Ia , muri si Cioaba , pe scandura lata...

Undeva între Carpaţi , ţara dintre neguri a bravei naţiuni a miorilor votaci este în doliu ,mare doliu moare deoarece nu în fietece zi moare un cap încoronat în această binecuvîntată ţară în care bătrînii mor cu zile prin spitale din cauza lipsei de medicamente iar copii inocenţi sunt spulberaţi pe treceri de pietoni de bolizi puternici conduşi de beizadele tembele , ţară în care mii de români mor in tranşeele de pe drumurile şi şoselele patriei .Nu a murit un oarecare , ilustrul disparut, cel ce avea falcile ca bucile vandanelor fiind unchi pe bune al nemuritorului Iiescu, co etnic al lui Nascase patru case , a ghertoiului Madalin Voicu si a yecilor de mii de bravi tigani costumati în haiduci , şuţi şi proxeneţi care au băgat şi bagă spaima în occidentul decadent .Auto proclamatul rege al ţiganilor , care mai ieri era cel ce behăie şi rage iar azi, vorba troparului , din pămînt te-ai întrupat în pămînt se întoarce este pupat de toţi politicienii în curul lui cât o batoză şi acum , după moarte cum a fost pupat şi în timpul vieţii pentru o căciulă de voturi din partea ţiganilor corturari , rudari . hoţi , proxeneţi şi şmenari .A la Rromanica bre, mămăligă cu cafe , haideţi toţi , în goana mare şi daţi like , daţi şi share.

Breaking news: Guvernul ROMANIEI va declara doliu national pentru Regele Cioaba!

Nu exista aceasta stire, si sper sa nici nu existe. Dar, in conditiile date, vi s-ar parea imposibila? Mie nu.

Regele Cioaba (de ce Rege, si de ce mai sunt si vreo doi-trei Imparati, nu prea inteleg), s-a dus la plaja in Antalya, a facut infarct si a murit. Sa-i fie tarana usoara si condoleante familiei, dar ia sa ne intrebam, daca era in locul Majestatii Sale cetateanul Ion Popescu de la Dorohoi, il mai suna Basescu pe doctorul Bradisteanu sa il puna sa se deplaseze in Turcia, sa vada ce-i cu infarctul? Se mobilizau Ambasada Romaniei la Ankara si Consulatul Din Antalya, se ducea consulul personal cu familia la spital, sa faca legatura cu cei mai buni medici? Mai punea Consulatul la dispozitia familiei o trupa de translatori?

Ar mai fi putut crede turcii, dupa cum am aflat din materialul difuzat de Antena 3, din cauza tevaturii create de autoritati si mobilizarea mediatica, ca Ion Popescu de la Dorohoi, este Regele Romaniei, sau prim-ministru?

Sa vad cu ce contra-exemple ma combateti. Cu ce romani de rand au avut necazuri aiurea prin lume si au dat buluc Presedintele si autoritatile sa ii scape pielea.

Despre ce vorbim? Trecand peste nebuloasele financiare ale unei averi impresionante, pentru ca nu putem acuza fara dovezi, vorbim despre liderul unei etnii controversate dar aducatoare de voturi. Si, probabil, si de bani pentru campaniile cui stie sa speculeze potentialul electoral al romilor.

Basescu a stat de gat cu liderii romilor pentru ca a avut si are nevoie de voturi pentru EBA si pentru alegerile europarlamentare de la anul. Si pentru Miscarea Populara, si de ce nu, pentru prezidentiabila doamna Udrea. Si acelasi Basescu va merge cu siguranta la funeraliile Regelui si va plange de va sari tricoul albastru de pe el.

Dar nu vorbim numai despre asta. Vorbim si despre o isterie mediatica ce nu isi gaseste niciun fel de justificare jurnalistica. Ce interes public major a facut sa stea “pe galben” ecranele televizoarelor de dimineata pana seara, cu vesti noi si lipsite de orice interes despre starea de sanatate a Regelui Cioaba? Si acum, dupa ce asta a decedat, ce interes public cere difuzarea jelaniilor etniei si a smulgerii parului impletit cu banuti de aur?

Stiu, vezi spune ca televiziunile sunt de vina. Noi, jurnalistii. Problema cea mai mare, insa, sta la public. Este dovedit, vorba ceea, stiintific, ca romanii se uita in puncte ametitoare de audienta, la orice-orice despre romi. Si la inmormantari.

Va imaginati deci, cam ce audiente va face inmormantarea Regelui Romilor?
http://www.realitateamea.ro/2013/08/guvernul-rromaniei-va-declara-doliu-national-pentru-regele-cioaba.html

… Domnule Presedinte, Domnule Prim-ministru, ingaduiti-mi sa va informez ca in ultima perioada nu ma simt foarte bine. As aprecia daca ati trimite un doctor sa ma consulte – nu sunt pretentios, nu tin neaparat sa fie medicul Serban Bradisteanu, orice sef de clinica e suficient. Momentan sunt in Statele Unite, undeva prin Midwest, dar saptamana viitoare ma voi tari pana pe Coasta de Est, unde legaturile aeriene sunt mai lesnicioase. Oricum, vazand dedicatia conducerii tarii pentru sanatatea romanilor oriunde s-ar afla, sunt convins ca distanta nu reprezinta un impediment. Cu multumiri anticipate,

Al Dvs. concetatean, Alin Fumurescu

Bine, rad eu, dar nu-i rasul meu. O tara intreaga aluneca in absurd si nimeni nu pare sa se sinchiseasca. Dimpotriva, ii mai da un branci.

Sa recapitulam faptele: Florin Cioaba, auto-declarat Regele Tiganilor (Imparat e altul) a suferit un preinfarct in Turcia. Pana aici nimic deosebit, oamenii sufera ba de una, ba de alta, cat e ziua de lunga. Sa-i uram sanatate. De aici incolo, insa, alunecam in plin absurd.

