Asasinii viitorului (7)

Scris de BEAU & BEAU Sam Mai 17, 2014 4:44 pm

Cap. 6 Matriarhatul – viitorul de aur al omenirii
Cu multă vreme în urmă, pe când de-abia se înscrisese în Partidul Comunist din Austria, WilhelmReich sesizase grave disfunctionalităti în desfăsurarea asa-zisului proces revolutionar din Uniunea Sovietică. A înteles rapid că toate aceste probleme au avut drept principală cauză chestiuni legate de constiintă. Era si normal ca destui comunisti să aibă reticente atunci când erau obligati să comită cele mai oribile crime, fie ele si contradusmanului de clasă. În fond, rusii, comunisti sau anti-comunisti, erau înainte de toate un popor crestin si ortodox, pe care, asa cum scria Churchill în 8 Feb. 1920, în Illustrated Sunday Herald, în articolulZionism versus Bolshevism: A Struggle for the Soul of the Jewish People, o confederatie sinistră a evreilor internationali, i-a însfăcat de păr, devenind practic stăpânii necontestati ai acelui enorm imperiu. O afirmă chiar ei, citez:
“The Bolshevist revolution in Russia was the work of Jewish brains, of Jewish dissatisfaction, of Jewish planning, whose goal is to create a new order in the world. What was performed in so excellent a way in Russia, thanks to Jewish brains, and because of Jewish dis-satisfaction, and by Jewish planning, shall also, through the same Jewish mental and physical forces, become a reality all over the world.”
(“The American Hebrew”, 10 Septembrie 1920)
Sau, în româneste:
“Revolutia în Rusia a fost produsul creierelor evreiesti, expresia nemultumirii evreilor, a planificării lor, al cărei scop este să creeze o nouă ordine în lume. Ceea ce a putut fi realizat atât de bine în Rusia datorită creierelor evreiesti, din cauza nemultumirii lor si prin planificarea lor, prin acelasi efortintelectual si fizic va trebui să poată deveni o realitate si la scară mondială.”
Mai clar de atâta nici că se poate! În timp ce părintii comunismului, Marx, Engels si Lenin, estimau cadintr-o economie etatizată de tip comunist să rezulte mai devreme sau mai târziu si o cultură specifică, Wilhelm Reich sustinea exact contrariul. Clasa muncitoare nu era si nici nu putea fi asimilată în mod mecanicist unui musuroi de furnici. Atâta vreme cât muncitorul va avea credinta crestină si valorile familiei traditionale adânc ancorate în constiintă, indiferent de modul de productie, capitalist sau comunist, revolutia mondială nu va avea nici o sansă. De altfel, am subliniat anterior că membrii Scolii de la Frankfurt s-au distantat treptat de comunismul de tip sovietic, desi în esentă, tot comunisti au rămas. Nu pot să spun cu exactitate de ce. Poate datorită faptului că trăiau în America, care era în plin război rece cu blocul sovietic, poate pentru a câstiga aderenti, poate pentru că Nikita Hrusciov dezvăluise o parte din crimele lui Stalin, astfel că pe atunci Uniunea Sovietică era percepută ca imperiul Satanei. Nu putem sti exact. Cert este că solutia oferită de ei s-a dovedit istoriceste valabilă si viabilă, după cum se poate constata azi, spre deosebire de sistemul comunist construit pe baza învătăturii marxist-leniniste, care nu a reusit să supravietuiască în forme specifice decât în Coreea de Nord si în Cuba. Am mai spus-o si o repet, indiferent de solutia aleasă, revolutie teroristă, violentă si criminală de tip bolsevic, având drept model Revolutia Franceză, sau Terorism Cultural si Revolutie Sexuală, scopul Scolii de la Frankfurt rămâne acelasi: distrugerea din temelii a ordinii existente. Despre această institutie, Scoala de la Frankfurt, un cunoscut cercetător evreu, Gershom Scholem, avea să afirme, citez: a fost una dintre cele mai remarcabile “secte evreiesti” produsă de iudaismul german.(sic !)
