PONTA 3 -DINCOLO DE APARENTE

"Cat de plauzibila este inscrierea domnului Victor Ponta in cursa prezidentiala? Daca e sa luam in serios declaratiile sale, aceasta sansa este de 49 la suta. Pentru ca 51 la suta ar fi reprezentate de Sorin Oprescu sau de Calin Popescu Tariceanu.

In ceea ce ma priveste, am insa alte criterii in functie de care pot elabora o prognoza. Conform acestora, in mod cert, Victor Ponta nu numai ca se gandeste sa candideze, dar chiar transpira din greu in vederea atingerii acestui obiectiv. Ca in cele din urma se va inscrie sau nu in cursa electorala, ca va reusi sau nu sa ia sub ocupatie Palatul Cotroceni, aceasta este o cu totul si cu totul alta poveste. Si depinde exclusiv de popularitatea sa din toamna.

Daca, in mod constant, atat pe vremea existentei USL, cat si dupa decesul aliantei, Victor Ponta, desi sustinea sus si tare ca exista un singur candidat sustinut de PSD, in persoana domnului Crin Antonescu, aparea ca prezidentiabil in toate sondajele si cu preponderenta in cele de sub umbrela propriului partid, acesta a fost un indicator cat se poate de precis al intentiilor reale ale prim-ministrului. Pe de o parte, trebuia ca, in mod treptat, prin introducerea numelui sau in sondaje, opinia publica sa se obisnuiasca cu gandul posibilitatii candidaturii lui Ponta pe care, formal, el o nega de fiecare data. Era un mesaj puternic subliminal. In al doilea rand, era evident, mai ales in primul an de dupa alegeri, ca Victor Ponta, fiind extrem de vizibil ca prim-ministru si avand si calitatea de sef al partidului cu cel mai mare electorat, va imparti in beneficiul propriu voturile cetateanilor pro-USL. Luandu-si deci partea leului. Si lasandu-l pe Crin Antonescu sa gafaie intr-o pozitie secunda. Daca nu ar fi dorit cu toata ardoarea sa atinga acest obiectiv, al candidaturii la prezidentiale, Victor Ponta i-ar fi luat peste picior, de la bun inceput, pe toti artizanii cercetarilor de piata, demonstrandu-le ca, de vreme ce el nu va candida, fac sondaje otravite. De natura sa abureasca opinia publica. Ponta nu a reactionat astfel. Dimpotriva. Pe de alta parte, nici celelalte institutie de piata, arondate regimului Traian Basescu, nu erau interesate sa procedeze diferit. Mentinerea lui Ponta in competitie le convenea pentru ca astfel putea fi mai usor alimentata vrajba din interiorul USL. Si, in plus, impartind voturile, candidatii basisti nu ar fi aratat chiar asa de rau.

Dar exista si alte indicii, mult mai substantiale, asupra intentiei constante a lui Ponta de a candida. In primul rand, el s-a luptat si, in buna masura, a reusit sa-si construiasca un profil adecvat, de viitor presedinte al Romaniei. Indiferent cum a procedat in realitatea, a reusit sa se comporte ca si cum ar fi direct interesat de instaurarea unei armonii in viata politica, a unei colaborari reale si, nu de putine ori, a avut si comportamentul unui fel de pompier, gata oricand sa stinga conflictele interinstitutionale. Presiunile pe care le-a facut asupra fostului sau partener, Crin Antonescu, pentru a-l schimba pe Andrei Marga de la conducerea Ministerului de Externe si ulterior de la conducerea ICR, au fost si ele parte a acestui plan. Victor Ponta, pentru a candida, avea nevoie de cele doua institutii, care sa-i netezeasca contactele internationale si sa-i creeze o imagine de prezidentiabil onorabil. Mai ales in fata partenerilor nostri euroatlantici. Asa se si explica noua ascensiune a lui Mircea Geoana care, dupa ce a fost data afara din PSD tocmai fiindca isi anuntase intentia de a candida la prezidentiale, incurcandu-l nu atat pe Crin Antonescu, cat pe Ponta, a fost, iata, recuperat, primind o serie de demnitati in schimbul utilizarii de catre Geoana, in folosul lui Ponta, a sistemului de relatii pe care acesta si le-a facut la Washington.

