iNCA UNA CARE IL LINGE PE wIESEL PE COAIE : Adriana GORGA Scandalul colindei antisemite

Cum se intâmpla indeobste in asemenea situatii, comunitatea evreiasca reactioneaza, institutiile statului iau masuri, iar mare parte a societatii românesti nu pricepe mare lucru din ce i se intâmpla.

Nu am inteles nici acum de ce discursul de negare a Holocaustului din Aula Academiei Române din luna martie a acestui an a fost aplaudat tot asa cum nu voi intelege probabil niciodata de ce prezentatoarea emisiunii a multumit pentru colinda cu versuri discutabile.

Sa fim intelesi, nu spun ca cei despre care am vorbit ar fi vinovati. Nu cunosc toate detaliile pentru a putea face asemenea afirmatii. Aduc in discutie doar faptul ca lipseste o reactie spontana de corectie a unor asemenea derive care mie cel putin imi spune ca mai avem inca drum lung pâna sa interiorizam un comportament social responsabil fata de marile orori ale secolului trecut. Iar drumul acesta va fi, cred, si mai lung, pentru ca in Romania scoala si-a pierdut autoritatea.

Pana la urma insa românii vor invata ca e ceva rau sa te joci iresponsabil cu imaginea Holocaustului. Vor invata, din pacate, pe dinafara si teama mi-e sa nu fie ceva superficial. Ii vor invata însa demisiile, amenzile, scuzele publice etc.

Problema e ca asemenea instrumente de autoritate sunt cu doua taisuri: rezolva, pe de o parte si adâncesc raul pe de alta, lungind vindecarea. Faptul ca s-au luat masuri ca urmare a reactiei indreptatite a comunitatii evreiesti si a Ambasedelor Israelului si SUA le transforma pe acestea in tapi ispasitori in mentalitatea românilor de rând. Iar acest lucru alimenteaza antisemitismul in loc sa-l diminueze. Suntem intr-un cerc vicios din care nu putem iesi decat cu multa intelepciune. O avem oare ?

In cazul recent al colindei antisemite sunt doi acari Paun, un român si un evreu. Sunt acari Paun pentru ca asupra lor se pot lua toate masurile cu putinta, fara sa se rezolve mare lucru.

Evreul e Adrian Rozenberg, directorul Stiri – Programe, responsabil de coordonare în studio, care ar fi trebuit sa verifice tot playlist-ul emisiunii. Pâna in acest moment, nu am vazut vreun interviu al acestuia in presa unde sa explice de ce nu a sesizat continutul antisemit al colindului in discutie.

Românul e Tiberiu Groza, Directorul Centrului Judeţean pentru Conservarea Culturii din Cluj. Acesta si-a dat demisia la cererea sefului CJ Cluj si s-a justificat atat la solicitarea unor jurnalisti cat si pe Facebook. Omul nu a inteles insa ce i se intâmpla. Spune ca prin demisia sa a dat satisfactie Ambasadei SUA si Ambasadei Israelului. Vrea sa se stinga scandalul. Pe de o parte considera ca e vinovat pentru ca nu a selectat colindele tinând seama si de posibilele implicatii antisemite ale versurilor. Pe de alta isi sustine punctul de vedere potrivit caruia nu exista colinde antisemite. Ma intreb atunci pentru ce se mai crede vinovat daca este convins ca antisemitismul nu se poate exprima prin colinde. Mai spune si ca e o persoana deschisa catre valorile culturale ale diferitelor comunitati etnice, fiind, printre altele, organizator al unor concerte de muzica klezmer (a evreilor din Europa centrala si de Est). Omeneste, eu il cred si nu as vrea ca toata aceasta istorie sa-l transforme in antisemit. Pe plan profesional insa mi-e greu sa-i gasesc scuze.

Situatia e mai complicata decât in cazul negarii Holocaustului din primavara lui 2013. E si de alta natura, chiar daca obiectul in discutie este acelasi. Atunci era vorba despre o contestare vehementa a unui adevar istoric. Acum ne aflam in fata unui fenomen de societate.

In momentul de fata cred ca românilor ar trebui sa li se spuna ca a venit vremea sa accepte norme de buna convietuire specifice secolului al XXI-lea. Mai mult, nu e vorba despre norme venite dinafara (reactii la ce-a spus X sau Y dintr-o ambasada ori alta), ci de norme pe care trebuie sa si le construiasca singuri. E nevoie sa ne sprijinim reciproc pentru a intelege un principiu vechi de când e lumea: respectându-i pe altii, nu doar te respecti pe tine, dar iti cresti si propriile sanse de a fi respectat tu insuti.

Pentru a evita frustrarile sociale, cred ca discutiile care au loc acum cu privire la aceasta colinda antisemita ar avea nevoie de un cadru mai larg de intelegere a frontierei fragile si schimbatoare, in functie de epoca, dintre acceptabil si controversa in probleme sociale complexe ca aceasta. Un exemplu de problematizare in acest sens este dosarul prezentat in urma cu mai bine de o luna, intr-un jurnal difuzat de France 2 ( [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] ). As vrea sa vad asemenea emisiuni si in programele informative ale posturilor românesti.

Pana la urma, principiul e simplu, iar cunoscutul scriitor ceh Milan Kundera l-a exprimat foarte bine:

“Ceea ce caracterizeaza totalitarismul este de a avea un minimum de diversitate pe o suprafata extinsa la maximum. Ceea ce întruchipati voi este un maximum de diversitate pe o suprafata restrânsa la minimum si, ca atare, voi sunteti de fapt un concentrat de civilizatie”.

Când vom reusi oare sa facem definitiv pasul de la totalitarism la lumea civilizata ? Dezvoltând o sensibilitate sociala mai mare fata de cei care au suferit si mai sufera inca de pe urma Holocaustului nu ne punem in pericol nici religia si nici folclorul. Dimpotriva, vom avea numai de câstigat pentru ca nu ne vom mai simti dati la o parte de cei din jur. Ce e atât de complicat ?
PS
Intr-o societate libera, oricine are dreptul la propria opinie, inclusiv la exprimarea acesteia. Desigur, sunt reguli de non-agresiune (fie ea si verbala) care trebuiesc respectate, dar nu se poate pune pumnul in gura celor care gandesc altfel. Ei bine, existenta Holocaustului este singurul subiect asupra caruia nu se pot exprima opinii, existand repercusiuni PENALE chiar si in tarile cu veche traditie democratica. Cred sincer ca astfel de masuri legislative fac mai mult bine decat rau: unii dispun de un pretext suplimentar pentru a avansa tema conspiratiei sioniste, altii resping aceste masuri ca fiind o incalcare a libertatii de exprimare, indiferent de opinia personala asupra subiectului.