Să vedem acum câteva din directiile de gândire ale teoriilor lui Wilhelm Reich. În studiile sale, a tras concluzia că individualismul mic-burghez, opus colectivismului preconizat de revolutia mondială îsi are originea în educatia autoritară si crestină primită de copil în cadrul familiei patriarhale traditionale. Reich preconiza ruperea copilului de familie, rolul tatălui urmând a fi preluat de către stat, cresterea si educarea noilor generatii urmând a fi realizată în institutii comunale, în care copiii vor putea fi îndoctrinati mai uşor în spirit colectivist de turmă, prin eliminarea oricăror constrângeri de natură sexuală si religioasă. Vom vedea mai târziu cum toate aceste idei au fost puse treptat în practică, ele constituind azi coordonate de bază ale politicii actuale americane si europene în domeniul educatiei. În ceea ce-l priveşte pe dr. Wilhelm Reich, este posibil ca aceste idei să fi fost un reflex târziu al educatiei rigide primite în copilărie, atunci când părintii săi încercaseră să-l rupă de rădăcinile sale iudaice, interzicându-i să vorbească idis si îndepărtându-l de alti copii evrei. În ceea ce priveşte constrângerile sexuale de natură religioasă, Reich gândea că acestea au ca scop întărirea familiei traditionale. În momentul în care aceste constrângeri ar dispărea, familia traditională patriarhală ar putea fi distrusă. Exact ceea ce gândea si Georg Lukacs în 1919, idei puse în practică în timpul celor 133 de zile ale republicii sovietice maghiare. Sexul liber, lipsit de orice constrângere de natură morală, familială sau religioasă, va elibera pe muncitori, oferindu-le o viaţă relativ plăcută si lipsită de grija zilei de mâine, cel putin în ceea ce privește întretinerea unei familii. În esentă, tot o teorie comunistă, statul totalitar care preia atributii rezervate familiei traditionale, în principal educatia copiilor, pentru a crea omul nou,constructor constient al comunismului, visul de aur al omenirii. Nu? parcă asa se spunea în epoca de tristă aducere aminte.
Cum spuneam anterior, în 1929, dr. Reich a făcut ovizită de lucru în Uniunea Sovietică, unde este de presupus că a văzut cu ochii săi realizările regimului comunist. Demn de mentionat este faptul că liderii comunisti din Rusia ajunseseră la rezultatul preconizat de dr. Reich sau pe aproape, fără să-si fi propus neapărat acest lucru, toate acestea apărând pe atunci ca esecuri colaterale si nesemnificative ale politicii economice sovietice. Mă refer la destrămarea familiilor prin concentrarea bărbatilor pentru vaste operatiuni militare, deportarea mai mult sau mai putin fortată a muncitorilor pe uriaşe santiere îndepărtate, promiscuitatea vietii în barăci de santier, viata sexuală dezordonată cu parteneri ocazionali, ravagiile produse de bolile venerice, imposibilitatea unei vieti religioase normale, distrugerea de comunităti întregi prin deportare sau relocare, abandonul familial, cresterea enormă a numărului de copii abandonati care s-au adăugat la numărul deja urias al orfanilor de război, etc…, toate acestea fiind consecinta imediată a politicii sovietice de a aborda proiecte grandioase, insuficient fundamentate social, tehnic si economic. Este evident că teoriile lui Wilhelm Reich puteau cel mult să provoace un zâmbet liderilor sovietici, familiarizati cu metode coercitive violente. Vom vedea pe parcursul acestei cărti că până la urmă tot dr. Reich a avut dreptate. În timp ce Rusia de astăzi plăteste si azi un greu tribut politicii comuniste de industrializare fortată, armatele de homosexuali, lesbiene, transsexuali, feministe, negri, tigani, metisi, drogati, bolnavi de SIDA, onanisti cronici, handicapati de toate felurile, ecologisti, sectanţi si alţi marginali în curs de afirmare, precum pedofilii, zoofilii si necrofilii se vor dovedi în final mult mai eficiente decât armatele de mujici cu stea rosie la chipiu.