Tot in acest registru se inscrie si insistenta neobisnuita in plan mediatic de care da dovada Victor Ponta. La figurat vorbind, el nu rateaza taiatul niciuneia dintre panglicile prin care ar putea marca vreun succes. Si nenumaratele sale teleconferinte fac parte deci din regie.

Tot in acest registru se inscrie si insistenta neobisnuita in plan mediatic de care da dovada Victor Ponta. La figurat vorbind, el nu rateaza taiatul niciuneia dintre panglicile prin care ar putea marca vreun succes. Si nenumaratele sale teleconferinte fac parte deci din regie.

Incet si sigur, Victor Ponta il pregateste pe Dragnea sau pe Oprea pentru functia de prim-ministru, iar pe sine pentru asaltul asupra Cotroceniului. In acest scop, intr-un mod extrem de ingenios si cunoscandu-si foarte bine adversarul real, care este Crin Antonescu, el a incercat si a reusit sa-l impinga pe acesta, cu intreg PNL-ul, in afara guvernarii, creand in acelasi timp aparenta ca liberalii sunt cei care au dorit cu tot dinadinsul sa intre in opozitie. Si platind, astfel, o factura electorala.

Pentru ca Victor Ponta sa reuseasca in tot acest demers extrem de ambitios, a trebuit sa scarifice, in mod deliberat, revizuirea Constitutiei si proiectul regionalizarii. Dar va mai trebui sa faca si alte sacrificii, care l-ar putea impinge catre populism. In mod normal, in toamna acestui an, Guvernul Ponta III si Ponta insusi ar rebui sa inceapa sa coboare scara. Prin erodare. Daca aceasta miscare va fi semnificativa, atunci Victor Ponta nu va mai avea nicio sansa sa candideze cu succes. Si va trebui sa-si sacrifice un partener. Nici pentru Ponta insa, un esec sau o neasumare a candidaturii la prezidentiale nu va fi o povara usoara. Neparticiparea presedintelui PSD in cursa ar reprezenta un fapt fara precedent, iar el ar putea fi acuzat de lasitate. Participarea in cursa prezidentiala, dar fara asigurarea castigului, din nou, ar insemna un semnificativ esec politic al lui Victor Ponta".

Ponta vorbeşte mult. Aproape în fiecare zi, în unele de mai multe ori chiar. Ca premier, ca deputat, ca preşedinte de partid. Şi pare un soi de bun comunicator, îi place să se vadă la televizor, să se audă cât mai mult şi să-şi expună mesajele. Dar numai mesajele lui, acelea care-i convin şi pentru care s-a pregătit, căci atunci când i se pun întrebări în afara agendei, te face din start „băsist”. "Nu comentez. Nu ştiu, să vă lămurească alţii".Agenda lui are un laitmotiv: antibăsismul. Ca un efect placebo pentru el, orice declaraţie pe care o face, indiferent de subiect, are şi doza specifică de mesaje împotriva preşedintelui, într-un fel sau altul. Dacă nu e împotriva lui, e împotriva Elenei Udrea sau a lui Emil Boc. Uneori, e chiar şi împotriva mai vechiului său partener, Crin Antonescu, pe care-l acuză (oare de ce) de băsism. Ce nu se încadrează în agenda lui, îl irită. Ca atare, nu răspunde sau aruncă la nimereală o frază. Dacă insişti cu întrebarea, eşti clar băsist.

Primul exemplu, luni, 31 martie. Undeva în jurul prânzului, după ce şi-a făcut datoria de antibăsist în faţa sediului PSD, mai încearcă o dată şi la Parlament. Ne-a spus că „Băsescu trage o petrecere” în cinstea a 10 de ani de NATO, ne-a spus, din nou, că Băsescu atacă degeaba euroacciza la carburanţi, totul în vreo 15 minute.

