. Several Palestinians were killed and many were injured.

Hamas eventually took responsibility for some rockets that had been fired at Israel, and the situation continued to deteriorate. Eventually, Israel launched the current operation, which was dubbed “Solid Cliff” in Hebrew; their marketing people felt that “Protective Edge” sounded better in English.

Since then, over 100 Palestinians have been killed, many of them civilians and minors. Houses have been targeted and destroyed, hundreds of people injured. United Nations human rights officials have warned that Israel may be committing war crimes by targeting private homes while the United States performs its usual task of preventing the Security Council from issuing critical statements about Israeli actions.

While the US works that task, both its president and its ambassador to Israel are reassuring Israel with total support. In a stunning example of double talk, President Barack Obama offered to broker a cease-fire, but Netanyahu bluntly stated he doesn’t want one. So, naturally US Ambassador to Israel Dan Shapiro responded by saying the US would back a ground invasion of Gaza.

War of Choice

Israeli military leaders, whose role in deciding defense strategy has become increasingly, if quietly, marginalized under Netanyahu, are not enthusiastic about the current Israeli onslaught. They understand that Hamas is not going to be defeated militarily and that this action is further degrading Israel’s standing in the world. They also understand that the impetus for this action was not security, but politics.

Netanyahu is meanwhile not striking a blow for security, or even revenge. The purpose of all this, from the deception of the Israeli people and the world about the fate of the three murdered youths, the mass arrests and provocative behavior during the staged “search” for the boys, and the following attacks on Gaza were directed not at Palestinian terrorists, but at Palestinian political leaders. While it’s true that Netanyahu envisions no exit strategy (he never does) for this operation, he does have objectives; three of them, in fact.

The first is obvious: to deliver a blow to Hamas. He is well aware that the group is already struggling financially, even more than usual, and these attacks are diverting resources toward fighting Israel and creating greater needs among Gazans.

The second is to humiliate Palestinian President Mahmoud Abbas. Netanyahu is absolutely furious that Abbas acted without Israel’s permission by joining international treaties and forming a unity government — two things which, actually, are not only Palestine’s right, but Abbas’ duty. Netanyahu is showing Palestinians how ineffective Abbas is: the PA president can do nothing but sit on the sidelines. This is a stupid thing for Netanyahu to do, of course, because it undermines the man who has been keeping the West Bank quiet for Israel, but when has that ever stopped him?

Finally, and most importantly, the goal that probably spurred all of this was Netanyahu’s desperation to dismember the Palestinian unity government. Bibi knows that while a unity government might not make progress in securing Palestinian rights, the split between Gaza and the West Bank makes it utterly impossible for there to be any progress toward ending Israel’s 47-year old occupation. From the day the unity agreement was signed, Netanyahu has been enraged about it and obsessed with undoing it. He hopes that the current violence will either increase international pressure on Abbas to dissolve his partnership with Hamas or that Hamas will grow so angry at Abbas that it will walk away.

Given that the West Bank has remained largely quiet, thanks entirely to Abbas’ security forces clamping down on any protests, let alone any action against Israel, it is entirely possible that Hamas will indeed bolt from the unity arrangement. This is rather remarkable because Netanyahu continues to demonize Abbas publicly and no one wants to compliment him on maintaining order because he is doing so at the expense of enraging his own people. Most Palestinians in the West Bank see their relatives being slaughtered in Gaza while their own president not only sits by helplessly but prevents his people from even protesting.

That is Netanyahu’s agenda, and it has nothing whatsoever to do with keeping Israelis safe and secure. Indeed, as has always been the case, far more Israelis are threatened and injured when Israel attacks than at other times.

To even maintain this thin façade, Israel must continue to make the false case that it has the moral high ground. While Hamas could be easily assailed because they only target Israeli civilians, Netanyahu has still found a way to be even more criminal, Machiavellian and ruthless, and ultimately the most culpable villain here by far.

Make no mistake about what the United States is backing here. This is as pure a war of choice as any. Netanyahu has set up this fight, and has waged it. And, as always, it is the people of Gaza who pay the heaviest price. But Israelis too will bear the cost of this ruthless escapade in the long run. And the United States can only look at itself in shame as it supports this murderous and reckless endeavor.

