Aurul, cianurile și imaginea României în lume

După ce ne-a amenințat cu daune de 4 miliarde de dolari și cu o campanie de distrugere a imaginii României în lume, Jonathan Henry, președintele director general al RMGC, a dat vina pe jurnaliștii de la Toronto Globe and Mail, care cică l-ar fi citat greșit. Dar, ce să vezi, predecesorul său, Alan Hill, zicea cam aceleași lucruri în septembrie 2007, când simțea că-i scapă proiectul printre degete. Iată un text de atunci:

La disperare, oamenii spun multe tâmpenii. Iar Alan Hill, președintele director general al “Gabriel Resources” și “Roșia Montană Gold Corporation”, este, probabil, disperat. Acțiunile companiei sale s-au prăbușit cu 44% joi, la bursa din Toronto, după ce Ministerul român al Mediului a sistat procedura de autorizare a controversatului proiect minier din Țara Moților.

Investitorul canadian a ieșit la rampă, declanșând o vastă contraofensivă mediatică. A lansat acuzații năucitoare, dar de un haz teribil. Cică cei care se opun proiectului sau sunt vânduți ungurilor. Fundația Soros e prezentată drept o oficină a Budapestei. Noului ministru al Mediului, Attila Korodi, i se “reproșează” voalat că “a încălcat legea” fiindcă e maghiar. Un discurs halucinant, incredibil în România anului 2007. Demn de epoca de glorie a lui Gheorghe Funar. Dar, ce să vezi, Funar se opune și el mineritului cu cianuri. Vrea să-l interzică în toată țara. O fi și el un iredentist ascuns?

Pe plan intern, sperietoarea maghiară fluturată de firma “Gabriel” nu a produs decât amuzament. Mentalitățile s-au mai schimbat. Chiar și politicienii au început să se ferească de acest tip de retorică, descalificant în clubul statelor civilizate.

Dar Alan Hill nu ne consideră, pesemne, o țară civilizată. Mă îndoiesc că, în Germania, Franța sau Canada și-ar fi permis să-și promoveze interesele speculând tensiuni interetnice. La fel de jignitoare este aroganța cu care își prezintă proiectul drept unica soluție posibilă pentru “salvarea” unei zone defavorizate. Ai zice că, în lipsa investițiilor sale, locuitorii din Țara Moților ar fi condamnați la moarte prin inaniție. Că vulturii le dau deja târcoale. Citindu-i declarațiile, ai senzația că vorbește despre un stat falit din Africa subsahariană, nu despre o regiune care este, de bine, de rău, parte a Uniunii Europene.

Tot de Lumea a Treia îmi amintește și faptul că, după propriile spuse, Alan Hill nu a luat nicio clipă în calcul posibilitatea de a fi nevoit să abandoneze proiectul Roșia Montană. Cu toate că “dezbaterile publice” erau obligatorii în cadrul procedurilor de autorizare. În mod evident, le-a considerat doar o formalitate. Și nu a luat în calcul nici dreptul românilor de a decide să interzică cianurarea ca procedeu de extracție. Ce contează ce vor papuașii, câtă vreme se găsesc șefi de trib care pot fi oricând cumpărați cu vreo oglinjoară și câteva mărgelușe?

Pentru prima dată, investitorul canadian pare să realizeze că, totuși, munții de aur de la Roșia Montană ar putea să-i scape printre degete. Amenință că asta ar afecta grav “imaginea României în lume”. Imagine la care Alan Hill lucrează deja de zor, după cum demonstrează un recent articol de pe fluxul agenției Canadian Press. Pe lângă acuzațiile deja cunoscute la adresa autorităților de la București, directorul Gabriel oferă și o senzațională mostră de logică. Cică Roșia Montană este deja în plin dezastru ecologic, fiindcă două treimi din case au WC-uri în curte și nu dispun de canalizare. Cu alte cuvinte, o vidanjă plină este la fel de primejdioasă ca o cisternă de cianură!

Articolul, preluat de numeroase publicații de peste ocean, este cu adevărat uimitor. Dar nu prin incendiarele declarații ale lui Alan Hill, ci prin faptul că nu consemnează, practic, decât punctul de vedere al companiei “Gabriel”. Complet inacceptabil pentru o știre neutră, de agenție. Probabil, însă, că Hill nu este singurul care crede că România e un stat penibil din Lumea a Treia. Papuașii nu cer drepturi la replică.

Editorial publicat în ZIUA, la 18.09.2007