Ministrul de Finanţe, Ioana Petrescu, a declarat, în cursul aceleiaşi dimineţi, la ZF Live, că în Parlament se lucrează la taxa de stâlp. Aşa că am decis, ca nişte ingraţi, să-i întrerupem discursul clasic şi să cerem detalii chiar primului ministru, cel care a şi venit cu această taxă pe construcţii speciale. Cât tupeu pe noi! "Să vă lămurească ea!", a aruncat scurt premierul. Asta deşi în ultima săptămână s-a autoproclamat traducătorul de serviciu al aceleiaşi doamne ministru, încercând să explice tot ce Ioana Petrescu a declarat despre înjumătăţirea ratelor la bănci sau despre banii din euroacciză direcţionaţi către pensii şi salarii. "Banii din euroacciza la carburanţi se duc în pensii şi salarii?". "Nu e adevărat, s-a înţeles greşit. Încearcă şi ea, săraca, eu sunt traducătorul". Numai că traducătorul n-a mai vrut s-o traducă şi de data aceasta.

Al doilea exemplu, tot luni, 31 martie: referendumul pentru revizuirea Constituţiei, adică proiect susţinut de USL. După ce gândul a scris toată povestea revizuirii şi cum s-au lungit pe atunci useliştii, mai bine de un an de zile, concluzia a fost clară: Crin Antonescu, adică preşedintele comisiei de revizuire, a zis că vrea să se termine procesul, e nevoie doar de un consens politic, adică de un acord între partide. Adică fix de acelaşi Victor Ponta. "Se mai face referendumul pe 25 mai?", întrebăm noi. "Nu ştiu, comisia decide. Nu e treaba mea, e treaba Parlamentului". Şi uite-aşa apare iar un cerc vicios, în care te învârţi în gol, fără să ştii când şi dacă rotativa se va opri.

Al treilea exemplu, marţi, 25 martie. Numirea lui Alexandru Năstase în fruntea Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură, condus anterior de Dan Şova, făcută săptămâna trecută. Pentru premier a fost o simplă numire, atât de firească, încât nici nu-mi dau seama cum de-am îndrăznit să-l întreb ce-l recomandă pe domnul Năstase să administreze peste 6,4 miliarde de euro.
Şi deşi îmi venea în cap scena din Brigada Diverse, cu "cine vă recomandă?- familia", am reuşit s-o ignor, tocmai în aşteptarea unei liste, oricât de scurte, de aptitudini şi calităţi. Nu, nici vorbă. „Dar de ce trebuie să-l recomande ceva? L-am numit", mi-a răspuns de sus Ponta, aproape enervat că i-am furat un minut din timpul lui preţios, când el ar fi preferat poate să-i mai zică vreo două lui Băsescu.

Cam aşa arată comunicarea oficială a lui Victor Ponta. 120 de minute la televizor, 20 de minute la fiecare declaraţie pe câte un hol al Parlamentului sau în faţa sediului PSD, 70% din timpul vorbit dedicat obligatoriu lui Băsescu, plus - mai nou - 10% din timp pentru Crin Antonescu. Adunat cu zilele, ore în şir de pălăvrăgeală de proastă calitate, fără substanţă, dar cu un iz puternic electoral. Acelaşi iz pe care îl emană de vreo trei ani încoace. "Altceva? Nimic? Atunci hai să vă mai spun eu ceva... O ştiţi pe aia cu Băsescu? Vai, ce-am mai guverna, dacă ne-ar lăsa....”

Mesajul Victoriei Nuland, adjunctul secretarului de stat al SUA, este de o importanţă crucială pentru ce urmează să se întâmple în România începând chiar de anul viitor, aşa cum promite oficialul american...

De fapt, se întâmplă acum, chiar sub ochii noştri, doar puţini sunt dispuşi să vadă pădurea printre uscăturile aruncate în media de cei interesaţi în blurarea peisajului autentic. Aş traduce semnalul transmis opiniei publice româneşti de afirmaţiile Victoriei Nuland prin parafrazarea unei sintagme celebre, care ne-a ţinut conectaţi la speranţă mai bine de o jumătate de secol: “În sfârşit, vin americanii!”. Păi, iată de ce!