- Grijuliu, presedintele Romaniei ii telefoneaza medicului Bradisteanu, rugandu-l, daca poate, sa-l viziteze pe Cioaba in Turcia, sa vada cum e mai bine sa se procedeze in respectivul caz.

- Cu juramantul lui Hipocrate inca vuindu-i in urechi, medicul Bradisteanu ce mai poate sa si faca? Se executa cu placere, ca-n cazul lui Adrian Nastase.

- Premierul Ponta se indigneaza: “Deci Basescu i-a facut dosar penal si acum l-a rugat sa mearga in Turcia”. Asta e nesimtire, ticalosie, tupeu, bla-bla-bla.

- Europarlamentarul Elena Basescu, naturel simtitor, sare in apararea tatalui si a principiului sacrosant al apararii vietii. Oricarei vieti: “Din ura politica, Ponta ar fi in stare sa lase un om sa moara!” Iac-asa.

- Nici Elena Udrea (cum s-o prezint? Parte esentiala a regimului Basescu-Udrea, apud Ponta) nu putea sa se lase mai prejos. Dansa prefera, insa, o alta abordare: “Ponta sa demisioneze. Nu poti fi premier si sa spui ca dosarele se fac la comanda politica” – cu referire la dosarul lui Bradisteanu, aflat inca pe rol. Asa ceva e dovada de iresponsabilitate, bla-bla-bla.

Si-acum sa descalcim absurdul, de la coada la cap. Are Elena Udrea dreptate? Are! Ca premier, nu poti aduce acuzatii de dosare “politice” in absenta unor probe irefutabile. Are Elena Basescu dreptate? Are si ea! Orice viata s-ar cuveni protejata, cu orice pret. In fine, are Victor Ponta dreptate cand sustine ca gestul presedintelui a fost unul “nesimtit”? Ba bine ca nu! Are, desigur, numai ca premierul, ca toti ceilalti de mai sus, se preface ca nu intelege fondul problemei – de aici absurdul intregii stuatii.

Atat sustinatorii cat si opozantii presedintelui ignora cu nonsalanta gorila din sufragerie: De cand un preinfarct al unui cetatean roman in strainatate starneste o asemenea mobilizare la varful conducerii tarii? Din cate stiu, cetateanul Cioaba nu se bucura de nici un statut special, nu are functii si nici realizari deosebite in vreun domeniu. Nici titluri nu are, in afara de cel auto-proclamat de Rege al Tiganilor. Si-atunci? De unde interesul presedintelui? De unde tacerea premierului exact asupra punctului cel mai vulnerabil al adversarului sau? De ce trebuie protejat Regele Tiganilor – si din banii cui? A platit Bradisteanu din buzunarul propriu excursia cu anestezista in Turcia (nu ca n-ar avea de unde)? A platit-o Traian Basescu? Din ce buzunar? Propriu sau al contribaubilului? Poate guvernul? De ce Florin Cioaba beneficiaza de un tratament special prin comparatie cu, sa zicem, Alin Fumurescu sau Gigi de la Scularie? Ce anume il face pe el special? Daca se poate, cu subiect si predicat, sa inteleaga tot norodul.

Da, Ponta a avut dreptate: a fost un gest nesimtit. Dar nesimtirea, ca si viata la Kundera, e intotdeauna in alta parte.

UPDATE: Florin Cioaba a murit. Dumnezeu sa-l odihneasca! Intre timp, multi dintre comentatorii acestui blog mi-au reprosat ca am ignorat informatia potrivit careia familia Cioaba ar fi platit decontul deplasarii medicului Bradisteanu si anestezistei in Turcia, asadar nu era vorba despre bani publici. N-am ignorat-o. La ora la care am scris, informatia nu era inca publica. Ideea, insa, ramane: ce merite deosebite a avut Florin Cioaba pentru a beneficia de un tratament preferential? SI, daca tot a venit vorba de bani, averea estimata a lui Florin Cioaba ar fi doua milioane de euro. Familia insa cere ajutor statului pentru achitarea facturii medicale de … 350,000 de dolari. Sa presupunem ca estimarile presei au fost mult umflate. Totusi, Regele Tiganilor (Rromilor? ca ma-ncurc) are o coroana de aur masiv, de doua kilograme, cu smaralede si mai stiu eu ce. Tot el a fost laudat de la stanga la dreapta spectrului politic ca un lider comunitar. Un alt Imparat al Rromilor (unul orotodox, nu penticostal), Dan Stanescu, apreciaza ca la inmormantare vor participa intre 150,000 si 200,000 de persoane. Daca da fiecare, din respect, doi – hai trei dolari, sa nu ne tiganim – problema e rezolvata.http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/nesimtirea-e-in-alta-parte-96884.html

Domnul Fumurescu
In cazul in care nu a postat altcineva articolul si a abuzat de numele Fumurescu, ar trebui sa stiti.
1. – Medicul Bradisteanu a declarat la TV (dar la reluari a fost taiata partea asta), ca toate cheltuielile si onorariul sau au fost platite de familia lui Cioaba
2. – Avionul SMURD care ar putea fi folosit pt. transportul pacientului in tara (daca nu va deceda) nu este al statului ci al fundatiei private SMURD a lui Arafat (aceasta confuzie il ajuta sa stranga donatii) si se face cu banii jos, platiti de familia pacientului (indiferent ca-l chiama Cioaba, Ionescu sau Tampitescu, bani sa aiba).
3. – Plagiatorul si lingaii lui nu au comentat cand familia lui Nastase (si el 50% rrom – dinspre mama, dar 100% puscarias – dinspre Jilava) si chiar PM i-au cerut lui Bradisteanu, fost membru PSD, sa se ocupe de fularul antiglont, desi nu era textilist.
Astept cu nerabdare sa apara liderii suspendacilor si sa ceara sesiune parlamentara extraordinara pt. demiterea dictatorului pe motiv de Cioaba.