Dr. Wilhelm Reich a înteles mai bine decât oricine efervescenta tinerei generatii, componenta cea mai dinamică a societătii, ca si interesul acesteia în domeniul relatiilor sexuale prenuptiale, condamnate de biserică. Din păcate, a pus acest interes al tinerilor, normal sau de înteles până la un punct, în slujba răului, a distrugerii societătii prin sex, desfrâu si promiscuitate. Cu atât mai mult cu cât, în timpul vizitei făcute în Uniunea Sovietică, a putut vedea la faţa locului rezultatele experimentului comunist sovietic: copii abandonati pe străzi, rezultat al căminelor destrămate, abandonarea familiei pentru un alt partener sexual, delincventă, droguri, alcoolism, promiscuitate, chestiuni care macină azi societatea americană, dar si cea europeană, si, într-o măsură mai redusă, cea din fostele tări comuniste din Europa de Est, si asta, la aproape un secol distanţă.
Câteva cuvinte acum despre esenta filozofiei sale. Să facem pentru început observatia că dr. Wilhelm Reich a fost un adevărat vizionar, observând de timpuriu problemele cu care se confrunta revolutia bolsevică, fiind totodată printre primii care au sesizat contradictia flagrantă dintre dogma comunistă aplicată brutal în Uniunea Sovietică si interesele mărunte si imediate ale oamenilor obisnuiti. Solutia preconizată de el, asa cum este ea aplicată azi, cum spuneam deja, s-a dovedit a fi viabilă si fiabilă, astfel că opera sa distructivă continuă si în prezent să se dezvolte, în timp ce comunismul de tip stalinist a esuat lamentabil în anii ’90 ai secolului trecut. Revolutia sexuală, asa cum o preconiza dr. Reich, a fost respinsă de către comunistii rusi, deoarece provoca haosul social, exact ceea ce Reich si restul Scolii de la Frankfurt urmăreau, si în subsidiar, distrugerea familiei traditionale.
În lucrările sale fundamentale, Psihologia de masă a Fascismului (1933) si Revolutia Sexuală (1936) regăsim filozofia sa, care, însusită în anii ’60 de stânga radicală si pusă progresiv si sistematic în practică, au condus la aspectul actual al societătii occidentale. Ceea ce a propus dr. Reich cu lux de amănunte, a devenit esenta marxismului cultural de azi, chintesenta pop-culturii americane prezente. Spre deosebire de ideologii PCUS, care au realizat în scurt timp că promiscuitatea sexuală conduce la haos social, Reich considera că haosul social este esenta însăsi a revolutiei sexuale, dat fiindcă o mare parte a populatiei, insensibilizată la valorile familiei traditionale burgheze, va fi complet dezinteresată de politică, traditii, constrângeri sociale, etc…, într-un cuvânt, va exista un haos la toate nivelurile vietii sociale. Cum spuneam, prima atacată a fost familia traditională burgheză, în calitate de nucleu de bază al societătii. Reich considera că autoritatea paternă este principalul atribut al familiei traditionale, cel care mentine coeziunea acesteia si cel care influentează în mod hotărâtor educatia si comportamentul ulterior al copiilor. El considera că eliminarea acestuia ar putea permite distrugerea familiei puritane burgheze. Autoritatea paternă este cea care limitează afirmarea sexuală a copilului mic, cea care îl împiedică bunăoară să se masturbeze până la învinetire, precum nebunii din romanele lui Céline, sau să aibă contacte sexuale începând de la vârste fragede. El considera că educatia primită de către copil în cadrul unei familii autoritare, prin astfel de constrângeri de natură sexuală, ar paraliza ulterior, la maturitate, orice tendintă de răzvrătire contra ordinii existente, făcând imposibilă orice revolutie. Pentru a iesi din acest impas, Reich preconiza inversarea rolurilor traditionale ale părintilor, prin transformarea familiei patriarhale într-una matriarhală, continuând astfel ideile lui Friedrich Engels, aşa cum fuseseră ele enuntate înOriginea familiei, proprietatea privată şi statul(1884), în principal faptul că discriminarea femeii si-ar avea originea în familia patriarhală. Chiar mai înainte, încă din 1845, în cartea sa Ideologia germană, Karl Marx considera că femeile si copiii ar constitui cumva proprietatea capului de familie în cadrul familiei traditionale. Solutia preconizată atunci, ar fi familia matriarhală, în care rolul principal ar reveni femeii, bărbatul având cel mult rolul de partener sexual ocazional. Odată autoritatea paternă înlăturată, vor dispărea toate constrângerile cu privire la