SINISTRUL IASER RAED CALAFAT - CAPUSA CINICA A BUGETULUI DE STAT

Despre morti, numai de bine, zice intelepciunea populara. Iar despre cei omorati de stat, numai de bine, foarte bine si o inmormantare cu onoruri, cat sa uite poporul ca despre cei vii care i-au omorat trebuie sa vorbim de rau. Asa arata intelepciunea guvernamentala a Romaniei azi, care nu are nici o legatura cu poporul.

Abia la peste 36 de ore dupa ce, prin bajbaieli absurde, autoritatile statului au reusit sa recupereze doua cadavre si cinci supravietuitori din Apuseni, premierul Victor Ponta a reusit performanta sa faca gestul de minima politete necesar luni seara: a adresat condoleante familiei pilotului Adrian Iovan si celei a Aurei Ion, studenta de 23 de ani.

Apoi a decretat ca intreaga operatiune de salvare a fost "un esec" si a identificat vinovatii: ROMATSA, un secretar de stat de la Interne si Serviciul de Telecomunicatii Speciale. Rasu'-plansu' a fost ca premierul a promis ca va cere demiterea sefului STS in CSAT, desi chiar raportul de ancheta facut public tocmai de Ponta nu identifica nicio deficienta in functionarea STS in acest caz.

Dupa declaratia de presa, destul de concisa, premierul si-a luat picioarele la spinare si a disparut rapid din fata multimii de ziaristi care aveau un milion de intrebari. O singura intrebare a tasnit spre Ponta, dar s-a lovit de spatele acestuia ca de un perete. Restul intrebarilor nici nu au apucat sa fie rostite.

Nici pana in acest moment nu este clar cine a ratat identificarea exacta a locului accidentului (Politia Romana, care avea aparatura necesara, dar nu a folosit-o invocand o lege restrictiva? SRI, despre care se sugereaza aceleasi pretexte ca in cazul Politiei? doar ROMATSA?), ceea ce a dus la intarzierea excesiva a echipajelor de salvatori.

Iar daca e doar vina ROMATSA, care nu a localizat cu acuratete locul accidentului, de ce a fost demis secretarul de stat de la Interne? Care e vina acestuia? Dar de ce nu a picat capul ministrului Radu Stroe, omul care avea (sau trebuia sa aiba) autoritatea sa controleze structuri ministeriale (fie ale Internelor, fie ale Transporturilor, fie ale Sanatatii) mai eficient decat secretarul de stat, fie si datorita functiei mai inalte?

La toate aceste intrebari, Ponta nu are un raspuns care sa-l avantajeze. Singurul raspuns adecvat este ca marea eroare este chiar a premierului: nu a inteles anvergura cazului si efectele devastatoare de imagine. Sau nu i-a pasat. Fie ca a fost primul motiv, fie ca a fost al doilea, Ponta a ratat ocazia ori sa coordoneze personal o celula de criza interministeriala, ori sa delege unui vicepremier (Oprea sau Dragnea) aceasta sarcina.

In lipsa unui lider cu autoritate executiva si politica, structurile Internelor nu s-au sincronizat cu celelalte. Rezultatul il stim: doi morti si cinci raniti, din care patru inca in spital.

Ce faci, asadar, cand nu ai raspunsul care sa te avantajeze? In primul rand, fugi, nu dai nici un raspuns. In al doilea rand, produci o diversiune care sa abata atentia de la propria culpa. In cazul nostru, diversiunea a fost responsabilizarea fara probe a STS. Iar in al treilea rand, glorifici mortii si ranitii, le organizezi funeralii simbolice care sa calmeze indignarea publica. Sub forma decoratiilor, in povestea noastra.

Pe scurt, Ponta a imbalsamat mortul ca sa ni-l serveasca intr-o prezentare pozitiva. Doar ca mai grav este ca, acum, mort e chiar un intreg aparat de stat. Un aparat de stat aflat in moarte cerebrala, tinut in viata de aparatele politicio-financiare alimentate de cei care ne conduc.