E penibil şi dezgustător spectacolul mediatic şi show-ul politic legat de moartea lui Florin Cioabă, autointitulat Regele Ţiganilor. Florin Cioabă e un cetăţean român, la origine ţigan, nu e nicio ruşine, care a murit nu pe front sau la serviciu în slujba statului, ci de infarct miocardic la marea turcească din Antalya. Dumnezeu să-l odihnească şi să-l ierte, dar de aici până a face funeralii naţionale pe toate Breaking News-urile mediatice e cale lungă. E umilitor pentru naţiunea română ca T. Băsescu, preşedintele ţării, să-i trimită medic personal special în Turcia, etnicii români nu au asemenea privilegiu prezidenţial, ca PSD să dea un comunicat oficial lacrimogen de condoleanţe, ca Iliescu să-i plângă la catafalc, iar EBA să lăcrimeze pe Facebook că a murit un cetăţean român de etnie rroma. Florin Cioabă s-a intitulat regele ţiganilor încălcând legislaţia românească şi era demn astfel de un control psihologic pentru această autonumire. Mai mult, chiar şi tribunul pseudo-naţionalist CV Tudor plângea cu lacrimi de crocodil pe la RTV de moartea ţiganului. Prostituarea politicienilor români e explicabilă pentru că vin alegerile europarlamentare şi e nevoie de voturile ţiganilor, asta arătând cât de mult s-a „ţigănizat” clasa politică şi ce nevoie mare are de voturile acestei etnii. Cred că de voturile lui Cioabă, unii ca Iliescu şi Băsescu au ajuns preşedinţi ai României. Nu înţeleg în schimb decăderea morală a presei româneşti, care ne invadează spaţiul public cu ştiri legate depre moartea unui cetăţean român de origine ţigănească. Nu a murit regele românilor Mihai I, ci un rrom care în manieră specifică etniei sale se autoproclama regele ţiganilor. Văd că moartea lui Cioabă e un bun prilej pentru clasa politică şi media românească să transforme evenimentul într-o treaptă inferioară spre ţigănizarea României, adică pentru o nouă ţară Rromânia. A ajuns ca Guvernul să-i plătească unui simplu cetăţean spitalizarea de sute de mii de euro că a murit la mare, nu pe front. După „otevizarea” şi „becalizarea” ţării asistăm acum la „ciobizarea” României, de fapt la aprofundarea fenomenului de „manelizare” a naţiunii române cu largul concurs al politicienilor corupţi şi ai presei vândute intereselor străine.

Ionuţ Ţene

O ştire năpraznică brăzdează burtierele televiziunilor… Nu, nu e ieşirea din recesiune, nici creşterea economică. S-a stins cetăţeanul român Florin Cioabă autoproclamat rege. O clipă am crezut că sunt în Coreea de Nord, aşa furtună a stârnit acest eveniment în rândurile politicienilor nostri
.

De câteva zile, preşedintele şi premierul se duelează mai dihai ca la Plevna. Motivul nu e unul politic – creştere economică, recesiune, măsuri de creştere, luptă cu marea corupţie. Brusc, toate s-au topit ca o îngheţată uitată în cupă la soare.

Ţara se pregăteşte cernită şi sfâşiată de durere să-şi ia adio de la unul din cetăţenii ei, Florin Cioabă. Un domn, care şi-a luat titlul de rege. Şi nu unul al vreunui sport, sau al unui gen muzical ci pe cel de rege al ţiganilor. Acesta s-a dus să-şi petreacă un concediu în Antalya, numai că soarele şi căldura l-au adus în spital. A suferit câteva preinracturi şi a fost operat de urgenţă, montându-i se aparate de stabilizare.

După ce operaţia a reuşit şi pacientul a părut că-i revine, au apărut complicaţiile şi, din păcate, decesul, în această dimineaţă. Şi la televizor a început circul… Vreau să precizez, din capul locului, că am tot respectul pentru acest domn şi vreau să transmit condoleanţe familiei şi prietenilor săi, dar nu mă pot împăca deloc cu lupta politico-mediatică purtată în cazul acestui trist eveniment.

Preşedintele, premierul, ministerele de resort au uitat de problemele curente şi s-au întrecut, în ultimele zile, în măsuri de salvare a muribundului. Hoardele de supuşi au dat năvală mai ceva ca Sinan Paşa să doneze sânge.

Totul în văzul televiziunilor. Dacă unul dădea telefon la doctor şi la familie, altul se bătea să asigure transport aerian, altul să protejeze cu arma în mână ordinea tulburată de isteria naţională ce se va isca la funeraliile marelui dispărut. Plus bălăcăreala, scuzaţi, ca la uşa cortului între Elena Udrea şi Victor Ponta.

O clipă am crezut că mă aflu în Coreea de Nord, la moartea lui Kim Jong Il. Mă aştept să văd vagoane de aur, mai mult decât vor unii să scoată de la Roşia Montană, manele în difuzoare, grătare fumegânde, tristeţe mare, o ploaie de euro, alaiuri interrminabile de bemweuri şi merţane, ce să mai vorbim.

Până şi un veteran al politicii româneşti, de altfel, destul de prudent şi rezervat, s-a lăsat purtat de val. Ion Iliescu, cel sub mandatul căruia dispărutul a început să se afirme, ca urmaş al lui Ion Cioabă, în schimbul voturilor supuşilor, a vorbit de personalitatea dispărutului, cu regret.

Ba pe la o televiziune, cineva a venit cu ideea să arate cum s-a ridicat dispărutul împotriva lui Ceauşescu. Adică noi, muritorii de rând să ne smulgem părul din cap şi să ne tăvălim pe macadam că a murit un far călăuzitor al luptei pentru democraţie.

Să nu mai vorbim de alesele cuvinte ale Ebei, care mai vrea să meargă la Bruxelles, încă odată, deşi o aşteaptă o carieră de succes, aceea de mămică. De mai mulţi ani se ştie, şi ne facem, vorba lui Răzvan Vasilescu în „Balanţa”, că nu observăm că bat europarlamentarele la uşă şi noianul de voturi poate fi cules uşor de la supuşii regelui trecut la corturile veşnice.

