VORBE CARE DOR : MAFIOTUL ISĂRESCU A FOST CONVINS DE MASONERIE ŞI DE GRUPUL BILDERBERG SĂ CANDIDEZE LA PREŞEDINŢIA ROMÂNIEI!

Scris de DOLFI , caporalul FUHRER Mier Iun 11, 2014 1:59 pm

VORBE CARE DOR : MAFIOTUL ISĂRESCU A FOST CONVINS DE MASONERIE ŞI DE GRUPUL BILDERBERG SĂ CANDIDEZE LA PREŞEDINŢIA ROMÂNIEI!
https://sites.google.com/site/absurdistansubfalduritricolore/vorbe-care-dor-mafiotul-isarescu-a-fost-convins-de-masonerie-si-de-grupul-bilderberg-sa-candideze-la-presedintia-romaniei

Scris de DORIANA-YOKO Dum Iun 15, 2014 9:53 am

Guvernul se află în campanie electorală, în frunte cu prim-ministrul, de altceva nearătându-se deloc interesat. După seria de coabitări care i-a consolidatpoziţia realmente asiato-cripto-comunistă, nu mai poate urma decât o mentalitate de eternizare în aria puterii. Această nouă piramidă se aşază în urma unui măcel atent orchestrat spre a da cât mai multă credibilitate actualului guvern. Alegerile europene au dat şi ele un uriaş curs propagandei, în lipsa altor oferte mai bune. În lipsa imaginaţiei politice, moralitatea publică se transformă într-un subiect deseori înfricoşător prin soluţiile provizoratului şi improvizaţiilor. Clasa politică pare aliniată sub stindardul agitat al supravieţuirii comune, de parcă acesta ar fi chiar sensul progresului. Personaje inclasabile au ajuns un fel de anexă a stabilităţii şi siguranţei, făcând un monstruos loc liber în jurul lor. Se afirmă deschis, fără ele ţara ar fi expusă celor mai mari nefericiri, numai că lucrurile stau exact invers. Ele întruchipează nefericirea pe care o transformă în hipnoză a răului mic, mai bun decât răul mai mare ş.a.m.d.

Nicio instituţie publică, de la cele guvernamentale până la ONG-uri, nu mai funcţionează. Măsurile care ar trebui să blocheze acest infern organizatoric se manifestă doar prin mărirea iresponsabilă a presiunii pe cei aflaţi în dificultate. Relaxarea blocajului pare a fi scoasă din orice strategie, nici nu există. Armate şi armate de responsabili cu retribuţii cât imensele pagube pe care produc apar tot mai mult în schemele cu profitori. De la oamenii care mor cu zile apelând serviciul de Urgenţe la agresarea, directă sau indirectă, a celor care solicită sprijin fără a-l primi - acesta fiind singurul răspuns, în situaţiile unor legi total interpretabile, România se scufundă fără şanse de remediere a catastrofei socio-organizatorice. Mentalitatea publică a ajuns în punctul în care solidarizările colectivităţii sunt focalizate animalic şi oficial cu agresorii, cu inamicii sociali. O reclamaţie făcută de cineva ia calea unor rapoarte care nu au nicio legătură cu lucrurile incriminate, singura grijă a destinarului oficial fiind să o plaseze cât mai bine într-un raport de 10 pagini în urma căruia reclamantul devine el însuşi problema. Organismele statului actual nu mai au nicio legătură cu interesul public, al cetăţenilor care au nevoie de ele.

Nu mai este nicio îndoială că instituţiile publice sunt totalnefuncţionale, sunt în afara oricărui control privind activitatea pentru care există în shemele finanţărilor publice. A avea o problemă elementară înseamnă, deseori, pentru români, a face faţă pieptiş întregului sistem care se poate dezlănţui aberant contra lor. Funcţiile publice, ierarhiile responsabilităţilor, competenţele sunt pentru a face din cetăţenii români o turmă de retardaţi. Acumularea unor uriaşe tensiuni problematice şi de încălcare a standardelor minimale a dus societatea într-o zonă psihologică în care totul poate deveni posibil. Nimeni nu mai este responsabil de nimic, exceptându-i pe cei cărora li se fac tot felul de nedreptăţi. Iresponsabilitatea electorală îşi arată tot mai mult teribilele consecinţe, de care sistemul profită din plin.

Această deformare a percepţiei, pe care ideologia totalitară o folosea în situaţiile de descurajare a libertăţii, s-a răspândit peste tot în societatea românească actuală. Orice lucru profund anormal devine glorificat drept realizare democratică. Abuzurile din comunism au fost înlocuite cu aceeaşi strategie de constituire a unei clase de oportunişti cu puteri nelimitate. Justiţia greoaie, frânată, făcută după interesele celor constituind această putere politică, nu reprezintă un mijloc de reglaj, cum ar fi firesc. Descurajarea solidarităţii sociale chiar pe teme mult prea stringente arată că România se autodesfiinţează, exterminându-şi propriii cetăţeni. Sistemul, în întregul lui, este unul care nu slujeşte decât câtorva mii de persoane care îl constituie, cu recunoscutele anexe economico, media, culturale.

