Băsescu SI Ponta? CUCU SI PUPAZA

Atunci când vorbeşte despre Băsescu, Ponta arată o convingere fermă că preşedintele este urât de popor, în timp ce el este iubit. Premierul pare că nu se gândeşte nici o clipă că „poporul”, atât de des invocat în discursurile sale, ar putea ajunge să-l deteste.

În ultimele zile, Victor Ponta arată mai sigur pe sine ca oricând. După demonstraţia de forţă în faţa propriului partid, când a ieşit la televizor să se împăuneze cu execuţia unui procuror incomod, premierul se lasă acum dus de valul vremelnicei popularităţi de care se bucură. Nu l-au descumpănit nici semnalele de alarmă venite din partea ambasadelor occidentale, sau protestele societăţii civile, nici măcar atenţionările din propriul partid, cum ar fi declaraţia lui Ion Iliescu. Cine l-a urmărit, spre exemplu, luni seară la Antena 3, nu a putut să nu remarce zâmbetul superior cu care vorbea despre Traian Băsescu şi trimiterile frecvente la „oameni”: „El (n.r.-Băsescu) împărţea ţara, acum nu o mai împarte, că nu au mai vrut oamenii”. „Domnia sa face rău României, ăsta este şi unul dintre motivele pentru care oamenii au vrut să-l schimbe”, „Eu am făcut un pact cu cetăţenii României că nu o să-l mai las niciodată să conducă guvernele, Parlamentul şi parchetele”, „Îl deranjează normalitatea, de asta au votat oamenii să-l dea jos”, „Duce o bătălie împotriva oamenilor care au votat împotriva preşedintelui (n.r.-la referendum)”, Oamenii mă întreabă ce facem pentru că (Traian Băsescu şi PDL) au furat pe rupte”.

Sunt doar câteva exemple de declaraţii, aruncate într-un discurs de vreo jumătate de oră, care arată că Victor Ponta este convins că românii îl urăsc atât de mult pe Traian Băsescu încât este suficient să le alimenteze acest sentiment pentru ca aceştia să treacă peste toate eşecurile sau abuzurile propriei guvernări. Lipsa de experienţă sau poate sondajele ameţitoare cu care-l îmbărbătează zilnic armatele de consilieri din jurul său, l-au orbit pur şi simplu pe Victor Ponta.

Premierul scapă însă din vedere că nu este primul şi probabil nici ultimul om politic din România care s-a urcat pe valul popularităţii. Ion Iliescu, Emil Constantinescu sau Traian Băsescu au avut momentele lor de glorie, după care acelaşi popor care i-a ridicat în slăvi a ajuns să-i deteste cu patimă. Deşi nu este preşedinte ca toţi ceilalţi, Victor Ponta este învestit acum cu aceeaşi încredere pe care românii au acordat-o politicienilor ce le-au promis că le vor face viaţa mai bună. Exemplele din trecut ne arată însă că perioadele în care oamenii se hrănesc doar cu ura împotriva celor pe care i-au dat jos la alegeri nu sunt foarte lungi. Poate câteva luni de acum înainte, va mai putea şi Victor Ponta să conducă ţara doar reamintindu-le românilor ce rău au dus-o pe vremea când la guvernare se aflau oamenii lui Băsescu.

Ce se va întâmpla însă când semnalele proaste care vin din zona economică vor deveni realitate? Sunt voci autorizate care spun că nu este departe ziua în care Guvernul nu va mai putea plăti pensiile şi salariile bugetarilor, pe fondul scăderii încasărilor la buget. Cum vor reacţiona oamenii când vor vedea că în locul vieţii mai bune promise de USL sunt nevoiţi să strângă şi mai mult cureaua? În acel moment va fi puţin probabil ca Victor Ponta să-i mai poată linişti invocându-l pe „dictatorul” Traian Băsescu.

Premierul se poartă însă în acest moment ca un şofer de raliu care se îndreaptă cu viteză către un zid. Nici prin cap nu-i trece că de acolo de sus, de unde se află acum, s-ar putea prăbuşi chiar mult mai jos decât este în acest moment Traian Băsescu. În România acest lucru este perfect posibil şi nu ar trebui să surprindă pe nimeni, pentru că aşa s-au întâmplat lucrurile dintotdeauna.