O să mă înjuraţi că sunt cinic, dar aşa suntem noi, ăştia prostiţi de ani de zile de vorbăria goală, înghiţită de ţigani-rromi, cu aprobarea mai marilor lor, regi, împăraţi, bulibaşi şi ce-or mai fi. Nu, dragi cititori, nu mila creştină îi face pe politicieni să joace ursul în bâlci.

Vor să puncteze esenţial, pe marginea gropii regelui Cioabă. Ani de zile s-a vorbit de „manelizare”, de „otevizare”, de „becalizare” în România. Acum, urmează o nouă acţiune, „ciobizarea”.

Care politician se va jeli mai tare, care va promite mai multe, va avea mai mulţi aşi, probabil de treflă, în mânecă, din partea urmaşului. Noi ceilalţi, în aşteptarea îndeplinirii promisiunilor, vom privi circul televizat şi vom încerca să desprindem sentimentele reale de durere, la o aşa grea încercare din vâltoarea avalanşei de grotesc şi penibil care va însoţi înmormântarea regelui Cioabă.

http://adevarul.ro Florin Olteanu

Stimate domnule Prim Ministru, am aflat cu mare și neplăcută surprindere din
presă de solicitarea familiei “regelui” Cioabă, de a i se acorda un ajutor
guvernamental în cuantum de 350.000 euro, pentru acoperirea cheltuielilor de
spitalizare și readucere a trupului acestuia din Turcia și dorim să facem
următoarele observații!

Sunt 6 ani de când din Italia solicităm guvernelor României instituirea unui
fond de urgență pentru repatrierea trupurilor cetățenilor români morți la locul de
muncă, ale căror familii nu au posibilități materiale să-i readucă-n țară! Cererile
noastre au fost sistematic ignorate, iar în acest moment numai în morgile Italiei
zac 157 de cetățeni români decedați.

Și aceasta în condițiile în care în bugetul României intră anual sute de
milioane de euro de la românii din străinătate, bani în schimbul cărora statul nu
acordă acestora niciun fel de serviciu!

Domnilor, nu a existat Ministru de Externe al României din acești ani, care să fi
trecut pe la Roma, căruia noi să nu-i fi solicitat să transmită guvernului să ia
măsuri pentru instituirea unui astfel de fond de urgențe!

Dacă guvernul pe care îl conduceți domnule Ponta, va aloca bani de la buget
pentru ajutorarea unor cetățeni cunoscuți de opinia publică, ca oameni cu
disponibilități financiare abundente, pentru a plăti spitalizarea și aducerea în țară a
cetățeanului Cioabă, decedat în Turcia , noi vom solicita disponibilitatea
cetățenilor români din Italia și nu numai, de a ne organiza să pichetăm
Consulatele teritoriale și Ambasadele României, în semn de protest împotriva
acestui colosal afront adus cetățenilor onești din țară și diaspora care-și plătesc
sistematic taxele, dar și în numele familiilor cetățenilor români decedați pe
șantierele lumii, care, lipsiți de mijloace financiare și ajutor guvernamental nu-și
pot permite repatrierea trupurilor celor dragi.

Dincolo de polemicile mediatice stârnite de acest caz vă rugăm să dispuneți
măsurile necesare ca din remitențele valutare ale românilor din străinătate,
contabilizate anual de BNR, să instituiți acest fond de urgență, în spiritul echității
de care ar trebui să beneficieze fiecare cetățean al țării.


Mihai Muntean
Secretar Național Identitatea Românească

Bogdan Oprea: "Este o mare minciună că președintele Traian Băsescu ar fi cerut Guvernului un avion gratis pentru Cioabă"
Purtătorul de cuvânt al Administrației Prezidențiale, Bogdan Oprea a declarat că este o mare minciună afirmația potrivit căreia șeful statului a cerut Executivului un avion gratis în cazul autointitulatului regel al romilor, Florin Cioabă.
Bogdan Oprea, purtător de cuvânt al Administrației Prezidențiale
"Este o mare minciună afirmaţia potrivit căreia domnul preşedinte Traian Băsescu ar fi cerut Guvernului un avion gratis pentru aducerea în ţară a domnului Florin Cioabă", a spus Bogdan Oprea, pentru Agerpres.
Premierul Victor Ponta a spus ieri seară că preşedintele Traian Băsescu l-a sunat pe ministrul de Interne şi "i-a cerut să intre în acea procedură...". "Eu am spus: nu sunt de acord să folosim avionul SMURD decât pentru cazuri speciale. Dacă familia suportă costurile, atunci sunt de acord. Fiecare viaţă e importantă, dar atunci când eşti în poziţia de a avea anumite resurse materiale, încerci să le drămuieşti cu răspundere şi bun simţ, nu pentru că sună preşedintele", a adăugat premierul.

Am legat de numele ţării noastre şi această sintagmă nenorocită! De fapt, am brevetat un comportament pe care nimeni nu l-a încercat pe faţa pământului. De moarte au râs mulţi, încecând s-o înfrunte altfel decât prin tăcere sau suferinţă. Dar de făcut din întâlnirea cu ea o bătaie de joc la adresa unei ţări, chiar nimeni n-a încercat! Şi dacă s-o fi găsit pe undeva unul care să încerce, imediat a fost oprit pentru a nu fi socotit un netrebnic şi un apucat şi pentru a nu umple de ruşine logica şi rânduiala respectivei lumi. Nu ne-a fost destul că am ajuns să se spună că român este o profesie. Nu ne-a ajuns că de numele României se leagă invazia de ţigani prin Europa. Acum vrem să le scoatem ochii celor care îi îndură prin marile oraşe europene că nomazii compătimiţi de generaţii au acasă regi şi împăraţi, coroane de aur cât găleţile de tuci, cruci şi cravate din metal preţios ca decupate dintr-o istorie a grotescului, case neterminate cu turnuleţe strălucitoare, au capitala lor, nu o mahala oarecare, ci chiar Capitala Culturală a Europei, au economia lor subterană, de piaţă, dar ilegală, în care se scurg şi banii europenilor. Şi, mai presus de toate, au politica lor şi influenţează agenda publică a României, făcând din confruntările politice o afacere de tipul celei cu tigăi şi tingiri.

