PONTANTUL MUTANT , CANADIENII ,AURUL SI ARDELENII

Nu a existat vreo ieşire a politicienilor în teritoriu, vreo blocare în subteran, vreo vizită la Roşia Montană ori vreun protest spontan sau organizat pe tema exploatării aurului de către Roşia Montana Gold Corporation (RMGC), ca să nu apară în prim plan o echipă de mineri, în combinezoane regulamentare, cu căşti albe sau galbene pe cap şi cu „lămpaşe” cu spot la beretă. Vreo 40 de oameni, zdraveni şi cam tăcuţi, dovedind aplomb când e rost de scandat lozinci mobilizatoare, de genul: „România, nu uita, mineritu-i şansa ta!”.

Două schimburi de 40 de oameni

Cei 40 de ortaci constituie, numeric, unul din cele două schimburi ale echipei care mai lucrează în minerit, la această oră, în Roşia Montană. Echipa numără, în întregime, aproximativ 80 de oameni, cu toţii făcând parte din departamentul de securizare, întreţinere şi conservare a minei Cătălina-Monuleşti, „piesă” de patrimoniu a zonei, care „însumează 350 metri de galerie romană în curs de cercetare arheologică, în perspectiva amenajării ei turistice”. Aşa scrie pe un banner mare, umflat de vânt şi arcuit triumfal peste strada principală, chiar în coasta intrării.

Tot ei sunt cei care s-au blocat în subteran, în galeria turistică, la refacerea căreia lucrează, cerându-i premierului Ponta să “zboare”, de-ndată, la Roşia Montană; aceiaşi care l-au determinat pe Traian Băsescu să afirme că “blocajul” e spectacol, oamenii protestând “într-o galerie de muzeu”.
Iar dacă acolo, în viitorul muzeu, oamenii au pus umărul, de vreo trei ani încoace, la decolmatarea galeriilor, la securizarea lor prin lucrări de susţinere, la refacerea instalaţiilor, precum şi la munci mai delicate, împreună cu arheologii din echipă, la exterior, ei devin imprevizibili.
Dacă îi întrebi cine sunt, evită să-ţi răspundă, ca-ntr-un soi de omerta. “Mineri la Roşia Montană” şi atât. Câţi sunt? “Nu ştim”. “Cum nu? Păi, nu lucraţi împreună?”. “Lucrăm, dar suntem mai multe echipe în departament!”. Care departament? “Un departament”. “Şi departamentul ce face?!”. “Munceşte”.
Unul singur a permis să fie tras de limbă; a rupt tăcerea. “Da, lucrăm la departamentul de întreţinere a minei Cătălina. Aici, în zonă, suntem singurii care mai intrăm în galerie. În Roşia, nu se mai munceşte în minerit din 2006. Aşteptăm să vedem ce s-o-ntâmpla cu proiectul” spune omul, scurt.
Unul dintre colegii săi îmi explică, pe ton de reproş, că, practic, minerii sunt condamnaţi. “Noi asta ştim să facem, dom’le, să lucrăm în mină. Dacă ne iei asta, ne-ai condamnat. Pe stânci n-ai cum să faci agricultură. Şi nici turism. Cine dracu îţi vine aici, dacă n-ai drumuri, n-ai bani, n-ai de niciunele?!”. Îmi spune că sunt mineri vechi, că au câte doi copii, unii la facultăţi, alţii pe la şcoli, aici acasă. „Cum îi creştem, cum îi ţinem la şcoală? Cine vrea să afle cum trăim, să vină aici, la noi acasă, nu să bată sticla de asfalt, la Bucureşti!”.
Purtătorul de cuvânt al RMGC, Cătălin Hosu, îi confirmă istoria şi-mi spune că sunt cam 80 de oameni în departament. “Lucrează de câţiva ani şi, într-o anumită măsură, lucrurile sunt puse la punct, la Cătălina”.
Mica mineriadă
Din păcate, unii dintre ei, dat fiind tensiunile acumulate în ultima perioadă, au devenit prea nervoşi.