Mai întâi, ce-a spus de fapt oficialul american sosit recent în vizită în România, de care premierul Victor Ponta a fugit sfârâind călcâiele până, hăt, în Italia, în căutare de shopping scump şi de fereală pentru o discuţie cu cărţile pe masă.

“Vedem o tendinţă îngrijorătoare în prea multe părţi ale Europei Centrale şi de Est unde aspiraţiile cetăţenilor sunt călcate în picioare de interesele oligarhilor corupţi, care îşi folosesc banii şi influenţa pentru a înăbuşi opoziţia politică, pentru a cumpăra politicieni şi grupuri media, pentru a slăbi independenţa judiciară şi drepturilor organizaţiilor non-guvernamentale.

În anul care urmează, veţi vedea că ne vom concentra pe intensificarea activităţii noastre în Balcani, Europa Centrală şi de Est, în strânsă colaborare cu UE, pentru a ajuta aceste ţări să promoveze o guvernare curată şi responsabilă, o societate civilă activă şi liberă, o presă independentă şi pentru a ajuta guvernele şi cetăţenii în eforturile lor de a expune şi elimina corupţia oriunde s-ar ascunde“

Vă rog să recitiţi cu atenţie frazele de mai sus! Vi se pare că sunt vorbe goale, simple şopârle menite să aburească Rusia şi să-i ţină la foc mic pe împricinaţii din astă parte a Europei? Mie, nu. Dimpotrivă, sunt cuvinte care mă îndreptăţesc să cred că SUA au ajuns în sfârşit la concluzia la care ar fi trebuit să ajungă de mai multă vreme. Anume, că democraţia nu merge în Europa de est. Nici măcar în ţări care au intrat în Uniunea Europeană. Sau, hai să spunem, ar merge, poate, dar cu viteza melcului, pe un drum plin de obstacole şi niciodată ireversibil. De ce? Simplu, iar declaraţiile doamnei Nuland arată că americanii au înţeles perfect motivul: corupţia.

Acesta e cuvântul magic-malefic. Corupţia. Din cauza ei, democraţia nu merge “ca la ea acasă”, în ţări unde acest sistem imperfect dar fără rival plauzibil funcţionează de ani şi ani cu probe clare. După căderea regimurilor comuniste, în estului Europei, cei care au pus mâna pe finanţele publice şi implicit pe stat au fost urmaşii comuniştilor. România şi Bulgaria sunt exemplul cel mai dureros pentru Occident. Istoria ultimilor 25 de ani ne arată că democraţia costă enorm de mult. Bani, dar şi vieţi, destine. Şi nici măcar nu ai garanţia că va ajunge într-un târziu la standardele corecte, aşa cum apare ea în vestul Europei sau în America de Nord.

Pur şi simplu, cazul României le-a arătat americanilor că “merge şi-aşa”-ul românesc nu mai merge! Sigur, i-a ajutat în a deveni tranşanţi şi a trece la faptele promise de Victoria Nuland situaţia din Crimeea, pofta Rusiei pentru reîncarnarea Uniunii Sovietice, dar asta e altă discuţie. După 1989, urmaşii lui Nicolae Ceauşescu, în frunte cu Ion Iliescu, au pus mâna pe România şi au deschis calea “capitalismului de cumetrie”. Averea statului a trecut în mâini private cu preţul distrugerii unei însemnate părţi din economie, iar democraţia a devenit o afacere între partidele care au moştenit defunctul PCR. În mare parte, foarte mare, partidele de azi. Un sistem cu circuit închis care promovează corupţia, non-valoarea, promiscuul, cu scopul foarte clar de a avea acces la “pixul” care distribuie resursele bugetare către clientela de partid. Aşa s-au născut baronii pe care justiţia încearcă să-i scoată din joc, aşa au apărut marile averi din nimic, aşa s-au născut mogulii de presă.