Florin Cioabă, un ţigan credincios, nevinovat şi cuminte, a plecat dintre noi. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace! De viaţa lui nu poate fi legată decât naivitatea de a fi regele ţiganilor. Dacă ea ar fi fost doar o poveste dintr-un poem eroic-comic cum este „Ţiganiada” lui Ioan Budai-Deleanu, ideea nici n-ar fi fost rea. În „Ţiganiada” ar fi făcut sens, Florin Cioabă rescriind astfel un capitol târziu din opera lui Budai-Deleanu. Dar nici această idee naivă nu i-o putem pune pe umeri ca pe o povară. Ideea cu ”regele ţiganilor” a fost mişcarea vicleană a politicii româneşti după căderea lui Nicolae Ceauşescu. Să umple scena publică din România cu un alt rege care să ridiculizeze ideea de regalitate şi condiţia tragică a Regelui Mihai. Dar n-a fost numai atât. Într-o ţară cu peste 2 milioane de ţigani trebuia construit un mecanism politic care să funcţioneze şi pe baza votului minorităţii ţigăneşti. Un partid etnic al ţiganilor ar fi deranjat mai mult decât a făcut-o UDMR-ul. Gruparea lor în clanuri şi obşti ar fi adus pe capul înfometaţilor de putere o ploaie de interlocutori. Lăsarea ţiganilor risipiţi prin ţară şi prin Europa, fără un centru de comandă, ar fi dus la pierderea controlului asupra unei minorităţi etnice. Două milioane de ţigani (mai mulţi sau mai puţini) ar fi însemnat la fiecare moment electoral o uriaşă necunoscută. Şi astfel s-a născut ideea cu regele ţiganilor, cu împăratul ţiganilor. Şi tot aşa s-au născut grupurile de interlopi, mafiile ţigăneşti şi bulibaşii politici ai oraşelor. Cu aceştia se negociază (întotdeauna pe bani grei!) votul ţiganilor din oraşul, comuna, judeţul sau regiunea istorică din România. De-aia Mircea Băsescu, însoţit de locotenentul său de afaceri din Constanţa, vameşul Teşeleanu, a jucat geamparale la petrecerile lui Bercea Mondial, de-aia Traian Băsescu l-a ”preţuit” pe rege, de-aia n-a ratat aproape nici un carnaval ţigănesc de la Costeşti, de-aia a mers să-şi ia rămas bun de la bietul personaj. Pentru a păstra influenţa asupra voturilor ţigăneşti!

Cumplita revăsare de spririt bulevardier şi ţigănesc produsă de televiziuni ne-a arătat ţara într-o oglindă plină de zoaie. Tupeu, incultură, prost gust, gramatică siluită, ţopism, turuială de mahalagioaice cu microfon, întrebări tâmpe şi şchioape, idei greţoase şi comentarii gângave, în fapt un fel de circ de cea mai proastă factură. Ceva mai jos, lumea contemporană n-a putut coborî pe seama morţii. Ce vomează pe unde şi pe cablu, minut de minut, televiziunea lui Sebastian Ghiţă intră automat într-o antologie a macabrului jurnalistic, îngreţoşează publicul şi scade vertiginos încrederea în orice posibilitate de redresare a ţării.

Tot televiziunile de acest fel scăpate pe arătură au făcut din moartea şi înmormântarea lui Florin Cioabă un soi de carnaval funebru şi de eveniment naţional. Proporţia acestui circ funebru nu poate scăpa ziariştilor din Europa. Au şi ei nevoie de un anumit procent de umor, de faptul divers care să le pigmenteze emisiunile. Aşa că evenimentul artificial umflat cu atâta inconştienţă de jurnaliştii români va stârni interesul europenilor, va aduce în România nu sute de mii de turişti, ci zeci şi zeci de jurnalişti şi echipe de televiziune. Şi vor descoperi cu toţii ceea ce vedem şi noi în fiecare zi. Amestecul de mizerie şi bogăţie, de fraudă şi de politică. Vor observa paralizia totală a Guvernului României în faţa chestiunii ţigăneşti, vor descoperi incoerenţa programelor europene în materie, vor descoperi capitalizarea furturilor şi cerşetoriilor din Occident prin satele şi periferiile oraşelor româneşti.

Şi atunci, de la această exagerare prostească a televiziunilor înfometate de audienţă şi de la disperarea politicienilor de a păstra controlul asupra puzderiei de voturi ţigăneşti va începe descoperirea absurdului în care se află sărăcia ţiganilor din România, dar şi fraudele din metropolele europene. Şi abia atunci va începe o discuţie serioasă despre România, Uniunea Europeană şi problema ţigănească.

Moartea şi înmormântarea lui Florin Cioabă au scos în evidenţă problema ţigănească şi uriaşa ei importanţă în România.
Dumnezeu să-l ierte!
http://www.cotidianul.ro/circ-funebru-220836/