Iată ce s-a întâmplat ieri la Roşia Montană, în ziua în care în zonă au descins 12 parlamentari, vreo câteva zeci de primari şi consilieri din oraşele şi comunele vecine Roşiei, prefectul judeţului, reprezentanţi ai unor ONG-uri, presa.
După un galop de sănătate în munte, efectuat de aleşi pe un circuit gândit de reprezentanţii RMGC – situri arheologice romane importante şi monumente naturale care urmează să fie reabilitate şi puse în valoare de investitor -, în jurul prânzului, parlamentarii au coborât în curtea minei Cătălina-Monuleşti - aflată în centrul istoric al comunei -, unde erau aşteptaţi de “Departamentul de întreţinere şi conservare”, în uniforme regulamentare galben-verzi, alături de câteva zeci de localnici în civil.
S-au scandat lozinci – “Vrem să muncim, nu să cerşim!”, “Suntem Roşia Montană şi nu cerem de pomană!” ori, deja cunoscutul, “România nu uita, mineritu-i şansa ta” –, s-au “plagiat” ritmurile “Universităţii”, ale “Căii Victoriei” şi ale altor bulevarde bucureştene, ortacii venind la “şut” înarmaţi cu pietre mici, la peturi de jumate. Au bătut cu ele în gard, în pomi, în capete, în pământ: “Roşia Montană!”, “Roşia Montană!”, “Roşia Montană!”, reverbera numele aşezării, lovindu-se de pereţii caselor vechi - unele abandonate pe străzile înguste, pietruite demult -, la doi-trei kilometri distanţă.
La Cătălina, parlamentarii au pătruns în deja ştiuta galerie – devenită loc de pelerinaj politic -, lăsând presa “in situ”, să-i aştepte. Moment prielnic pentru minerii mai nervoşi să se descarce pe ziarişti: “Cine eşti?! De ce fotografiezi la mine în casă?! Arată-mi legitimaţia?”. Refuzând să te legitimezi, deveneai pasibil de pedeapsa minerească. “Auzi, ia vezi! Aici eşti la mine în casă. Faci cum zic eu!”, şi te împingeau afară din “casa lor”. Cu toţii îţi spuneau asta “Mă, eşti la mine în casă, faci ce spun eu!” şi regăseai în ochii lor ceva vechi şi urât, rămas acolo de la trecutele mineriadele.
La fel şi la intrarea în fosta clădire a primăriei. Câţiva dintre ei, cu picioarele răşchirate şi mâinile în sân – cum au văzut că stau bodigarzii pe la vreo cârciumă de fiţe -, îţi bagă mâna în piept, aproape violent. “Unde mergi, legitimaţia! Dacă n-o arăţi, nu intri. Aici eşti la mine acasă, mă!”. Remarc în trecere că poliţia minerească face ce vrea la ea casă, chiar sub ochii Poliţiei Române şi a jandarmilor de serviciu.
La nici 30 de minute, se aud, din stradă, ţipete guturale şi înjurături. Trei tineri, doi băieţi şi o fată - unii spun că nemţi, alţii, că englezi – sunt atacaţi violent pentru că, “au provocat”, permiţându-şi să facă poze. Ca într-un remake prost, figuri crispate încearcă să-i împingă, cât mai departe posibil, cu gesturi violente. Doamne în vârstă, cu gurile strâmbe de ură, îţi arată în ce hal sunt “tinerii lor”. “Poftim cum arată! Nişte stârpituri, nişte drogaţi. Şi ai noştri, tineri frumoşi, în putere, se duc acolo să le strângă rahatu’…”.
Cernea, inamicul ortacilor
Momentul zilei s-a produs puţin după prânz. Un potop de înjurături şi fluierături declanşat în clipa în care, în curtea Căminului Cultural, a apărut parlamentarul independent Remus Cernea.
Omul avusese “tupeul” să anunţe la primăria din Roşia că va cere “desecretizarea listei cu cei cointeresaţi”, în cazul proiectului propus de Gold Corporation. Acuma, venea spre sala în care minerii cereau comisiei “să aibă conştiinţa şi mintea necesară”, ca să aleagă soluţia cea mai bună, şi “care să vină în sprijinul interesului naţional”, spre a-şi susţine şi el, cu argumente, opoziţia.