Practic, votul nu mai este expresia voinţei oamenilor de a-şi schimba viaţa în bine, ci instrumentul prin care mafia politică primeşte acces la banul public. Partidele şi-au făcut adevărate reţele de scos armatele de oameni la vot, care funţionează perfect în “democraţia” românească: guvernul dă bani primarilor şi baronilor, aceştia alimentează contractele firmelor prietene, firmele cotizează la puşculiţa politică, iar ea produce pomeni electorale şi investiţii scumpe sau inutile, cu scopul de a menţine treaz apetitul pentru alegeri. Mecanismul funcţionează uns, cu un cost clar: sărăcirea societăţii largi şi îmbogăţirea păturii care trăieşte pe spinarea partidului. Inevitabil, spirala aceasta descendentă duce către slăbirea statului şi a încrederii omului simplu în democraţie. Oare de ce jumătate dintre români ar vota acum cu Ceauşescu, aşa cum ne spune un recent sondaj de opinie?

Dar mecanismul acesta nu poate funcţiona decât într-o societate slabă, care nu ştie să lupte pentru drepturile ei (ca în SUA sau UE) şi care este foarte uşor de manipulat. Aici intervine presa. În România, presa a involuat abrupt sub presiunea banilor supţi de trusturile care s-au adaptat perfect mecanismului descris mai sus. O presă dependentă de banul public sau de aranjamente în care politicul este piesă de rezistenţă nu poate servi decât interesele de grup, nicidecum publicul larg. Dispare ochiul critic şi vigilent faţă de guvernare, scade influenţa jurnalismului de investigaţie. Apar televiziuni de partid, vezi Antena 3 sau RTV, interesate fie în lupte pe viaţă şi pe moarte cu cei care încearcă să demonteze păienjenişul malefic (justiţie, jurnalişti independenţi, voci cricitice din societatea civilă), fie în virusarea mentalului colectiv cu gălăgii mediatice de tip otevist, bune pentru prostit lumea, nu pentru deşteptarea spiritului civic. Numitorul comun al construcţiei partide la putere-bani publici-comisioane-presă captivă-vot popular este corupţia. Ea unge acest angrenaj profitabil pentru minoritatea politică şi distructiv pentru majoritate.

Democraţia românească a devenit sistem cu circuit închis. E un loc cu graniţe bine păzite, unde nu au acces decât cei care “se adaptează”. Cei care nu reuşesc se pot revolta (riscă să-şi piardă jobul sau avantajele, “sistemul” îi va rejecta) sau sunt liberi să părăsească ţara (vezi cele patru milioane de romani evadaţi peste graniţe din acest lagăr social). Unde poate duce un astfel de mod de viaţă? Inevitabil, către moartea democraţiei.

SUA au înţeles că România, ca şi alte ţări din Europa de sud-est (chiar şi Grecia, care nu vine din comunismul prăbuşit în 1989) se află pe drumul falimentului dacă această cangrenă nu este îndepărtată rapid. Absenţa unei intervenţii rapide duce inexorabil la complicarea situaţiei în întreaga Europă, nu doar la iminenta pierdere de zone de influenţă în favoarea Rusiei. SUA ştiu că în 1945 au abandonat greşit estul Europei permiţînd intoxicarea continentului cu dictaturi şi cu comunism. Declaraţiile de mai sus ale Victoriei Nuland arată că americanii nu mai vor să ne lasă pradă estului sălbatic al urmaşilor lui Lenin şi Stalin. Slavă Domnului, thanks Victoria! Iar pentru asta au stabilit că trebuie să consolideze puterea statului de drept. A justiţiei, a presei libere, a tuturor celor care luptă împotriva corupţiei.

