TARUL RUSIEI ALEXANDRU I SI PROMISIUNILE FACUTE ROMANILOR LA INTRAREA ARMATELOR RUSE IN MOLDOVA SI MUNTENIA (1806)

Razboiul ruso-turc de la 1806-1812 a insemnat o noua invazie a rusilor in ambele principate romanesti si ocuparea pentru sase ani a acestora, cu acordul condamnabil al lui Napoleon Bonaparte.
“ Scopul cel mai evident si cel mai important, aprecia ministrul de externe rus in numele imparatului, este alipirea celor doua principate la Rusia. Nici o alta achizitie nu poate sa le inlocuiasca”.
Sub presiunea ofensivei lui Napoleon, tarul a fost obligat sa incheie pace cu turcii si sa se multumeasca doar cu teritoriul dintre Nistru si Prut, numita de ei ceva mai tarziu, Basarabia.
Basarabia a fost cedata imperiului tarist prin pacea de la Bucuresti din 1812, care punea capat razboiului ruso-turc debutat cu sase ani în urma la 1806.
Acest razboi nenorocit, a carui miza au constituit-o la un moment dat Tarile Române în întregime, s-a încheiat într-un mod foarte bizar, cel putin în raport cu conjunctura internationala din momentul semnarii tratatului de pace.
Otomanii refuzau cu indarjire sa recunoasca anexarea Principatelor Moldova şi Valahia la Imperiul Rus, si atunci Imperiul Rus dă o lovitura decisivă la 7 aprilie 1811,avand in fruntea armatelor sale pe nou numitul general Kutuzov.
La 2 octombrie 1811 ruşii obţin cea mai mare victorie a lor la Slobozia, după care imediat încep tratativele de pace cu turcii ,tratative care se încep la Giurgiu şi se finalizează la Bucureşti.
Ruşii cereau „ambele ţări româneşti”,adica si Ţara Românească şi Moldova.
Soarta a facut ca iminenţa atacului lui Napoleon asupra Rusiei să reducă treptat pretentiile rusesti , de la ambele ţări române, la toată Moldova si mai apoi la teritoriul Moldovei dintre rîurile Nistru şi Siret, pentru ca pînă la urmă, pretenţiile să se limiteze la ţinuturile turceşti dintre rîurile Nistru şi Prut: ţinutul Hotin şi Bugeacul (Basarabia istorică).
Generalul Kutuzov, cel care a condus negocierile din partea Imperiului tarist, se spune ca ar fi declarat, in acele zile: “Nu voi lasa romanilor decat ochi ca sa planga!”.
Nici chiar turcii nu intelegeau ura cu care actionau rusii…
Iscusinţa negociatorului francez Gaspard Louis Andrault, conte de Langeron (1763-1831), care servea interesele ţarului, a permis însă şi anexarea părţii răsăritene a Moldovei care nu făcuse parte din vilayeturile (provinciile) otomane, prin extinderea frauduloasă a denumirii de Basarabia la toate ţinuturile dintre Dunăre şi Hotin, mulţumită complicităţii primului dragoman al Porţii, care şi-a trădat suveranul în schimbul unei latifundii şi al unui inel foarte preţios.
(Ulterior primul dragoman a fost executat pentru trădare, din ordinul Porţii Otomane).
Pe data de 16/28 mai 1812, în articolele IV şi V ale Tratatului de Pace de la Bucureşti se consfinţeşte sfîşierea în două a Moldovei şi răpirea de către Imperiul Rus a tinutului dintre Prut şi Nistru, denumite de atunci în colo de Rusia, Basarabia.
Tratatul a incalcat grosolan practica internaţională şi normele de drept existente in epoca, atata timp cat Imperiul Otoman ceda ţinuturi care nu-i aparţineau şi care faceau parte dintr-un stat vasal, dar autonom, cu care imperiul avea un tratat in care garanta frontierele .
Pacea de la Bucureşti a facut ca Moldova să piardă pentru o perioada indelungata de timp, mai mult de jumătate din teritoriul său.