Vreo cinci sute de oameni au explodat în sudălmi, i-au aruncat în cap floricele şi pufuleţi, i-au amintit de toate rudele lui, ştiute şi neştiute, au încercat să-l apuce de păr, de haine, de vreun umăr, ca să-l întrebe: “Ce pofteşti, mă?! Pentru ce nu eşti cu noi?!”.
Norocul omului că s-a deşteptat jandarmeria la pont şi l-a scos ea din mâinile ortacilor, că n-ar mai fi rămas ciob din ochelarii săi de soare, cam sfidători, şi nici din pantofii “de catifea”, cam plini de noroiul munţilor.
Multe alte lucruri interesante s-au întâmplat ieri, la Roşia Montană, fiecare dintre noi aflând detalii importante în ceea ce priveşte proiectul RMGC, despre acestea urmând să vorbim în materialele următoare.
Din păcate, accesele de violenţă, lipsă de tact şi refuzul dialogului civilizat cu militanţii anti-proiect manifestate de mineri şi localnici au deplasat, în bună măsură, centrul de greutate al acţiunii, în finalul căreia s-a vorbit mai mult despre evenimentele neplăcute, decât despre activitatea comisiei. Comisie care, de altfel, a refuzat să dea răspunsuri, amânând verdictul până la finele dezbaterilor.
Autor: Marian Sultănoiu
Sursa: Adevarul

Până la urmă, Victor Brauner şi Tristan Tzara, amândoi născuţi în Moldova (la Piatra Neamţ şi, respectiv, la Moineşti), au avut dreptate : România e o ţară şi suprarealistă, şi dadaistă. Suprarealist a fost pictorul Brauner, dadaist a fost scriitorul şi artistul total Tzara (Samuel Rosenstock). La fel pare să fie deja confirmat şi Bram Stoker cu al său roman atât de celebru, Dracula. În ce-l priveşte pe britanicul Bram Stoker, cel puţin doi « voievozi » recenţi, Nelu şi Traian, care au supt sângele boborului, ca şi precursorii lor, Ghiţă şi Nicolae, s-au sforţat să-l confirme şi, într-o foarte bună măsură, au şi reuşit.
Care sunt temele toamnei 2013 la români ? Lupta (simbolică dar frisonantă) cu torţionarii octogenari şi nonagenari, aşa, dintr-o dată, din senin (Vişinescu, Ficior şi cu certitudine vor mai fi şi alţii, există un plan de îndeplinit), consumul la greu de cianură teoretică sau ficţională prin reprezentanţii poporului (politicieni, presă, servicii speciale) şi pregătirea pentru asasinarea în masă a câinilor abandonaţi de oameni – câinele e cel mai bun prieten al omului, iar acest măcel are deja acoperire legală de la CCR (« Curtea Constituţională, / Ruşine Naţională ») şi de la preşedintele nostru reales (cum-necum, reales !). Cam aşa apare blânda noastră Dacie mioritică la acest început frumos de toamnă (deh, natura e pe gratis !). Cel puţin după televiziuni, ziare, Parlament, cu partidele şi comisiile aferente. Şi să nu uităm şi partea bună, adevărata surpriză. Miile şi miile de demonstranţi împotriva proiectului suprarealist şi dadaist de exploatare a aurului şi a unor metale strategice de la Roşia Montană, manifestanţi care arată altfel, şcoliţi, civilizaţi, europeni, ce mai !, o adevărată societate civilă pe care toată lumea o credea dispărută.
Da, toamna vrajbei noastre are un nume : Roşia Montană. Un guvern compus din juniori amatori porniţi la corupţie grasă (acum ori niciodată), un Parlament supraponderal (câte sute sunt, că tot e criză ?), alcătuit din impostori graşi, vulgari, traficanţi de interese (Hrebenciuc dixit) şi care, mulţi dintre ei, şi-au cumpărat locul cu sume fabuloase de la conducerile lor de partid (serviciile speciale au oare probe ? Le ţin pentru ele pentru că mai folosesc şi alt’dată, metoda Dandanache ?), cu o presă coruptă dar extrem de liberă la matrapazlâcuri – cam acesta e peisajul public cianurat la care am ajuns. Cum să faci o comisie din nişte parlamentari incompetenţi şi încolonaţi la ordinul şefului de partid ca să valideze o lege pentru înstrăinarea hocus-pocus a unei averi naţionale de 10-20 de miliarde de euro ? Cum să ne jucăm resursele naturale şi viitorul ecologic al ţării la ruleta unui Parlament atât de detestat (şi asta de 23 de ani fără întrerupere) ?