Vi se pare întâmplător că ofensiva procurorilor anticorupţie împotriva baronilor politici şi a mogulilor se petrece deja sub ochii noştri chiar în aceste clipe? Vi se pare întâmplător că ambasada SUA la Bucureşti tocmai ce-a premiat-o pe şefa DNA Laura Codruţa Kovesi cu titlul ce cea mai curajoasă femeie? Vi se pare întâmplător cu liderul PNL Crin Antonescu a schimbat macazul trecând de partea “cauzei drepte”? Pot părea simple coincidenţe, dar mie nu mi se pare că sunt întâmplări născute din hazard. Avem motive să credem că SUA, având alături centrele de putere de la vârful UE, în frunte cu axa Berlin-Londra-Paris, au bătut deja palma pentru un mare plan anticoruţie menit să demoleze reţelele politico-mediatico-mafiote şi să salveze democraţia într-o regiune pe care cândva au abandonat-o. Victor Ponta pare să nu fi înţeles ce se întâmplă. Continuă să înoate contra curentului, din slăbiciune sau din complicitate. Discursul său anti-justiţie, cumetria cu cei doi moguli care au toate motivele să se simtă vizaţi direct de vorbele Victoriei Nuland îl expun cu fiecare zi care se scurge. A avut şansa să parieze pe viitor, dar a preferat trecutul. Cu toate consecinţele. Nu doar politice, ci şi în plan personal…

Nici nu se luasera bine si pesedistii incepusera deja sa-i banuiasca de tradare pe partenerii de la UNPR. Temeri intemeiate, sustin ei, mai ales ca , ca progresistii lui Gabriel Oprea nu au incetat nicio secunda sa stranga probe pentru divort.Cunoscut pentru inima lui zburdalnica, Oprea nu a reprezentat niciodata o garantie reala pentru pesedisti. Nici lobby-ul intens facut de Victor Ponta nu i-a convins pe social-democrati sa nu mai stea tot timpul cu geana pe cei de la UNPR. Mai mult, surse din cadrul PSD sustin ca Oprea si ai lui cauta in permanenta posibile motive care sa justifice o eventuala ruptura intre cele doua formatiuni. Acum, problema o reprezinta functiile din teritoriu. Un subiect sensibil, de care uneperistii se cramponeaza in mod exagerat, spun social-democratii. „ Anuntul lui Victor Ponta, potrivit caruia functionarii sustinuti de PNL vor fi mentinuti pe posturi, i-a enervat la culme. Acum, mai toti uneperistii bat din picior si tipa ca vor sa-si puna oamenii prin deconcentrate. In unele locuri s-a lasat chiar si cu amenintari”, ne-au declarat surse din PSD. Totodata, acestea au precizat ca aceste discutii vin pe fondul unor dispute mai vechi dintre Gabriel Oprea si pesedistul Ilie Sarbu, tema fiind si atunci tot numiri in posturi cheie.

http://www.enational.ro/news/politica/unpr-maraie-la-ponta-405001.html/

Sustine ca nu mai este "atat de ahtiat dupa putere", dar modul in care vorbeste despre influenta sa in partid tradeaza placerea de a comanda si de a fi ascultat. Autoevaluarea sa vorbeste singura: "Am suficienta implicare, putere si suficienta influenta pentru etapa asta. Daca o sa-mi doresc mai mult o sa ma straduiesc sa obtin mai mult". Si iarasi Ghita una doreste sa spuna, alta transmite daca-l ascultati sau daca priviti cu atentie limbajul corpului. Ghita nu s-a saturat de putere, abia acum gusta din plin de ea si revendica si mai multa. Toate gesturile sale indica un om profund nesincer. 

Ghita nu e spumos ca Vantu, nici ursuz ca Voiculescu, dar pare mai periculos decat ei. Destul de bolovanos in exprimare, perfect amoral, cinic si rece, i se pare ca totul e permis. Ghita a ars etape, sarind la 33 de ani de la statutul de mic mogul de Prahova la statutul de oligarh de Bucuresti. La 23 avea primul dosar penal si avea, potrivit propriilor marturisiri, o ascensiune care deranja. Sistemul l-a ajutat sa creasca, s-a folosit de el pentru a-l elimina pe Vantu din joc, dar nu-l va proteja la infinit. 