Morală sol mare este întotdeauna o bucată subțire de proprietate. Este dificil de obținut și este ușor de pierdut. Acesta este văzut, însă, la fel de important, deoarece cei mai multi oameni, peste tot în lume, nu poate găzdui ideea că viața este compus din nuante de gri ; de care au nevoie cu disperare pentru a vedea alb-negru, baieti buni si baieti rai, eroi și răufăcători, în orice situație. Nicaieri nu este acest lucru mai adevărat decât în conflictul Israel-Palestina.

Ea a devenit chiar mai important pentru Israel să lupte această luptă retorică, deoarece, în timp ce se poate conta întotdeauna pe sprijinul lipsit de rațiune de la Washington și de la cele mai radical naționaliste și zeloși sioniști din întreaga lume, escaladarea curent și urâțenia va fi foarte dificil de apăra de măcar liberalii pro-Israel de masă, să nu mai vorbim de restul lumii. Hasbara (propagandă), a fost curge într-un ritm rapid, chiar mai mult decât de obicei, ca Israel lupta pentru a menține cală prețuit pe "teren de înaltă morală", că acțiunile sale au subminat din ce în ce.


Setup

Aici este foarte simplu realitatea de ceea ce se întâmplă acum între Israel și Gaza: Israel voit și intenționat puse sub sechestru la o crimă să demoleze guvernul de unitate între Hamas și Gaza și, în același timp, downgrade semnificativ Hamas "administrativ, politic, militar și capabilități.

Israel, desigur, nu ar fi putut prevedea răpirea și uciderea a trei tineri de pe Malul de Vest, dar odată ce sa întâmplat, Netanyahu guvernul a intrat in viteza mare pentru a apăsa avantajul său. Recunoscând că este necesar să bici publicul israelian într-o frenezie, guvernul a pus un ordin de gag pe caz pentru a evita dezvăluie că știa aproape imediat că tinerii erau morți. Sub capacul de ceea ce părea a fi o răpire, prim-ministrul Benjamin Netanyahu a fost capabil să atace Hamas atât în Cisiordania și Gaza, lansând o operațiune militară masivă în întreaga prima și creșterea raiduri de bombardament în acesta din urmă.

Hamas, la rândul său, nu a reacționat în mod înțelept, dar politica de situația lor le-a lăsat de ales. Ei au pledat pentru răpiri de prea multe ori în trecut, și au întârziat care să ateste că nu au fost în spatele acestui incident. În cele din urmă au făcut-o, și atunci când Israel a numit doi suspecți, a dat greutate de negare Hamas ", ca presupusele ucigașii au fost parte dintr-o familie Hebron, care, în calitate de JJ Goldberg a pus , "... a avut o istorie de a acționa fără cunoștințe de [Hamas] liderilor, uneori, împotriva intereselor lor."

Dar în timp ce acesta este destul de clar în acest moment că Hamas nu are nimic de-a face cu crimele celor trei băieți, a făcut-o susțină actul, care a jucat bine în mâinile lui Netanyahu. Peste tot în Israel și peste tot mass-media sociale , solicită răzbunare apărut, împreună cu strigăte de "Moarte arabilor", și oribile, într-adevăr, de genocid, declarații ale politicienilor israelieni. Ayelet Shaked, a evreiesc Acasă partidului, față de copii palestinieni la șerpi , numiți pentru un război asupra intregului popor palestinian și a spus: "Sunt toți combatanții inamici, și sângele lor va fi pe toate capetele lor." Este dificil chiar și pentru cele mai apologet de bronz pentru a vedea aceste cuvinte ca altceva decât un apel pentru a ataca civili fără reținere.

Astfel de cuvinte dat roade lor, atunci când un tânăr palestinian de 16 ani, Muhammed Abu Khdeir, a fost ars de viu. Și aici, desigur, este în cazul în care retorica israeliene declansate un alt notch. De stabilire a captura criminali a fost un imperativ pentru guvernul Netanyahu, pentru că a făcut cazul în care "ne urmări astfel de criminali, în timp ce dușmanul nostru le celebrează," un refren care a fost rostit în mod constant în diferite forme.