libertatea sexuală a copiilor si sotiei, unitatea familială fiind sfărâmată. Rolul părintilor în educatia copilului va fi preluat de stat, care va putea mai apoi spăla în linişte creierul copilului, îndoctrinându-l cu marxism cultural. Astfel, copilul, chiar dacă initial este un produs al capitalismului, crestinismului, conservatorismului, familiei patriarhale si al represiunii sexuale, va fi eliberat prin îndoctrinare de orice fel de constrângere morală, familială si crestină. Reich era de părere că autoritatea paternală este ilegitimă, deoarece deserveste o structură conservatoare cu o ideologie autoritară, ea nefiind altceva decât reprezentantul autoritătii unui guvern anti-comunist la nivelul familial, ca atare trebuind să fie eliminată din structura familială. El a tras concluzia că educatia crestină a copilului în cadrul familiei traditionale porneste de la conceptul de familie si cel de căsătorie, dat fiindcă părintele pune accentul pe alimentatie si excretie (sic!), în timp ce activitătile sexuale sunt strict prohibite. Reich era de părere că represiunea parentală asupra sexualitătii copilului trebuie să înceteze, copiii trebuind să fie încurajati să se masturbeze cât mai mult si să aibă contacte sexuale cu copii de sex opus. (sic!) El era de părere că atitudinea morală si responsabilă fată de activitatea sexuală este legată de sentimente dedatorie si onoare, si că acestea la rândul lor, constituie un suport pentru familie, biserică si stat. Prin sexualizarea precoce a copilului, toate acestea ar putea să dispară. În concluzie, familia traditională, celulă de bază a societătii, cea care generează valorile culturale, trebuie si ea să dispară. Răzvrătirea copilului împotriva acestor constrângeri, de natură crestină în fond, sentimentele de ură si frustrare fată de aceste limite impuse de părinti, familie si societatea burgheză, transformate în fortă revolutionară, ar putea fi folosite de Partid.(evident comunist) El a tras concluzia că în vederea distrugerii familiei traditionale nu trebuie decât stimulat instinctul sexual la vârste cât mai fragede. Astăzi, în plină eră a smartphone-ului si a accesului nelimitat la internet, acest lucru a devenit o bagatelă. Nu a fost nevoie de cine stie ce teorii savante pentru a satisface această dorintă a tinerilor, firească până la un punct, încă o dovadă că dr. Reich a fost un adevărat vizionar. Iar de aici si până la excesele cunoscute de azi nu e decât un pas. Prostitutie, uz si abuz de droguri si energizante, alcoolism, sex si violuri în grup, etc… tot ce vedem zilnic la deschiderea canalelor de stiri. Dar nu numai că a anticipat ceea ce avea să urmeze, dar a intuit si posibilele consecinte negative, dând si solutii.
Era evident că activitatea sexuală ne-controlată, promiscuitatea si contactele sexuale întâmplătoare, adesea derulate sub influenta drogurilor sau alcoolului, la toate acestea adăugându-se de cele mai multe ori insuficienta dezvoltare fizică si intelectuală a părintilor, nu pot să ducă decât la sarcini nedorite, dar si, în cazul păstrării sarcinii, la copii adesea anormali, cu diverse malformatii congenitale sau cu diverse handicapuri psihice. Solutia a fost dată imediat prin aşa numita planificare familială, drepturile femeii, întreruperea voluntară de sarcină, toate acestea dorind să oculteze o adevărată crimă, avortul, condamnat de biserică. Consecintele pe termen lung au fost dezastruoase. Chiar dacă scăparea de o sarcină nedorită rezolva oarece probleme de moment, traumele psihice si fizice ale femeii nu se pot neglija. Si la care se adaugă si riscurile inerente unei astfel de operatii brutale. Vom discuta mai târziu în amănunt acest aspect.
Distrugerea familiei traditionale prin eliminarea bărbatului, pater familias, devenit acum partener sexual ocazional, prin eliminarea autoritătii paterne, cea care mentinea coeziunea familiei, la care s-a adăugat liberalizarea avortului, a permis ca femeia să poată întretine concomitent relatii sexuale cu mai multi bărbati. Se discuta chiar despre o anumită concurentă între masculi, chestiune observată si studiată mai târziu în cadrul haitelor de lupi, sacali si alte canide. Reich mergea si mai departe, preconizând eliberarea femeii si de constrângerile materiale ce o mai puteau tine legată de viata de familie. În acest mod, ultima verigă ce mai putea mentine unitatea familiei traditionale era sfărâmată.