Ghita admite inspaimantator de senin ca exista o divizie de paparazzi la Romania TV care strange "informatii compromitatoare" despre vedete si ca a sunat un coleg sa-i spuna ca "Tapalaga il enerveaza", dar nu vede in asta o amenintare (in treacat fie spus, cu totul altul a fost mesajul sau).

S-au inmultit avertismentele transmise de premierul Victor Ponta serviciilor de informatii, acuzate ca joaca politic impotriva PSD. Ponta si Ghita au dezvoltat o intreaga teorie a conspiratiei, dar n-au produs nici o proba in sustinerea unor insinuari atat de grave. Cu sase luni inainte de prezidentiale, avand in vedere miza uriasa a alegerilor, exista un risc major ca PSD sa reia asaltul asupra institutiilor cheie in incercarea de a le subordona. Aceasta actiune pare foarte posibila. S-a strans o masa critica de indicii, informatii si declaratii publice ca se pregateste un nou atac impotriva structurilor de informatii si DNA, curentul si motorul, cum le-a descris cineva.

Din nou opozitia doarme, lipsita de reactie, ocupata cu fuziuni si candidati iar Traian Basescu tace.

Procurorul sef DNA, Laura Codruta Kovesi, a declarat public, duminica si luni, in interviuri pentru B1 si Europa FM, ca oamenii politici fac presiuni pentru amputarea DNA, dar ca nu stie daca Guvernul pregateste ceva. Pentru cine stie sa citeasca printre randuri, aceste declaratii suna ca un semnal de alarma tras in extremis. Adaugati ostilitatea manifestata fara exceptie de catre toti politicienii impotriva DNA. Procurorii anticoruptie au ajuns sa fie sustinuti astazi doar din afara tarii si de o mana de oameni din presa si societatea civila.

La capitolul presiuni si avertismente intra si declaratiile facute de Victor Ponta duminica, dupa retragerea lui Antonescu din cursa pentru Cotroceni. Desi n-a fost explicit, a sugerat ca serviciile de informatii joaca impotriva lui si in favoarea lui Iohannis: "În laboratoare se testează tot felul de persoane. Eu nu sunt bun pentru anumite structuri pentru preşedinte că sunt premier şi preşedintele unui mare partid."

La cine se referea Victor Ponta? Avea, probabil, in vedere structurile luate in colimator inainte de alegeri de amicul sau, Sebastian Ghita, Tanarul oligarh le ameninta in debutul campaniei electorale. Intr-un interviu acordat EVZ in aprilie, Ghita le soma sa nu se bage in alegeri: "Alegerile nu sunt între PICCJ, DNA, DIICOT, SRI, SIE, STS si alte entităti cu 3-4 litere. Oamenii îsi pun încrederea în primar, presedinte, deputat, senator etc. si, din patru în patru ani, pe ei îi sanctionează prin vot. Asa functionează democratia! Justitia aplică legea, nu o face! Nu stabileste priorităti în societate! Prioritătile sunt stabilite de oameni, prin vot. Asta dacă vrem democratie".

In interviul acordat HotNews.ro saptamana trecuta, Ghita explica faptul ca si-a exprimat atunci "ingrijorarea ca putem trai o competitie intre partide politice si institutii", cu trimitere din nou la DNA si SRI.

Tot prin aprillie, pe fondul valului de anchete impotriva baronilor PSD, Victor Ponta scria pe Facebook ca "trebuie sa punem capat tranzitiei de la societatea comunista (cu accesele sale securiste din ultimii 10 ani) spre o tara europeana, cu oameni mai linistiti si mai demni, guvernati de valori si obiective comune, nu de frica de mascati si de linsajul public din partea unor jurnalisti fascisto-comunistoizi!".