Impresia generală pe care o lasă Victor Ponta şi mulţi dintre miniştrii săi – fie socialişti, fie naţional liberali (Daniel Barbu, de exemplu, dar mai sunt şi alţii) – este că şi-au umplut buzunarele cu aur (sau cu dolari – mă rog, e acelaşi lucru). Cu cât au fost plătiţi – ca să cităm din nou o autoritate în materie, preşedintele în funcţie – ca să se ducă atât de necugetat, cu un asemenea elan, direct în zid ? Deşi Ponta şi guvernul său nu par deloc conştienţi de asta, mulţi observatori interni şi externi nu le mai dau prea multe luni la Palatul Victoria. Înseamnă că au luat mult, dacă insită în halul ăsta. Şi totuşi, poate că lucrurile stau chiar mult mai rău, dar nu atât din cauza corupţiei. După distrugerea în timpul crizei a atâtor întreprinderi, mai ales mici şi mijlocii – pentru că nici nu mai avem întreprinderi foarte mari, ele le aparţin altora, ca şi băncile – şi un şomaj căruia i s-au pierdut prin birouri cifrele corecte, încasările reale ale statului, cele imediate şi, chiar mai grav, cele previzibile nu pot fi decât catastrofale. Iar aparatul de stat, cu al său minister de Interne care umflă suprarealist amenzile, cu nenumăratele servicii secrete dadaiste şi paraservicii gen DNA, ANI, CCR, e mai obez ca niciodată. În urmă cu 10 ani, alianţa DA (Băsescu + Tăriceanu) promitea reducerea ministerelor. Unde ne găsim azi ? Cu mai mulţi miniştri şi paraminiştri, cu un Parlament cât cel al Germaniei (85 de milioane de locuitori, prima economie a Europei) şi cu zeci de mii de funcţionari inutili în plus.
Criza economică, însoţită de dezastrele ei, înaintează implacabil. Soluţiile guvernului Ponta sunt cam toate de factura aberaţiei cu proiectul de lege pentru Roşia Montană, cu comisia suprarealistă cu tot. Şi cu vizitele de lucru la minerii imaginari. O întâlnire perfectă a dadaismului cu suprarealismul. Doamna ministru Maria Grapini are dreptate : guvernul Ponta, cu Ponta în frunte, nu dă semne că înţelege cum merge chestia cu economia. Doar dadaismul şi suprarealismul progresează. La Roşia Montană, o clipă, când şi-a pus casca şi a luat lanterna, Valeriu Zgonea s-a crezut Nicolae Ceauşescu, într-o vizită de lucru la o mină. A fost clipa astrală a vieţii sale. Socrul Ilie Sârbu a detectat, pe urmele tătucului Iliescu, în lupta lor comună pentru pace, fără ezitare duşmanii : sunt fasciştii, bineînţeles, stimaţi tovarăşi !
Colegii torţionari ai lui Vişinescu vor fi livraţi pe bandă rulantă. Asta ca să mai condamnăm o dată comunismul (seamănă cu ideile lui Tismăneanu) în beneficiul lui Traian Băsescu, Elena Udrea, PDL şi Mişcarea Populară, adevăraţii moştenitori ai Securităţii. Iubitorii de câini şi de tot felul de animale îşi vor face până la urmă un partid. Marele pericol imediat poate fi acela ca, până la obţinerea beneficiilor fantomatice de la Roşia Montană, guvernul Ponta, preşedintele şi CCR să decreteze că vom exporta câini şi, poate, şi pisici către ţările care-i consumă.