Si să mai facem o observatie. Tuturor acestor teorii, indiferent de scopurile finale mai mult sau mai putin declarate, le lipseste ceva. Despre dimensiunea umană este vorba. Am citit cu atentie mai toate lucrările doctorului Reich, dar si cele apartinând celorlalti membri ai Scolii de la Frankfurt. Cuvinte ca suflet, sentimente, iubire, devotament, păcat, etc… apar extrem de rar. Relatiile inter-umane sunt reduse la contactele sexuale ale femeii cu masculul alfa, beta sau gama. Produsul de conceptie, fetusul, atunci când intervine, de cele mai multe ori inoportun, devine un balast bun de aruncat la canal, un obstacol în calea emancipării femeii. Deducem de aici nu numai dimensiunea anti-crestină a marxismului cultural, dar si cea anti-umană în esenta sa. Teologii ar putea vorbi si de o dimensiune anti-christică si satanist-drăcească a acestor teorii, care lucrează mult mai subtil, spre deosebire de comunistii atei, care combăteau religia în mod grosolan, pe fată, persecutând preotii si dărâmând bisericile, după modelul devenit deja clasic al terorii din timpul Revolutiei Franceze.
Femeile sunt îndemnate să divorteze, chiar dacă nu există motivatie aparentă, pentru a se elibera de tirania căsniciei. Pentru a dispune de o oarece independentă materială, Reich a propus ca tribunalele să dispună obligarea fostului sot de a plăti o rentă lunară, în special pentru întretinerea copiilor rămasi în grija mamei. Opera destructivă nu se încheie însă aici. Odată ce tatăl este îndepărtat din familia monogamă, mai rămâne să fie distrusă legătura dintre mamă si copil. Este de presupus ca nu totdeauna această rentă sau pensie alimentară cum se numeste pe la noi, să fie întotdeauna suficient de consistentă încât să asigure întretinerea copiilor rămasi în grija mamei, dar si independenta materială totală a acesteia, astfel că femeia, eliberată sexual prin divort, să fie în continuare supusă la constrângeri materiale. Ca atare, s-a propus preluarea copiilor de către stat, în centre de asistentă cu program extins, copilul fiind “înapoiat” mamei după-amiaza sau seara. Astfel, mama va petrece doar câteva ore pe zi cu copilul, de rest ocupându-se statul. În acest fel, mama va fi ruptă treptat de copil, copilul va fi lipsit de afectiunea maternă, locul părintilor fiind luat de stat. Educatia în spirit colectivist, spălarea creierului si îndoctrinarea marxistă se vor putea face astfel extrem de usor în aceste centre, pericolul individualismului mic-burghez din cadrul familiei traditionale dispărând. Mama, odată eliberată de constrângerile materiale si maternale, va putea să întretină contacte sexuale multiple cu mai multi masculi, emancipându-se.
A doua institutie vizată de revolutia sexuală preconizată de către dr. Wilhelm Reich a fost biserica. El a sustinut că sentimentul religios ar fi similar orgasmului (sic!) si că ideea centrală a oricărei religii patriarhale ar fi negarea oricăror trebuinte de ordin sexual. Ca atare, crestinii suferă o eternă tortură în speranta fericirii promise în viata de apoi. Reich scrie despre chestiuni pe care nu a reusit niciodată să le înteleagă pe deplin, fiind convins de diminuarea sau absenta plăcerii sexuale în cadrul familiei crestine. Nu a reusit însă să explice niciodată cum este posibil ca triburi păgâne, la care membrii sunt absolut liberi de orice constrângere de ordin sexual, pot să trăiască totusi sentimente religioase. Explicatia e simplă – Reich, fiind evreu si ateu, ura din tot sufletul crestinismul si pe crestini. Din păcate, “revolutia” initiată de el cu privire la religie continuă si în ziua de azi. În imagine, tineret revolutionar sovietic, Odesa, anii ’30.
http://mizeriaistoriei.wordpress.com/2014/05/12/asasinii-viitorului-7/