Iată spre exemplu cum îi vedea pe români în 1941 contesa R. G. Waldeck, corespondenta săptămânalului Newsweek la Bucureşti, care a petrecut aici doar jumătate de an: “Am învăţat un lucru foarte important despre România cât am stat la hotelul Athenee Palace: nimeni nu este atât de detestat încât, câţiva ani mai târziu, altcineva să nu fie detestat şi mai mult, ura veche se pierde în uitare în faţa unei uri proaspete”, scria Rosa Waldeck, referindu-se la faptul că după experienţa cu legionarii, românii l-ar fi vrut înapoi din toată inima pe regele Carol al II-lea, cel pe care îl urâseră îngrozitor cu doar câteva luni înainte. Un exemplu care pare potrivit şi în zilele noastre.


http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/cand-se-va-prabusi-victor-ponta-314676.html

Preşedintele Traian Băsescu a revenit astăzi, recapitulând dovezile de rea-credinţă ale lui Victor Ponta (în secundar şi pe cele ale lui Crin Antonescu, dar acesta ar fi complet decredibilizat extern, cuma firmă șeful statului), pe care noi le considerăm o combinaţie letală de rea-credinţă şi incompetenţă. Prin rea-credinţă, individul se deprofesionalizează, pentru că nu face ceea ce trebuie ca să se păstreze în formă, capabil de performanţă. Redăm în continuare fragmente copioase din discursul de azi al preşedintelui.

“Crin Antonescu e încă profund nefrecventabil”

“România a optat în urma alegerilor ca primii oameni în stat să fie Antonescu şi Ponta, primii responsabili de lovitura de stat şi mi s-a părut rezonabil să le întind o mână nu lor, ci României.

Ei au demonstrat că nu au înţeles nimic din ce au făcut în 2012. Amândoi sunt ca doi bebeluşi, din punct de vedere al înţelegerii funcţionarii instituţiilor unui stat democratic.

A fost singura soluţie care l-a făcut frecventabil pe cel care a semnat acordul. Crin Antonescu este încă profund nefrecventabil. Acest acord nu spune nimic altceva decât să respectăm Constituţia şi regulile statului de drept. (…)”

TVR, ţinta dlui. Ghiţă şi dlui. Ponta

“Mâine am de promulgat o lege în care majoritatea USL nu a respectat recomandările CCR. Când premierul ordonă «schimbaţi un procuror-şef care e cu delegaţie şi puneţi omul meu», iar ministrul şi procurorul general execută, mai suntem în faţa consolidării independenţei Justiţiei? Alt punct: numirea unui avocat al poporului care se bucură de sprijinul grupurilor parlamentare.

Efectul îl vedem: 96 de ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, nici una atacată de Avocatul Poporului, inclusiv cea care încalcă grosier tratamentul egal al persoanelor, pentru că dl. Ghiţă trebuie să purceadă la a achiziţiona televiziuni şi radiouri, să le pună în slujba dl. Ponta, dacă se poate şi TVR. Atunci dăm o OUG pentru ţintele dlui. Ghiţă şi dlui. Ponta. Avocatul Poporului anunţă azi că reflectează. Cum e posibil să nu vezi că încalcă Constituţia? Dânsul gândeşte.”

“Nu vor respecta nici Constituţia, nici legile”

“Acest Acord (de coabitare instituţională) reflectă o mare îngrijorare a mea: că aceşti oameni nu vor respecta nici Constituţia şi nici legile, la fel ca atunci când au pus în practică lovitura de stat eşuată din 2012. Sunt foarte multe domenii, în care cele două segmente ale puterii executive, președinte și Guvern, au atribuțiuni:

1. decorarea

2. avansarea la gradul de general

3. numirea in functii de conducere in parchete

4. numirea ambasadorilor

În toate aceste situații, propunerea pleacă de la executiv, are un parcurs intermediar, la procurori, sau vin direct la presedinte, pentru materializare prin decret. Dacă există rea-credinţă, oricare îl poate bloca pe celălalt.

Ministerul de Justiţie nu face propuneri, se rămâne pe interimate, cum la fel de bine preşedintele poate să blocheze, nu emiţi decretul. Nu există sancţiuni sau termene pentru aşa ceva. Atunci am convenit un mecanism: acolo unde preeminenţa deciziei e la preşedinte, dacă sunt dispute prevalează punctul de vedere al preşedintelui.

Formularea este:

Vor fi respectate de către fiecare atribuțiile și pozițiile celeilalte părți în actele de decizie administrativă, ce implică ambele părți. Dacă sunt puncte de vedere diferite, va avea prioritate decidentul final.

