Cine se teme de Partidul Mișcarea Populară?

Pe fondul discuțiilor tot mai aprinse purtate pe site-urile de socializare și în talk-show-urile politice ale televiziunilor, privind urgența unificării dreptei, marți dimineață a fost înscrisă la tribunal o nouă formațiune politică de centru-dreapta: Partidul Mișcarea Populară.
Apariția brațului politic al fundației omonime, ale cărei baze au fost puse în zilele care au urmat spectaculoasei despărțiri a șefului statului de Partidul Democrat Liberal nu a fost pentru nimeni o surpriză. Dincolo de retorica evazivă, promovată uneori chiar din interiorul Mișcării Populare, apariția noii formațiuni politice era nu doar previzibilă, dar chiar obligatorie. Nimeni nu este atât de naiv încât să-și imagineze că un jucător politic de calibrul lui Traian Băsescu s-ar putea transforma peste noapte în spectator (fie el și „angajat”) la sfârșitul mandatului de Președinte al României sau că vocea sa s-ar putea alătura celor cvasi-anonime din corurile membrilor actualelor partide de dreapta. Traian Băsescu este tipul de politician, rar la noi, cu viziune clară în privința viitorului României. Un om puternic, cu mare vizibilitate și putere de convingere care, nu de puține ori, a înfruntat de unul singur întreaga clasă politică. De zece ani este principala locomotivă a dreptei și omul de care s-au legat și se leagă speranțele într-o Românie modernă și europeană. De aceea, este obligatoriu ca, în perspectiva încetării mandatului de Președinte al României,  Traian Băsescu să dețină un vehicul politic propriu, apt să asigure punerea în practică a programului de reforme inițiat în acești ani. Cu toată stima pentru ei, Mihai Răzvan Ungureanu, Vasile Blaga și Mihail Neamțu, au promovat seturi de valori și au imprimat strategii politice propriii formațiunilor politice pe care le conduc. Este firesc să fie așa. Având structuri de conducere constituite, programe și strategii de acțiune în derulare, partidele de centru-dreapta existente ar fi putut să accepte sau nu liniile politice prioritare în viziunea viitorului fost președinte al republicii. Dincolo de conflictele dintre susținătorii diverselor moțiuni, lucrările Convenției PDL, la care a fost invitat, l-au convins pe șeful statului de dificultățile pe care le-ar fi avut de întâmpinat, în eventualitatea în care ar fi fost tentat de un astfel de demers. De aici, celebra despărțire. Prin înființarea Partidului Mișcarea Populară, Traian Băsescu are posibilitatea să modeleze încă de la început identitatea unei formațiuni politice, să facă o selecție riguroasă a oamenilor și ideilor, să stabilească principalele căi de atac și ritmul acțiunilor în spațiul public. Pe de altă parte, Traian Băsescu, Mihai Răzvan Ungureanu, Vasile Blaga și Mihail Neamțu sunt personalități politice clar conturate, astfel încât orice om care nutrește convingeri de dreapta are șansa să se alinieze în echipa celui față de care simte că are afinități reale. Nu este deloc exclus ca afinitățile de valori și compatibilitatea programelor să devină la un moment dat evidente și atunci, cu siguranță, unificarea unora dintre actualele formațiuni politice de dreapta se va face în mod natural, pe temeiuri mult mai solide.Reacțiile reprezentanților diverselor formațiuni politice de dreapta la apariția Partidului Mișcarea Populară oferă o sugestie despre felul în care vor arăta relațiile dintre acestea, cel puțin în viitorul apropiat. Ele confirmă cumva comentariile celor care au analizat mutațiile survenite în câmpul dreptei și afinitățile relevate de o întâlnire televizată, organizată de Radu Moraru. Co-fondatorii Alianței DA, Mihai Răzvan Ungureanu și Aurelian Pavelescu au salutat fără rezerve noua formațiune politică și și-au exprimat fără echivoc disponibilitatea pentru o viitoare colaborare, având ca temelie valorile comune de centru-dreapta. O reacție firească, matură, care demonstrează odată în plus că Mihai Răzvan Ungureanu înțelege tot mai bine subtilitățile jocului politic, ceea ce îl transformă într-un personaj cu un rol în vizibilă creștere, în perspectiva anilor ce vin. Partidul Mișcarea Populară și Alianța DA par sortite unui viitor politic comun și depinde doar de calculele strategice și de evoluțiile de pe scena politică internă momentul când colaborarea lor directă va deveni realitate.