Teoria conspiratiei a atins apogeul cu episodul tentativei de abandonare a Palatului Victoria de catre premier. Va amintiti cum Ponta a anuntat public ca-si va muta biroul in sediul MApN de teama sa nu fie ascultat. Dupa ce in presa au aparut fragmente din rechizitoriul DNA in cazul Duicu, din care reiesea ca baronul de Mededinti, aranja numiri in functii la Ministerul de Interne din biroul premierului, Ponta s-a declarat victima unor conspiratii: "Deci a fost o inscenare de presa, DNA nu are nicio treaba cu chestia asta. Or eu vreau, pana in noiembrie, ca asemenea inscenari si montaje, facute de Basescu si oamenii din jurul lui, sa fie dejucate foarte clar si foarte simplu, nu am nimic de ascuns".

De observat obsesia pentru zona oculta a serviciilor si groaza ca e vanat. Pana si nefericita idee (intre timp abandonata) de a se ascunde intr-un buncar la MApN, un gest extrem intr-o tara aflata totusi in vremuri de pace, arata si ea ca Ponta a dezvoltat un fel de manie a persecutiei, a facut un fix din "structuri".

Antena 3 a avut mereu o pasiune pentru servicii, mai ales Dan Voiculescu. Convingerea lor este ca Traian Basescu conduce tara cu ajutorul SRI si STS si fac tot posibilul sa gaseasca motive pentru a schimba conducerea celor doua servicii. Daca nu gasesc, inventeaza. Fie insceneaza brese de securitate, fie baga in spital oameni sanatosi tun.

Uneori, nici ei nu par sa mai faca diferenta intre informatie si fictiune. Antena 3 a anuntat astazi drept stire propria dorinta, anume internarea in spital, la Viena, a sefului STS, Marcel Opris. Doua ore mai tarziu, Opris intra voios in Palatul Parlamentului. Gafa sau reluarea campaniei impotriva serviciilor?

In paranteza fie spus, oligarhii asa procedeaza in general: daca nu te pot scoate altfel din joc, cauta sa te compromita.

PSD inca se opinteste sa treaca STS in subordinea guvernului si sa schimbe modalitatea de numire a sefului STS pentru a-l zbura pe Opris. Va amititi cat s-au chinuit Ponta, Voiculescu si Ghita sa scoata vinovat si STS-ul de intarzierea mare cu care s-a intervenit la accidentul din Apuseni.

Agitatia lui Voiculescu pe tema serviciilor ar putea avea legatura cu apropierea termenului de 10 iunie. Peste doar o saptamana, Curtea de Apel Bucuresti ar trebui sa judece exceptiile ridicate la ultimul termen de avocatii lui Voiculescu. Daca le resping, judecatorii vor scoate dosarul in pronuntare. Ar fi printre ultimele termene inainte de o sentinta. In cazul unei condamnari, Voiculescu intra la inchisoare.

In context, merita amintita preocuparea premierului Victor Ponta de a avea propriul serviciu de informatii, trecand fostul Doi si-un sfert de la ministerul de interne la guvern in directa subordonare. De urmarit activitatea si actiunile acestui serviciu cu o proasta reputatie. Despre fostul Doi si un sfert procurorii spun ca a jucat pana cum de partea baronilor, fiind o frana in lupta anticoruptie si o institutie, la randul ei, roasa de coruptie.

PSD nu poate concepe ca, la aproape doi ani de la preluarea puterii, institutiile de forta actioneaza liber, independente de jocul politic. Victor Ponta si-ar dori ca nasul sau de la SRI, George Maior sa-i spuna una alta, sa-l ajute sa controleze meciul (ce-or fi avut sa-si spuna la intalnirea cu Biden?). Incurajata puternic de Statele Unite, lupta impotriva coruptiei si oligarhilor ar putea produce defectiuni majore in masinariile de partid dar mai ales in aparatul de propaganda si manipulare.

Am vazut la europarlamentare ca judetele cu baroni sub ancheta si-au pierdut capacitatea de mobilizare de odinioara. In concluzie, Voiculescu nu mai dispune de prea mult timp, Ghita se simte incoltit si simuleaza pocainta iar Ponta nu mai are nimic de pierdut. Ori taie curentul si opresc motorul, ori cei trei pierd totul.

by HOTNEWS *Dan Tapalaga