Alexandru I, împărat al Imperiului Rus 1801-1825
Mihelson Ivan, general al Imperiul Rus
Alexandru I, împărat al Imperiului Rus 1801-1825
Mihelson Ivan, general al Imperiul Rus
La izbucnirea razboiului ruso-turc,in momentul invadarii teritoriului principatelor Moldova si Muntenia de catre armatele rusesti, ocupantii au lansat o Proclamatie – manifest a ţarului Alexandru I, plina de promisiuni mieroase făcute poporului român.
Noi, Alexandru I, Împărat şi monarh al tuturor ruşilor etc.
Salutare domnilor, mitropoliţilor, episcopilor, preoţilor, monarhilor din toate bisericile, căpitanilor şi tuturor locuitorilor provinciilor Moldova şi Valahia. Grijile sale părinteşti şi atenţia constantă pe care înaintaşii noştri au arătat-o în toate circumstanţele pentru siguranţa şi libertatea slujitorilor bisericii, boierilor şi tuturor locuitorilor Moldovei şi Valahiei şi grija cu care au stipulat în tratate autentice bunăstarea Domniilor voastre au stabilit, pe drept cuvît, suveranii Rusiei – protectori ai ţării Domniilor voastre.
De la înscăunarea noastră, păşind pe urmele înăintaşilor noştri, noi n-am încetat nici pentru o clipă să veghem la menţinerea liniştii Domniilor Voastre fie exercitînd drepturile obţinute, fie recurgînd la acţiuni pe care ni le-a insuflat dorinţa de a vă vedea fericiţi.
Domniile Voastre ştiu că privilegiile care au fost garantul averilor Domniilor Voastre şi Domniilor Voastre în persoană atît cît permitea caracterul acîrmuirii sub care tăiţi erau rezultatul atît al grijii vigilente a înaintaşilor noştri, cît şi ale noastră.
Intenţiile de care ministerul otoman a dat dovadă de cîtva timp încoace, acţiunile arbitrare pe care şi le-a permis şi refuzul său de a-şi îndeplini angajamentele a făcut necesară intrarea trupelor noastre în Moldova şi Valahia, astfel prezenţa armatelor noastre vă va apăra de toate relele la care ţara Domniilor voastre urma să fie expusă şi vă va permite libera existenţă a religiei şi a tuturor drepturilor Domniilor voastre.
Identitatea credinţei şi a obiceiurilor, amintirea atîtor servicii reciproce şi, în sfîrşit, legămîntul de atîtea secole vă va face să consideraţi trupele mele ca pe o parte din Domniile Voastre înşivă.
Noi am depus toate eforturile ca să prevenim abuzurile parţiale care ar fi putut fi rezultatul libertăţii exagerate a soldaţilor; generalii noştri şi ceilalţi agenţi însărcinaţi cu executarea ordinelor mele vor reuşi să păstreze cea mai strictă disciplină, să consulte autorităţile ţării, şi să demonstreze în fiecare zi că această expediţie, departe de a fi însoţită de vreuna din greutăţile unui război străin, nu are alt scop decît acela de a le preveni şi de a apăra interesele noastre comune.
Intenţia noastră este să păstrăm în exerciţiul funcţiunii toate autorităţile conform uzanţelor precedente cu condiţia ca pe de altă parte ele să faciliteze atît înaintarea şi stabilirea trupelor noastre, cît şi operaţiunile cu care sunt însărcinate şi care intenţionează doar să păstreze toate drepturile provinciilor.
Oricare ar fi evenimentele, noi vă promitem că în toate circumstanţele vă veţi bucura de importanta noastră protecţie şi că folosind toate tipurile de resurse de care dispuneţi pentru a coopera în vederea rezultatului salvator pe care ni-l propunem, acela de a respinge de la frontierele voastre orice duşman care ar avea să tulbure fericirea Domniilor Voastre. Domniile Voastre trebuie să vă arătaţi în toate demni de soarta pe care v-o pregătim.

Focşani, 12 decembrie 1806
Din ordinul expres al Maiestăţii Sale Împăratului tuturor ruşilor.
Michelson
Comandant-şef al trupelor imperiale

Bibliografie (surse):
Alexei Agachi, Ţara Moldovei şi Ţara Românească sub ocupaţia militară rusă (1806-1812), Chişinău, Editura Pontos, 2008
Hurmuzaki, vol.XIX, partea II (1798-1812), Cernăuţi, 1938, p.352-353

Istoria md.

http://cersipamantromanesc.wordpress.com/2013/12/12/tarul-rusiei-alexandru-i-si-promisiunile-facute-romanilor-la-intrarea-armatelor-ruse-in-moldova-si-muntenia-1806/