Până în momentul scrierii acestui articol nu am cunoștință de vreo reacție privind apariția Partidului Mișcarea Populară, venită din partea Partidului Noua Republică și a liderului acestuia, Mihail Neamțu.

În Partidul Democrat Liberal pozițiile exprimate sunt în perfectă concordanță cu luptele intestine (declarate sau nu) din interiorul acestei formațiuni politice. Fostul premier Emil Boc, poate persoana cea mai respectată din PDL, chiar dacă nu ocupă o funcție în conducerea partidului, a văzut jumătatea plină a paharului. Fostul președinte al PDL a salutat noul partid, pe care îl percepe ca pe o nouă voce critică și un adversar al actualei puteri. Și fostul ministru al turismului, Elena Udrea, într-un interviu acordat unui post de televiziune,  și-a exprimat speranța că PDL și Partidul Mișcarea Populară vor găsi până la urmă canalele de comunicare pentru a-și construi un destin comun pe partea dreaptă a eșichierului politic. Noul prim-vicepreședinte al PDL, Cătălin Predoiu, a comentat în termeni destul de echivoci apariția noului partid (a anunțat că pentru el nu a fost o surpriză, dar nu a specificat dacă apariția noului partid e un semn bun sau rău pentru formațiunea politică la care tocmai a aderat). În fine, Sulfina Barbu și Andreea Paul, apropiate ale președintelui Vasile Blaga văd în apariția Partidului Mișcarea Populară un atentat la integritatea PDL, în condițiile în care 22 de primari din județul Argeș au fost excluși din partid de președintele organizației județene a PDL, Mircea Andrei, care, ulterior, a demisionat la rândul său din partid. În realitate, nici Mircea Andrei, nici cei 22 de primari nu au aderat la Partidul Mișcarea Populară, iar cei în cauză au libertatea să conteste excluderea lor din PDL, mai ales că cel care i-a dat afară din partid a demisionat la rândul său. Problema se pune, așadar, între PDL și propriii săi membri. Partidul Mișcarea Populară, aflat în faza de constituire, nu ar fi avut cu ce să-i momească pe acești aleși locali. Nu este în situația USL, de a le putea face promisiuni sau de a-i amenința că îi lasă fără bani penru investițiile începute. Dacă ei se hotărăsc peste noapte să plece înseamnă că există nemulțumiri legate de formațiunea politică din care fac parte, nu că altcineva ar fi încercat să-i racoleze. Pe de altă parte, dacă un ales este exclus dintr-un partid de dreapta, indiferent din ce motive, ar fi de preferat ca el să fie recuperat de către un alt partid de dreapta, în locul unei previzibile migări spre USL, așa cum a fost cazul cu mii de aleși de pe tot cuprinsul țării.

Apariția Partidului Mișcarea Populară nu slăbește, ci întărește opoziția de dreapta din România. După epopeea electorală deloc glorioasă din iarnă, partidele de centru-dreapta trebuie să vadă în el un aliat împotriva unei puteri aproape discreționare (adversarul cel mai de temut al USL este, până acum, puterea judecătorească mai mult decât opoziția parlamentară), nu un competitor în goana după un foarte discutabil ciolan. Privind în aceeași direcție, armonizându-și acțiunile politice, renunțând la orgolii exacerbate și pretenții fără acoperire, toate partidele de centru-dreapta vor avea numai de câștigat! Mult succes lui Eugen Tomac și prietenilor săi!

Citiţi mai mult: Cine se teme de Partidul Mișcarea Populară? - VOCILE DREPTEI > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/1049294.html#ixzz2a7nFIgNG
EVZ.ro