Tigania, Manelia, Rromania. Acestea sunt câteva dintre numele de “alint” pe care postacii statalişti şi moldovenişti de la Chişinău le folosesc la adresa României.
Bineînţeles, “românii sunt ţigani” şi “ruşinea Europei”. Apelativele de acest gen s-au înmulţit proporţional cu răspândirea în spaţiul public, de pe ambele maluri ale Prutului, a ideilor unioniste şi a acţiunilor civice care vizează reunirea. Nu mai zic de amploarea luată după declaraţiile politicienilor, în frunte cu Traian Băsescu. Însă, nu reunirea românilor de pe ambele maluri ale Prutului este subiectul articolului.
Dacă un străin s-ar fi uitat la televiziuile de ştiri româneşti în ultimele zile, probabil că ar fi spus că Ţigania şi Rromania ar fi fost fost mult mai potrivite pentru denumirea României. Moartea cetăţeanului român Florin Cioabă a fost mană cerească pentru televiziuni, care, de câteva zile, rup din cadavru ca vulturii dintr-o zebră, în savana africană.
Ca întotdeauna, moartea le îngraşă audienţa, ratingul. Sau, cel puţin, aşa cred editorii care îşi trimit reporterii la accidente, dezastre, cimitire, morgi şi spitale. Televiziunile noastre de ştiri au devenit atât de necrofage, încât au ajuns să simtă iminenţa morţii. Motiv pentru care reporterii sunt trimişi la spitale de fiecare dată când un personaj mai cunoscut are de a face cu medicii. Chiar dacă că ăla poate s-a dus să-şi “rezolve” un furuncul pe fund. Dar nu, televiziunile noastre vor să-l stoarcă ele şi eventual speră să crape pacientul, ca să aibă ce să mai croncăne câteva zile.
Dacă la respect pentru moartea unui om şi pentru suferinţa familei lui nu ne puteam aştepta, având în vedere că trendul necrofag tv a fost de mult timp consacrat şi amplificat cu ultimele decese celebre, televiziunile de ştiri s-au întrecut de data asta pe ele însele. Regele în sus, regele în jos. Coroană, tron, sceptru, supuşi, casa regală. Şi iar regele în sus, regele în jos. Moştenitorul tronului şi iar familia regală şi succesiunea la tron. Şi regele.
Cam pe la toate televiziunile astea, dacă nu erau prezenţi în studiouri, măcar au intervenit telefonic o seamă de sociologi, politicieni şi oameni de cultură de origine ţigănească/rromă care au explicat destul de clar că se face prea multă tevatură şi că nu există de fapt nici un rege al ţiganilor, iar membrii comunităţii rrome nu recunosc vreo familie regală cu specific etnic.
Bineînţeles, pentru realizatorii de emisiuni, prezentatori şi reporteri nu a contat. Şi au ţinut-o langa cu regele. Mai mult, au luat opinii “avizate” şi din partea altor “monarhi” ţigani: regele internaţional al rromilor creştini, împăratul nu ştiu care. Bine că nu există şi vreun sultan, han, ţar, prinţ, baron, conte şi, de ce nu, grof al ţiganilor.
Fără nici un pic de ruşine şi compasiune pentru cel decedat şi pentru familia lui, reporterii au intrat cu microfoanele şi camerele de luat vederi în sufletul familiei Cioabă cotrobăind după cele mai suculente şi pline de carne “subiecte”, pentru ca apoi să îngălbenească ecranele televizoarelor cu breaking news-uri de doi bani, care, de multe ori, s-au dovedit a fi informaţii false. Cum este şi cazul sicriului, care, de la confecţionat din aur şi cu aer condiţionat, în valoare de sute de mii de euro, s-a dovedit a fi, până la urmă, un sicriu din lemn, de 7.000 de lei.
Şi, apoi, se miră reporterii de la televiziunile de ştiri că rudele lui Florin Cioabă au ajuns să pună mâna pe o scândură cu care să îi gonească din cimitir, de lângă groapa proaspăt săpată. Seara trecută, o domnişoară realizatoare de emisiune la o televiziune de ştiri se întreba retoric: dacă a ieşit cu violenţă în cimitir, în prezenţa a doar câtorva persoane şi jurnalişti, oare ce se va întâmpla la înmormântarea la care vor fi 200.000 de oameni? “Monstră” clară de jurnalism după ureche şi gogoriţă televizată.
Tot ieri, un invitat într-un studio tv se gândea că, dacă vor fi 100.000-200.000 de oameni la înmormântarea lui Florin Cioabă, România va căpăta mai multă notorietate internaţională, pentru că, potrivit unei estimări, la înmormântarea reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, vor fi doar 80.000 (!). Altcineva, la o altă emisiune, se întreba dacă înmormântarea va ajunge pe CNN.
În timp ce scriam aceste rânduri, o altă televiziune de ştiri anunţa pe burtieră ca va difuza în curând “imagini cu jalea rromilor de la palatul lui Cioabă”. Exemple de acest gen au fost nenumărate, zilele acestea, dar trebuie să ai nervi de oţel să urmăreşti toate prostiile debitate de televiziunile de ştiri.
Nu mai ştiu care jurnalist a spus că, în primele zile, a fost sunat de un coleg german de la Die Presse, care a întrebat dacă este adevărat că a murit regele Mihai. Şi, uite aşa, pentru străini, confuzia dintre rromi şi români se adânceşte. Ziarele britanice vor continua campania agresivă împotriva românilor şi bulgarilor, politicienii olandezi vor cere instaurarea “codului roşu” de migraţie în UE. Iar stataliştii şi moldoveneştii de la Chişinău vor avea muniţie pentru Rromania, Ţigania, Manelia.
În aceste condiţii, parcă începi să îi priveşti cu alţi ochi pe aceia care doresc schimbarea numelui România în Dacia. De Marius Bâtcă – Ziua Veche

Îmi propusesem să nu scriu despre acest subiect care de secole parcă, ne-a invadat ochii, urechile, nasul, pielea şi toţi porii, graţie televiziunilor dornice de ţigănie şi fuste ridicate la uşa cortului, care asigură rating şi bani unei prese de doi bani. A fost pur şi simplu grotesc, greţos să vezi cum toate televiziunile, toţi moderatorii, toţi redactorii se întreceau care mai de care să prezinte „ultimele noutăţi” de la catafalcul „regelui” Iulian, din gura aurită a nu ştiu cărui bulibaşă sau de la poarta cimitirului. Televiziunile se băteau care să ocupe un loc mai în faţă, să transmită mai din” inima” evenimentului ştirile. Reporteri şi cameramani suiţi pe platforme lângă dricul răposatului, probabil s-au bătut care să obţină locul respectiv, alţii probabil ar fi cerut să se suie în tron lângă defunct ca să prindă ultima lacrimă din ochişorii nu ştiu cărei pirande, a fost o bătaie de joc la adresa populaţiei cum rar am mai văzut. A murit acum aproape 2 luni, marele istoric Gheorghe Buzatu. Nu ştiu dacă au pomenit două televiziuni despre moartea acestui om care cu adevărat a însemnat ceva pentru ţara asta. A fost un mare istoric şi nu şi-a acordat singur acest titlu a fost recunoscut, cu toate antipatiile legate de încercarea sa de a-l reabilita pe Antonescu şi de a arăta că românii ca popor nu se fac vinovaţi de faptele săvârşite în Pogromul de la Iaşi.