Guvernul Ponta se duce în zidul Roşia Montană pentru că e cu totul lipsit de soluţii economice. Ce-i mai rămâne de făcut unui guvern falimentar, ca şi unei familii falimentare, dacă nu să viseze miliarde de dolari câştigate din mari lovituri imaginare cu mine de aur şi alte metale rare ? Nu aţi întâlnit nebuni care nu discută decât în miliarde dar îţi şterpelesc bricheta ? Guvernul Ponta e chiar între Roşia Morgana şi Roşia Mortală (citez dintr-un mucalit anonim).

Prim-ministrul PSD, Victor Ponta, se fotografiază cu minerii îmbrăcaţi în salopete proaspăt apretate şi continuă să spună că pe protestele împotriva proiectului Roşia Montană s-au „pliat” interese economice din afara ţării, care nu vor să lase România să se dezvolte. În ciuda convingerii sale că forţe externe duşmănoase zădărnicesc eforturile conducerii de partid şi de stat de a duce ţara pe cele mai înalte culmi de progres şi civilizaţie, premierul Victor Ponta nu a reuşit să-l convingă pe deputatul PSD Victor Ponta să voteze în favoarea începerii exploatării aurului de la Roşia Montană.Însă există şanse ca deputatul Ponta să se răzgândească, fiindcă preşedintele PSD al Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, a anunţat că ministrul PSD al Mediului, Rovana Plumb, şi ministrul PSD al Marilor Proiecte, Dan Şova, au misiunea de a le explica parlamentarilor cum stă treaba cu Roşia Montană. În paralel, PSD aruncă în spaţiul public documente din care reiese că miliardele de euro ce vor fi obţinute din exploatarea aurului vor ajunge la Sănătate, Educaţie, Asistenţă Socială şi la lucrări de infrastructură.În ciuda declaraţiilor deputatului Victor Ponta, care-i şi preşedintele principalului partid de guvernământ, este evident că PSD îşi doreşte foarte mult ca proiectul Roşia Montană să primească avizul Parlamentului.Un alt proiect pe care PSD îl vrea cât mai repede pus în practică este cel al regionalizării. Vicepremierul PSD, Liviu Dragnea, a împărţit ţara în opt regiuni. La presiunile lui Radu Mazăre, Liviu Dragnea a spus că va mai apărea o regiune, a cărei capitală ar urma să fie la Constanţa. Pentru ca liberalii să nu se supere foarte rău, Liviu Dragnea a declarat că există posibilitatea înfiinţării unei regiuni cu capitala la Sibiu, localitate condusă de prim-vicepreşedintele PNL, Klaus Iohannis. Aflat în vizită la Suceava, premierul PSD, Victor Ponta, a spus că nu a uitat că a copilărit într-o comună suceveană şi, de aceea, sprijină înfiinţarea regiunii Bucovina, a cărei capitală ar urma să fie la Suceava.Însă, în urmă cu câteva zile, directorul Regiunii de Dezvoltare Nord-Est, Constantin Apostol, a afirmat în cadrul unei întâlniri care a avut loc între oficialităţile sucevene şi cele botoşănene că ţara va fi împărţită în opt regiuni. Şi că acest lucru a fost, deja, comunicat Uniunii Europene.Atenţie, decizia a fost luată fără să se fi organizat un referendum, în lipsa unui vot în Parlament şi fără modificarea Constituţiei, în sensul introducerii regiunii ca unitate administrativ-teritorială. Bun, dacă Guvernul condus de Victor Ponta a hotărât de mult cum va arăta România regionalizată, atunci de ce s-a mai constituit Consiliul Consultativ pentru Regionalizare - CONREG - şi de ce s-a mai pierdut vremea cu aşa-zise dezbateri? Simplu: pentru că Guvernul vrea să lase impresia că ia deciziile numai în baza unor analize serioase şi după consultări democratice.Şi în cazul Roşia Montană a fost înfiinţată o comisie. O comisie parlamentară care se va dovedi a fi una de formă, la fel ca şi cea constituită în cazul regionalizării.Ce vreau eu să spun e că decizia în cazul Roşia Montană este, deja, luată şi că, mai devreme sau mai târziu, Gabriel Resources va începe exploatarea aurului. Dar şi că Guvernul domnului Ponta doar mimează democraţia.