Cum era viaţa în Odesa, sub administraţia română

Socialistul menşevic Evgheni Tverskoi a locuit în Odesa în anii 1941-1944. În jurnalele sale el descrie perioada administraţiei româneşti ca fiind una de „îndestulare şi înflorire a culturii”.


Cum era viaţa în Odesa, sub administraţia română

Evgheni Tverskoi şi-a publicat însemnările în 1954 în Belgia. Se cunosc puţine date despre autor. Se presupune că acesta şi-a luat un pseudonim (iar numele adevărat ar fi Adrianov). Tverskoi s-ar fi născut în 1890. În a1912 a intrat în partidul meneşvic. Până la marea teroare stalinistă a lucrat ingener de căi ferate în oraşul Oriol. În 1931 a fost deportat pentru trei ani, iar din 1935 a bătut cărările GULAGULului timp de trei ani pentru „sabotaj”. În 1940 s-a stabilit la Odesa. În timpul administraţiei româneşti, Tverskoi a lucrat la căile ferate şi a publicat articole în ziarele locale. În 1944 s-a refugiat în Belgia, după care s-a stabilit în Canada, scrie Timpul.md.

Însemnările sale conţin detalii din viaţa cotidiană a Odesei în timpul administraţiei româneşti.

„Liderul Partidului Naţional – Ţărănesc Iuliu Maniu a reuşit să-şi impună viziune sa referitor la viitorul Transnsitriei. S-a adoptat o decizie oficială potrivit căreia cetăţenii sovietici au fost eliberaţi, obţinând aceleaşi drepturi ca şi cetăţenii români.

Guvernatorul Odesei a fost numit basarabeanul Gherman Pântea. Candidatura lui a fost susţinută de guvernatorul Transnistriei, profesorul Alexianu.

Treptat, viaţa în Odesa s-a normalizat. Staliniştii au lăsat însă multe distrugeri. Întreprinderile din Odesa au fost aruncate în aer. Depozitele cu produse alimentare, la fel, au fost nimicite, iar intrarea în port a fost blocată de vase scufundate.

Românii au reconstruit, în primul rând, bisericile. Ulterior, au demarat lucrările de refacere a fondului locativ-comunal. Muncitorii şi ţăranii s-au implicat activ. Pentru opt ore de muncă ei primeau 4-7 mărci. Administraţia orăşenească i-a asigurat cu raţii, care depăşea până şi normele din Germania. Precizez că un singur muncitor primea în fiecare lună – 0,5 kg de unt, un litru de ulei de floarea-soarelui, 2 kg de zahăr, 5-6 kg de cereale, făină şi macaroane, 2 kg de carne, o jumătate de litru de vodcă, 300 de ţigări şi un kilogram de pâine pe zi.

S-a dat undă verde comerţului liber. Orice doritor putea primi licenţa pentru a deschide un local. Deja în primăvara lui 1942 Odesa era de nerecunoscut, magazinele abundau de fel de fel de bunuri. Odesa atrăgea comercianţii români şi europeni. Ei au deschis magazine cu produse industriale pe care oamenii nu le-au avut niciodată în perioada stalinistă. Românii au adus la Odesa şi utilaj agricol. Ţăranii putea să-şi cumpere o lopată, o coasă, greble,haine, cizme, caloşi şi chiar un ceas. Pieţele erau pline de produse alimentare şi obiecte de uz casnic.

Ţăranii au obţinut dreptul de a ieşi din colhoz. Drept rezultat, multe colhozuri au dispărut. Sectorul industrial al oraşului a rămas proprietatea guvernatorului şi administraţiei locale. Trebuie să remarc că printre membrii direcţiilor municipale trebuiau să figureze reprezentanţii populaţei băştinaşe.

A fost reparată integral Universitatea din Odesa, rectorul căreea a devenit cunoscutul chirurg şi profesor Ciasovnikov (după retragerea românilor, el s-a stabilit la Bucureşti, unde a obţinut dreptul de acorda servicii private. După instaurarea regimului comunist în România, Ciasovnikov a fost predat autorităţilor URSS şi spânzurat).

Inginerii au putut lucra conform competenţelor. Muncitorii au primit dreptul de a deschide întreprinderi individuale ca să lucreze pentru propria bunăstare, nu pentru „stat”. Șomerii şi persoanele în etate au primit indemnizaţii şi dreptul de a solicita produse alimentare.

Oamenii erau asiguraţi nu doar cu o bucată de pâine. Au apărut şi locuri de distracţie. Românii au renovat Opera orăşenească din Odesa. Binecunoscutul tenor Seliavin a fost numit directorul acesteia (în timpul regimului stalinist el primea o pensie mizeră). Românii şi germanii veneau la Odesa ca să ascultele operele „Boris Godunov”, „Evgheni Oneghin” sau baletele „Lacul lebedelor”, „Frumoasa adormită” etc. De asemenea, a fost reconstruit Conservatorul din Odesa condus de celebra interpretă Lidia Lipkovskaia.

Renumitul artist Vasilii Vronski a deschis „Teatrul rus de dramă şi comedie”, iar un grup de actori veniţi din Kiev au creat „Teatrul romantic”. Foştii jurnalişti sovietici au creat ziarele „Молва” („Opinia publică”) şi „Одесская газета” („Ziarul de Odesa”).

Populaţia oraşului care a trăit două decenii în regim stalinist nu avea probleme cu noile autorităţi. Primarul oraşului Gherman Pântea mergea pe jos la piaţă şi discuta cu oamenii. Auzind de condiţiile de viaţă din Odesa, mulţi oameni din Ucraina şi Rusia s-au refugiat în oraş.



http://www.ziuaveche.ro/cultura-religie/cultura/cum-era-viata-in-odesa-sub-administratia-romana-172652.html