Mircea Băsescu: lacom “gânsac” sau jalnic „tolomac”?

u trebuie să ai mulți frați ca să ai parte de necazuri. Traian Băsescu are unul singur și bun la toate. Face parte din gașca marinarilor și este uns cu toate alifiile.

Mircea Băsescu: lacom gânsac sau jalnic „tolomac”? Daca ar fi să judecăm după faptele lui, am fi înclinați să credem că este un ”escroc„ sadea, pe care nu îl putem numi așa pană când Justiția nu se va pronunța definitiv. Există elemente ale comportamentului său care îi crează o imagine defavorabilă. Recenta sa arestare a tăiat definitiv craca de sub picioarele Presedintelui. Acesta se află încă la Cotroceni, dar a căzut definitiv din copac. Este jos in iarbă, de unde nu se va mai ridica niciodată.

Marea acuzație care i se poate aduce lui Mircea Basescu este aceea că s-a “încârdoșit” cu țiganii. Aparent, apetența sa pentru clanurile țiganesti este inexplicabilă pentru că nu este susținută de o motivație serioasă. Ce îi lipsea fratelui Președintelui? Bani avea, afacerile îi mergeau strună și toate drumurile îi erau deschise, pentru că se numea Băsescu. Avea nevoie oare de voturi? Formal, nu! De unde stim însă că nu i-a solicitat acest lucru, în culisele familiei, fratele Președinte? Ipoteza nu pare plauzibilă, în conditiile în care, Traian Băsescu cunoaște bine ce fel de “poamă” este juniorul familiei. Este posibil ca acesta să se fi apucat să lărgească popularitatea Președintelui, fără să ceară permisiunea acestuia. În cazul acesta, demersul apropierii de lumea tiganească a cuprins în mod obligatoriu și gândul ascuns, că “ poate mai pică ceva!”

Pentru că apropierea s-a produs în anturajul unor clanuri mafiote care manipulează milioane de euro și nicidecum, în anturajul unor șatre amarâte din Bărăgan. Urmatoarea greșeală impardonabilă a juniorului a fost înrudirea cu așa- zișii “aristocrați” ai țiganilor. In acest caz, infatuarea a fost determinantă. Fostul” marinăraș” s-a crezut probabil un soi de capo di famiglia siciliană, care are obligația să devină naș, pentru că un naș este întotdeauna respectat și puternic. Dacă aceste două greșeli uriașe nu erau făcute, evenimentele nu ar fi avut o desfășurare dramatică. Clanul țiganesc nu ar fi avut motivația și nici tupeul să îi propună lui Mircea Băsescu să intervină la fratele Președinte, pentru o eventuală grațiere a “ mahărului” Bercea Mondial. Există două ipoteze: prima, plauzibilă, că fratele Președintelui ar fi primit bani negri in vederea exercitării unui trafic de influență, direct la Președinte si a doua, la fel de plauzibilă, că nu ar fi luat acești bani, în realitate, totul fiind o “lucrătură”.

Prima ipoteză ar închide cazul, în momentul în care presupusul faptuitor va fi judecat și condamnat. A doua ipoteză complică enorm situația, pentru că dacă s-ar dovedi că avem de-a face cu un scenariu malefic, acest lucru ar însemna că democratia din România se află într-un mare pericol. Ar apărea întrebari chinuitoare, care ar pătrunde pentru mult timp în mentalul colectiv: cine se află în spatele acestei lucrături, care este procedura mafiotă prin care ele se îndeplinesc, dacă justiția mai este independentă, sau se află sub papuc etc. Se pare că pentru români este mai important să se dovedească faptul că Mircea Băsescu este un om corupt, care merită să își primească pedeapsa. Cealalta ipoteză ar fi catastrofală, i-ar diviza și mai mult pe români in doua tabere și ar arunca câteva instituții ale statului în derizoriu. Multi spun că este “mâna” lui Voiculescu sau a lui Ponta, alții extrapolând halucinant pâna la ideea că serviciile secrete l-ar fi trădat pe Traian Băsescu. Acestea sunt doar speculații fară nici un temei, izvorâte din interiorul unei societați bolnave, care nu mai are nimic sfânt, la care să ne putem raporta. Nici macar un frate nu mai reprezintă un stâlp pentru o familie.