Nu am să fac referiri la cel decedat, Dumnezeu să îl odihnească, dar ceea ce s-a întâmplat pe lângă acest deces nefericit şi după el, şi mai ales amploarea care a fost dată acestor treburi de familie este curată ţigănie, în sensul cunoscut al termenului. Plecând de la intervenţia preşedintelui cu trimiterea doctorului „penal” în Turcia, urmat de declaraţiile primului ministru, ca de obicei lipsite de orientare, arătând că practic este mai afectat de trimiterea doctorului Brădişteanu la capul unui bolnav decât de vânzarea voturilor românilor aceluiaşi individ pe care acum îl face nesimţit numai pentru că s-a rupt căruţa în drum şi nu-şi mai vorbesc la telefon totul a fost o ţigăneală. La aşa preşedinte, aşa premier coabitator. A urmat ţigănia cu banii cei 300 mii euro pe care nu se ştie cine susţinea că trebuie să îi plătească famelia decedatului. Domne ce dramă, rămânea regele în Turcia pentru că nu avea cine să plătească spitalizarea. Mă şi mir că nu s-a organizat un teledon pentru rezolvarea acestui caz social. Până la urmă s-a rezolvat problema cu jumătate din suma vehiculată. Cine a fost isteţul care a venit cu suma aia, numărând a la Anastase? Nu se ştie, nici nu mai interesează pe nimeni, deşi ar fi interesant de văzut de unde a apărut acea cifră şi de ce. A fost cumva aruncată ca cifra celor 60000 de decedaţi la Timişoara în 89? A fost o intoxicare, dacă da, cu ce scop şi a cui ? Iote că nimeni nu vrea să ştie. Dar am mai bifat o ţigănie cu ocazia asta. A urmat cea de la organizarea înmormântării, în care săracii reporteri mai-mai să fie bătuţi de rudele decedatului care nu voiau să îi lase să intre să filmeze şi ei vata din nările regelui. De, aşa e când întri în ţigănie, ieşi cam şifonat. Nu la fel a ieşit şi domnul preşedinte care a intrat ca un soare şi a ieşit ca un preşedinte reales. Am dormit liniştit după ce l-am auzit pe Dorinel, viitorul semirege, declarând cu glasul tremurând că papa Traian este al doilea tată al lui. Acum am înţeles eu şi sensul expresiei prezidenţiale „ţigancă împuţinată” şi capetele în gură date prin Constanţa şi alte expresii neaoşe de care gura prezidenţială face uz cu atâta largheţe. Frăţia cu Cioabă şi cumetria cu Mondialu a făcut din preşedinte un om nu numai extra-ordinar şi ci multilateral. Şi totuşi pe Iulian Cioabă nu l-am auzit niciodată vorbind precum ilustrul nostru preşedinte.

După acest eveniment cu izgonirea reporterilor şi primirea preşedintelui tată, a urmat comanda costumului. După ce toată lumea plângea că nu sunt suficienţi cocoşei să îl aducă pe rege din Turcia, aflăm imediat că „pardesiul” este adus pe 500 de Euro taman din America şi că este dotat cu încălzire centrală şi aer condiţionat, probabil climatronic. Ei da, aşa mai zic şi eu. Nu mai pomenesc de celelalte „pregătiri” că nu mai contează, dar au fost invitaţi să participe toţi supuşii care doreau. Erau aşteptaţi cam 100 de mii de întristaţi. Păi la atâţi participanţi la ultimul suspin, dacă ar fi venit fiecare de acasă cu 4 euro, ar fi achitat onorariul doctorilor şi ar fi lăsat şi un ciubuc peşin doftorilor de îi primeau ăia pe cei din famelie şi în concediu în spital 3 ani gratis. Dar de, aşa e rommul, mai întâi se vaită că nu are apoi aruncă cu banii fără număr dar şi fără rost. De ei nu mă miră, este în tradiţia lor, dar televiziunile care timp de o săptămână ne-au intoxicat cu Cioabă pe 3 ani ce scuză au ? Vorbim de ani d ezile de impresia pe care unii ţigani o fac în Europa, ne plângem că suntem confundaţi cu etnia rromă, că toţi europenii când spun români fie din confuzie fie de răutate spun ţigani, dar să îmi spună cineva ce ar fi crezut un cetăţean străin care a deschis televizorul pe un post tv românesc în ultima săptămână, văzând pe toate posturile, la toate orele, un singur subiect: „regele Cioabă”. Tâmpit să fi fost acel cetăţean european să nu creadă că toată România e în doliu că le-a murit regele, regele ţiganilor. Şi atunci de ce ne mai plângem, dacă ne ţigănim singuri ? Ponta se ţigăneşte cu Băsescu, RTV cu Realitatea, B1Tv cu Antena 3, copii lui Cioabă între ei PNL cu PSD, PSD-iştii între ei. Nici nu se aşeză bine ţărâna pe sicriul ăla cu AC, că începu ţiganiada pe moştenire şi coroană. Cei doi băieţi cucuieţi ai lui Iulian au pus de o ceartă pe moştenire de era să se lase cu sânge. Până la urmă ca să nu se facă de cacao, mai făcură răpede o coroană de mahmudele prinse în nituri de aluminiu şi gata, ambele capete se văzură încoronate, unul naţional şi altul internaţional. Ca în filmele cu ţigani. Cine crede că s-a terminat ţiganiada se înşeală. Pentru înveselirea telespectatorilor televiziunile ne-au adus în faţa ochilor câţiva pomanagii supăraţi că nu au primit apă şi suc după ce s-au plimbat pe lângă dric 7 km. Săracii oameni, au fost înşelaţi de prezenţa lui Băsescu la curtea regală, au crezut că a început campania electorală şi fuga şi ei la o sticlă de ulei, un kil de zacăr, un pix şi un breloc. Canci, ca să îl parafrazez pe Împăratul Iulian care supărat că domnul Tudor Barbu şi o domniţă reporter se râdea în studio când vorbea el, împăratul, l-a făcut pe nenea Tudor ca la uşa cortului, lăudându-l că e bun la „dat limbi”. De măi nene Tudore, o şti el ceva împăratul şi poate ştie şi DD că până să pleci din partidul lui, nu deschideai gura fără să pomeneşti numele celui care te-a pus pe listele partidului şi te-a făcut parlamentar. Cine se amestecă cu tărâţele cică că e mâncat de porci.