Aceasta e situația în cazul procurorilor. Trebuia făcută o consultare de către ministrul Justiției.

Riscul e să expună acești oameni, CSM să-i avizeze sau nu, să ajunga la mine și, neavând explicații, să spun nu. Consultarea în situații de acest gen, când președintele nu are aceleași opțiuni politice cu majoritatea parlamentară e absolut necesară.

Mie îmi pare rău, am susținut ideea ca Executivul să fie eliminat din proces și, la fel ca la numirile de la Înalta Curte, CSM să facă propuneri președintelui, se elimină astfel aspectul de negociere politică.

Faptul că sunt doi politicieni, președintele și ministrul Justiției, nu știu de ce se bagă premierul aici, ăsta e un abuz care trebuie discutat mâine, dar era mult mai bine și corect ca ministrul Justiției să nu execute ordinul premierului și să aibă o discuție cu mine. Aș fi avut o singură întrebare:

Ai ținut cont de propunerea șefului instituției respective?

Este în regulamentul DNA obligaia ca procurorul-şef al DNA să fie consultat.

Am susţinut întotdeauna propunerile care au avut suportul şefului de instituţie şi am fost extrem de reticent, când a fost vorba de propuneri care au apărut din capul Ministrului Justiţiei. Şeful instituţiei lucrează cu procurorul respectiv, cum poţi să-i desemnezi un şef de secţie pe care şeful instituţiei nu-l vrea?

Nu va putea lucra cu el din varii motive. Aceasta prevedere, legată de preeminenţa decidentului final, are rolul să deblocheze lucrurile. Până acum a funcţionat perfect, s-au făcut multe numiri de procurori-şefi de secţie, dar fiind discutate nu am respins nici o propunere.

Acordul trebuie respectat pentru consolidarea credibilităţii instituţiilor. Să nu fie vreun semn de întrebare, am o singură propunere pentru un adjunct de şef de secţie, care stă la mine în mapă de doi ani, din perioada lui Morar, şi căreia nu i-am dat un rezultat.

Ştiam că e susţinută de procurorul-şef, am avut dubiile mele. Să sperăm că noile numiri vor clarifica lucrurile. Când propunerea era susţinută de Morar, mi-a fost foarte greu, nici nu am vrut să-l jignesc, nici nu am vrut să-mi impun un punct de vedere. Am preferat să-l las să lucreze cu delegare.”

Gafele de politică externă făcute de Victor Ponta

“Acordul obligă la consultarea preşedintelui la orice deplasare, atât la Consiliul Uniunii Europene, cât şi în deplasările individuale ale premierului.

De ce e scris în Acord şi e în acord cu CCR: preşedintele, participând la Consiliul European, dacă miniştrii, care merg la consiliile UE, JAI sau Mediu, nu-şi corelează poziţia, trebuie să muncesc enorm să îndrept ce nu au făcut miniştrii. Guvernul nu a respectat niciodată această prevedere, să solicite un mandat când îşi trimite un ministru la consiliile UE.

În deplasările externe bilaterale, multe la număr, şi foarte bine că sunt multe, foarte rău că le-a facut prost. Singura deplasare unde am stabilit mandatul a fost în Germania. Dupa care a crezut că, aşa cum are în spate prestigiul unei lovituri de stat, cu raniţa încărcată de plagiate, sigur că România e greu de refuzat când se cere premierul într-o vizită, dar rezultatele vor fi:

1. A ţinut să meargă în Azerbaidjan: rezultatul a fost extraordinar, am pierdut Nabucco;

2. A ţinut să meargă în Kazahstan: a cedat 400 de milioane de dolari din datoria Rompetrol față de România;

3. A vizitat Arcul de Triumf și am obținut o extraordinară susținere pe Schengen;

4. A venit că vrea sa meargă la Consiliul European pe Energie, în mai, înainte de decizia privind Nabucco. A avut mandat să susțină Nabucco, sigur că în intervenții a susținut Nabucco, dar nu a știut cum să introducă în documentul Consiliului că Nabucco e prioritar. În mandat a avut clar scris Nabucco și nu TAP. In concluziile Consiliului pe Energie, veți constatata că nu apare deloc Nabucco și soluția Sud, discutată un an de zile. Acela a fost momentul decisiv, unde a ținut să se ducă, i-am dat mandat semnat și s-a întors cum s-a dus, s-a plimbat cu avionul. Nu-i puțin lucru să te dai cu avionul, eventual pe banii lui Ghiță.