"... Asta e diferența dintre noi și vecinii noștri", a declarat Netanyahu . "Ei considera criminali să fie eroi. Ei numele piețe publice după ei. Noi nu facem. Noi le condamne și le-am pus la încercare și le vom pune în închisoare. "

Nu numai este că retorica dezumanizante, este, de asemenea fals. De exemplu, orașul Kochav Yair în centrul Israel este numit după liderul notoriu Lehi, sau "Stern Gang", Avraham Stern, un terorist care a fost executați sumar de către britanici. LEHI, împreună cu Irgun Z'Vai Leumi (sau Irgun pentru scurt) a fost responsabil pentru masacrul de la Deir Yassin satului palestinian în 1948, deși acest lucru a fost după moartea lui Stern. Același grup, de asemenea, sa lăudat dintre membrii săi cu privire la viitorul prim-ministru Yitzhak Shamir, care a fost în spatele, printre altele, din 1944 asasinarea lui Lord Moyne, ministrul britanic pentru Orientul Mijlociu afaceri, în timp ce Irgun a fost condusă de Menachem Begin, primul prim israelian ministru de la un partid de opoziție. Multe străzi sunt numite după ei.

Dacă asta nu e suficient, în soluționarea Kiryat Arba, se poate găsi Meir Kahane Parcul Memorial, dedicat târziu "rabinul" care cheamă la violență împotriva arabilor din Israel (și a cărui evreiesc Defense League de multe ori violența organizată împotriva afro-americani în SUA). Și, desigur, chiar vizavi de parcul este mormântul lui Baruch Goldstein, care a masacrat 29 de palestinieni în 1994. Acest mormânt a fost transformat într-un loc de pelerinaj pentru evrei radicale.

Deci, israelienii sunt destul de capabil de a sărbători criminali, de asemenea. Dar este important ca Netanyahu pentru a ascunde acest fapt de acum. În timpul operațiunii de pus în scenă pentru a găsi tineri "răpiți", Israelul a arestat sute de palestinieni, multe, dar nu toate asociate cu Hamas. Ei au închis practic pe Hebron și zona înconjurătoare, și a intrat multe orașe palestiniene în întreaga Cisiordania, provocând ciocniri frecvente cu rezidenții. Mai mulți palestinieni au fost uciși și mulți au fost răniți.

Hamas în cele din urmă a luat responsabilitatea pentru unele rachete care au fost arse la Israel, iar situația a continuat să se deterioreze. În cele din urmă, Israelul a lansat operațiunea de curent, care a fost numit "Solid Cliff", în ebraică; de oamenii de marketing au considerat că "de protecție Edge", suna mai bine in engleza.

De atunci, peste 100 de palestinieni au fost uciși , mulți dintre ei civili și minori. Case au fost vizate și distruse, sute de persoane rănite. Oficialii Națiunilor Unite pentru drepturile omului au avertizat că Israelul ar putea fi comiterea de crime de război de către orientarea case private, în timp ce Statele Unite ale Americii își asumă misiunea obișnuită de prevenire a Consiliului de Securitate de la emiterea de declarații critice cu privire la acțiunile israeliene.

În timp ce Statele Unite ale Americii funcționează această sarcină, atât președintele său și ambasadorul de la Israel sunt linistitoare Israel cu sprijinul total. Într-un exemplu uimitor de dublu vorbi, președintele Barack Obama a oferit să negocieze o încetare a focului , dar Netanyahu a declarat răspicat că nu vrea unul . Deci, în mod firesc Ambasadorul SUA în Israel, Dan Shapiro a răspuns prin a spune SUA ar sprijini o invazie teren de Gaza.

War of Choice

Militare israeliene lideri, al căror rol în a decide strategia de apărare a devenit din ce în ce, în cazul în care în liniște, marginalizați sub Netanyahu, sunt nu entuziasmat cu privire la atacul israelian actual. Ei înțeleg că Hamas nu va fi învins militar și că această acțiune se degradează în continuare picioare lui Israel în lume. Ei înțeleg, de asemenea, că impulsul pentru această acțiune nu a fost de securitate, ci politică.