România trăieşte într-o degradare fără limite, pe care o finanţează. Nu critica puterii este soluţia, ci un nou tip de putere, democratică, funcţională. Lucrurile nu sunt chiar aşa de complicate. Este necesară o reevaluare a fişei posturilor câtorva zeci de mii de persoane. Se va vedea că au legătură doar cu piramida. Aceasta s-ar putea prăbuşi de la sine dacă vor fi făcute reforme printre unele dintre mumii.

Autor: Ioan Vieru

Sursa: Cotidianul

Scris de DORIANA-YOKO Dum Iun 15, 2014 9:55 am

Patroni şi clienţi

VORBE CARE DOR : MAFIOTUL ISĂRESCU A FOST CONVINS DE MASONERIE ŞI DE GRUPUL BILDERBERG SĂ CANDIDEZE LA PREŞEDINŢIA ROMÂNIEI! Swag-300x253

Relaţia patron client este cu mult mai veche decât s-ar crede la prima vedere. Povestea ei coboară în antichitatea romană. Juvenal descrie această relaţie prin obiceiul „sportulei”, care nu era altceva decât un coşuleţ pentru mâncare, pe care clientul îl avea mereu asupra sa, când se afla în preajma patronului, pentru a-i cerşi delicatesele prânzului. Obiceiul era atât de cangrenat social încât devenise un adevărat lanţ trofic al unui obicei cotidian iar clienţii se întreceau prin variate şi cât mai originale metode să câştige bunăvoinţa patronului, astfel încât să aibă „sportula” cât mai plină. Derivarea cuvântului „sport” din „sportula” nu este tocmai întâmplătoare. Sportivii de azi, cu precădere fotbaliştii, trăiesc aidoma clienţilor latini din antichitatea romană, adică peste medie, deşi nu făceau mare lucru, iar nivelul intelectual nu necesita eforturi pentru umplerea „sportulei”.

La alţi parametri, clienţii de odinioară care practicau obiceiul „sportulei” erau întâlniţi şi în administrarea statului pe diverse paliere de guvernare. În România contemporană cunoaştem exemple deja proverbiale de posesori de „sportule” precum Miki Şpagă, Şpagaton sau Şpagoveanu, pentru a exemplifica cele mai legendare construcţii „sportulane”. Adică oportuniştii care în schimbul coşului plin îndeplineau cele mai josnice saucompromise comenzi sau îndeletniciri.

Acest obicei al „sportulatului” a fost punctul de plecare al prăbuşirii Romei deoarece a contribuit la revanşa periferiei asupra centrului. Toţi dezaxaţii, puturoşii, oportuniştii, învârtiţii de circumstanţă, profitorii de tot felul au extins falia dintre stabilitate şi anarhie, aşa cum se întîmplă şi în România de azi.

Grupurile marginale prin acumulări de capital

(includem aici şi sistemul de relaţii clientelare construit între clienţi în semn de solidaritate de breaslă întru furt „sportulan”) s-au interpus treptat, în câteva generaţii, vechilor patroni, devenind ei stăpâni, iar regimul crizei militare traversate de Roma în secolul III era noastră este similar cu revanşa istorică a „sportulanilor” noştri „marginalizaţi” înainte de 1989 şi care şi-au luat revanşa în istorie, pentru a face orice doresc.

Caracteristicile unei societăţi conduse de „sportulani” sunt: corupţia, prostituţia şi anarhia. Aşa cum tronul imperiului de odinioară era licitat de diverşi învârtiţi care reuşeau să angajeze mai mulţi mercenari devenind pseudo-împăraţi în vreo provincie de margine, până la revenirea autorităţii centrale, tot aşa, baronii de partid s-au substituit autorităţii centrale dirijând prin propriul mecanism financiar

, şi prin excelenţă clientelar, viaţa cotidiană şi economică din propria feudă administrată. Această realitate înseamnă anarhie iar prostituarea noilor clienţi devine mai vulgară şi mai promiscuă deoarece nu mai avem principele luminat, stăpân al primilor clienţi, mai selectivi şi rigizi, ci avem deja perifericul, sclavul de odinioară, în poziţia de a umple „sportulele” noilor clienţi care bat la poarta istoriei. Dar nu cu delicatese ale generozităţii, ci cu resturi ale umilinţei.

Autor: Adrian Majuru

Sursa: Cotidianul

Scris de DORIANA-YOKO Dum Iun 15, 2014 9:59 am

Scris de Continut sponsorizat

VORBE CARE DOR : MAFIOTUL ISĂRESCU A FOST CONVINS DE MASONERIE ŞI DE GRUPUL BILDERBERG SĂ CANDIDEZE LA PREŞEDINŢIA ROMÂNIEI!

VORBE CARE DOR : MAFIOTUL ISĂRESCU A FOST CONVINS DE MASONERIE ŞI DE GRUPUL BILDERBERG SĂ CANDIDEZE LA PREŞEDINŢIA ROMÂNIEI!

Degradare fără limite

Pelerin in tara spagii

Mai dă-te-n taxa mea

Re: VORBE CARE DOR : MAFIOTUL ISĂRESCU A FOST CONVINS DE MASONERIE ŞI DE GRUPUL BILDERBERG SĂ CANDIDEZE LA PREŞEDINŢIA ROMÂNIEI!