5. Nu mai amintesc de celebrele declarații cu Kosovo, cum le d[dea el independena, când România are o poziţie consecventă direct legată de Transnistria.

6. Nu mai vorbim de poziţia pe Siria, unde era cel care condamnă și declară guvernul sirian ilegitim, criminal, iar azi SUA și Rusia stau la masă cu acel guvern. A dat o lovitură formidabilă șansei noastre de a fi parte a soluției și nu parte a problemei. Ca să nu aveți dubii, vă rog să vă uitați la Decizia 784/2012 a CCR: În exercitarea atribuțiilor, președintele participă la reuniunile Consiliului European, în calitate de șef al statului.”

“Ar fi dramatic să revenim la vremea Stănoiu, Năstase”

“Îngrijorarea mea e majoră, legată de nerespectarea acordului. A devenit şi parte a MCV, cancelariile l-au luat foarte în serios, dar vă spun cu certitudine că pe punctul de cea mai mare sensibilitate, Justiţia şi statul de drept, nu voi face nici o

concesie. Ar însemna că împreună am semnat, împreună trecem sub tăcere tot ce e în neregulă în şubrezirea statului de drept, în revenirea clienţilor politici în funcţii de conducere.

Nu voi accepta. Ar fi dramatic să revenim la vremea Stănoiu, Năstase, acum, în 2013. Şi aşa Antonescu şi Ponta au decredibilizat consistent progresele României, prin fapte, minciună, atitudini.

Limbajul dublu e catastrofal pentru România si occidentalii îl sesizează. Oamenii aceştia sacrifică interesele de credibilitate ale României pentru interesele lor interne, mint şi batjocoresc statul de drept.

“Când voi decide să-mi ridic semnătura, o voi face cu toată răspunderea şi informând public de ce.”
Vă pot spune cu certitudine că nu îmi voi menţine semnătura pe un acord, prin care împreună să ne minţim partenerii. De bine, de rău, aşa cum am fost, mi-am câştigat prestigiul că ce spun, asta fac.

Nu pot sta în remorca unui mitoman cum e Victor Ponta şi să fim amândoi etichetaţi la fel. El zâmbeşte, râde, e un Oprescu de mai proastă calitate, măcar Oprescu are mai mult umor.

Nici ăla nu face nimic şi tot cu şmecherii de pe malul Dâmboviţei, numai că el se pare că nu e de pe malul Dâmboviţei şi mai puţin evoluat, la modul cum exersează clovneria la nivel de şef de guvern. Cel mai ridicol e când spune ‘ne trebuie pactul’. Crede că păcăleşte pe cineva, să spună că nu el a rupt pactul?

Când voi decide să-mi ridic semnătura, o voi face cu toată răspunderea şi informând public de ce. Poate şi el are să-mi reproşeze mie încălcări, sunt dispus să le discutăm, dar m-am ferit să-l încalc, pentru că îi ştiu valoarea pentru România. Nu voi ezita să-mi retrag semnătura de pe un acord care a rămas gol.”

Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a comentat declarațiile de vineri ale președintelui Traian Băsescu referitoare la Gazprom, arătând că șeful statului a renunțat de mult să se ridice la înălțimea funcției sale, iar scopul manipulării sale este guvernarea USL.

CTP: Traian Băsescu, vorbete de televizor”Sunt declarațiile unui vorbete de televizor, cum auzim mulți. Nu ar trebui ca un președinte să facă astfel de declarații, dar el o face. A renunțat de mult la această datorie a unui șef de stat de a vorbi altfel decât diverse personaje ce se produc la TV. Vă amintiți declarațiile lui în legătură cu o acțiune neautorizată întreprinsă de România pe teritoriul altui stat? Nu a adus niciun fel de date, dovezi, a aruncat-o, așa…”, a declarat jurnalistul pentru Digi 24.

Popescu este de părere că Băsescu face un ”demers manipulator”, care caută să exploateze promisiunile de campanie nerespectate ale USL.

”Țelul final al demersului manipulator al președintelui e guvernarea USL, spune că în clipa de față protestele de stradă sunt generate de minciunile USL din campanie. Aici are dreptate, pentru că atunci Ponta era violent împotriva exploatării gazelor de șist, fără să aducă un alt argument decât că Băsescu era pentru. Deci o acțiune politicoidă a lui Ponta și USL pentru care Băsescu taxează acum, prin această declarație în care introduce și Rusia în ecuație, dar totul e joc politic”, a adăugat editorialistul.