Acum ţiganiada nu se va termina aici, dihonia abia a intrat în „familia regală”, să vedem cum se termină războiul celor două lalele. Ăla mic era şucărit rău de tot, lu ăl mare nu prea îi mai ardea de declaraţii de presă, situaţia nu e de loc clară. Dar am auzit la unele televiziuni prea curând ţiganizate, unele expresii care mi-au tăiat răsuflarea: „Regina Mamă”, „Consiliu de coroană”, „tradiţii monarhale”.Doamne ajută-mă, dă-mi zile să trec peste această perioadă că dacă o mai ţin televiziunile mult cu Marea Ţiganiadă, o să sparg televizorul.
După înmormântare, ca la noi, au urmat criticile. Unele voci spun că de fapt nu a fost înmormântare conform „tradiţiilor monarhale”, pentru că regele fiind penticostal, nu trebuia să se arunce bani pe traseu, sau penticostalii nu poarte bijuterii şi atunci cum se împacă coroanele cu penticostalul? Lucru încurcat, săraca „casă regală” încercând să împace şi capra şi varza, a făcut-o ca la uşa cortului.

Bomboana pe coliva regală a pus-o însă împăratul. Iulian, alt auto-înscăunat ca şi Cioabă, ca şi Băsescu, a făcut un coup de foudre pentru chiloţii Dezvoltării Sociale şi musai să îi ceară de la stăpânire. Fosta madam Cocoş de curând eliberată din ghearele robiei matrimoniale nici nu a apucat să răsufle bine aerul libertăţii că hopa pretindentul. Domnule, mare patimă mare, Junele Iulian, arde ca o flacără cu ochii la chiloţii fecioarei Elena. Acum eu nu ştiu care sunt obiceele pe la fraţii rromi, dar la noi, la români, fata se cere la părinţi sau dacă o inviţi la dans, la bărbat. Nu ştiu ce vrea să facă împăratul cu Nuţi, poate un dans, poate un menaj, dar a cerut-o direct la preşedintele Băsescu. Ce să însemne asta ? Că marele împărat, nu ştie că între Băsescu şi Elena Udrea nu există nici o legătură de sânge sau o şti el ceva ce nu ştim noi ? Să fi schimbat sângele? Nu ştiu, dar declaraţia lui Iulian este cât se poate de serioasă, apelul la domnul preşedinte prin care oferea orice ca să i-o dea sau să i-o lase, fără echivoc. Şi atunci despre ce vorbim aici ? Confuzie, sau informaţii clasificate? Grea situaţie pentru domnul preşedinte care trebuie musai să dea un răspuns împăratului. Păi la cât de plin de solicitudine şi amabil a fost faţă de un amărât de rege, nu poate să îl lase pe Împărat cu ochii în soare nu ? Sau intervenţia sa către Brădişteanu nu s-a datorat „rangului regal” al lui Cioabă ci relaţiilor personale? Păi dacă e aşa e cam nasol, că a făcut uz de prerogativele de preşedinte pentru rezolvarea unei probleme personale şi asta se numeşte trafic de influenţă. Ce spune administraţia prezidenţială?

Acum, uite că veni şi ziua de 23 August, ziua în care expiră interimatul domnului Ponta pe tronul transporturilor. PNL trebuie să sugereze, Ponta să propună, Băsescu să semneze. Aparent e simplu, practic însă e mai greu decât peţitul lui Udrea. După ce Silaghi, înghesuit de madam Kovesi, prietena lui Ponta a cedat presiunilor prezidenţiale, gândind că e mai bine deputat redistribuit de Satu Mare decât ministru de Rahova, Crin, după ce s-a întâlnit şi el cu Băsescu tot aşa pe ascuns, dar fără Dragnea şi Ponta, a decis să cedeze şi el probabil îmbrobodit sau speriat, sau amândouă, ca şi Ponta, de cererile prezindenţiale. Aşa se face că s-a gândit să i-l propună lui Ponta pe Nini Săpunaru. Gluma asta e mai tare decât cererea împăratului Iulian. Şi copii de grădiniţă ştiu că dacă vămile au ajuns la nivelul de performanţă de pe timpul lui Blejnar, asta se datorează bazelor puse de Nini. Pe lângă Nini, Silaghi este crin imperial. Nici Crin nu este chiar aşa de neajutorat să nu ştie că Ponta, sau Băsescu nu îl vor accepta pe Nini, dar l-a împins în faţă la cererea lui Băsescu, pentru a-l pune pe Ponta într-o situaţie fără ieşire printr-o propunere de neacceptat. Dacă îl acceptă pe Nini, Ponta riscă un refuz justificat al lui Băsescu. Dacă nu îl acceptă, riscă un .. scandal în USL care şi aşa tremură din toate încheieturile. Este foarte curioasă poziţia regatului Transporturilor, este clar ca lumina zilei că Băsescu vrea şi insistă ca Ponta să semneze privatizarea CFR sau să o anuleze şi să se facă astfel de râs în faţa Europei, cu două privatizări ratate. Numai în locul lui Ponta să nu fii. Ce mai tura-vura, a început marea ţiganiadă. Mai ieşim din ea ?