Netanyahu este în același timp nu izbitoare o lovitură de siguranță, sau chiar răzbunare. Scopul toate acestea, de la înșelăciunea poporului Israel și în lume cu privire la soarta celor trei tineri uciși, arestările în masă și comportamentul provocator în timpul pus în scenă "căutare" pentru băieți, și următoarele atacurile asupra Gaza nu au fost îndreptate la teroriști palestinieni, dar la lideri politici palestinieni. Deși este adevărat că Netanyahu prevede nici o strategie de ieșire (a nu face), pentru această operație, el are obiective; trei dintre ele, de fapt.

Primul este evident: de a livra o lovitură de Hamas. El este conștient că grupul este deja luptă financiar, chiar mai mult decât de obicei, iar aceste atacuri sunt de redirecționare a resurselor spre combaterea Israel și crearea de nevoi mai mari în rândul Gaza.

Al doilea este de a umili președintele palestinian Mahmoud Abbas. Netanyahu este absolut furios că Abbas a acționat fără permisiunea lui Israel prin aderarea la tratate internaționale și formarea unui guvern de unitate - două lucruri care, de fapt, nu sunt numai Palestina are dreptate, dar datoria Abbas ". Netanyahu se arată palestinieni cât ineficiente Abbas este: președintele AP poate face nimic, dar stau pe margine. Acesta este un lucru stupid pentru Netanyahu de a face, desigur, pentru că subminează omul care a fost păstrarea liniștea West Bank pentru Israel, dar când sa că l-au oprit vreodată?

În cele din urmă, și cel mai important, obiectivul pe care, probabil, a stimulat toate acestea a fost disperarea lui Netanyahu de a dezmembra guvernului palestinian de unitate. Bibi știe că în timp ce un guvern de unitate nu ar putea face progrese în asigurarea drepturilor palestiniene, ruptura dintre Gaza și Cisiordania face absolut imposibil să existe nici un progres spre sfârșit ocupație 47 de ani Israel. Din ziua în care a fost semnat acordul de unitate, Netanyahu a fost furios cu privire la aceasta și obsedat cu desfacerea ea. El speră că violența curent va crește, fie presiunea internațională asupra Abbas să se dizolve parteneriatul său cu Hamas sau că Hamas va crește atât de supărat pe Abbas că va pleca.

Având în vedere că Cisiordania a rămas în mare parte liniștit , mulțumită în totalitate de forțele de securitate Abbas ", de prindere în jos pe orice proteste, să nu mai vorbim orice acțiune împotriva lui Israel, este foarte posibil ca, într-adevăr Hamas va șurub de regimul unitate. Acest lucru este destul de remarcabil pentru că Netanyahu continuă să demonizeze Abbas public și nimeni nu vrea să-l felicit pe scopul de a menține că el este de a face astfel încât în detrimentul īnfuriind propriului său popor. Cei mai mulți palestinieni din Cisiordania vedea rudele lor de a fi sacrificate în Gaza, în timp ce propria lor președintele se află nu numai de neputincios, dar împiedică oamenii lui de la chiar protesteze.

Aceasta este agenda lui Netanyahu, și nu are nimic de-a face cu păstrarea israelieni în condiții de siguranță și securitate. Într-adevăr, așa cum a fost întotdeauna cazul, mult mai mulți israelieni sunt amenințate și a rănit atunci când atacurile Israel decât în ​​alte perioade.

Pentru a menține chiar și această fațadă subțire, Israel trebuie să continue să facă cazul în fals că are la sol mare morală. În timp ce Hamas ar putea fi ușor atacați pentru că ele vizează doar civili israelieni, Netanyahu și-a găsit încă o modalitate de a fi chiar mai criminal, machiavelic și nemilos, și în cele din urmă personajul negativ cel mai vinovat aici de departe.

Nu fac nici o greseala despre ceea ce Statele Unite se bucură de sprijinul aici. Acest lucru este la fel de pură un război de alegere ca orice. Netanyahu a înființat această luptă, și a purtat-o. Și, ca întotdeauna, este oamenii din Gaza care plătesc cel mai greu preț. Dar israelieni prea va suporta costul acestui escapadă nemilos pe termen lung. Și Statele Unite se pot uita doar la sine, în rușine, deoarece sprijină acest demers criminal și nesăbuit.