Istoria submarinelor romanesti, 1912-2014

Scris de **Admin** Dum Iun 01, 2014 11:20 am

De-a lungul anilor mai multi analisti militari navali au descris submarinul ca "arma saracilor", in realitate a fost si este o arma complexa, teribil de eficienta si, normal, foarte costisitoare. Nu e de mirare ca putine tari din lume si-au permis si-si permit sa posede submarine. Iar printre aceste tari a fost si este si Romania. O marina militara serioasa fara submarine este de neconceput in ziua de astazi.

Primul submarin "Delfinul"

De-a lungul anilor mai multi analisti militari navali au descris submarinul ca "arma saracilor", in realitate a fost si este o arma complexa, teribil de eficienta si, normal, foarte costisitoare. Nu e de mirare ca putine tari din lume si-au permis si-si permit sa posede submarine. Iar printre aceste tari a fost si este si Romania. O marina militara serioasa fara submarine este de neconceput in ziua de astazi.

Romania a comandat primul submarin, probabil deja in 1912 (datele precise, in acte, au disparut) un submarin costier, in Italia, inainte de Primul Razboi Mondial. El trebuia preluat in 1915, dar in acelasi an Italia a declarat razboi fostului aliat, Austria-Ungaria si drept urmare a rechizitionat, abuziv, submarinul pentru flota ei. In 1920 statul roman a fost cel care a renuntat, din motive financiare, la achizitionarea unui alt submarin costier, de 350 tone deplasament, contractat firmei franceze Schneider-Creussot.

Peste numai cativa ani a fost comandat un submarin mult mai mare, de "mare larga", santierului naval italian Quarnaro din Fiume (Rijeka de astazi -Croatia). In 1926 santierul a inceput lucrarile la submarin, insa din cauza lipsei totale de experienta in constructia de submarine, terminarea lucrarilor a intarziat enorm (cu nenumarate proteste din partea Romaniei, inclusiv actiuni

in justitie) si abia in anul 1935 submarinul a fost lansat la apa, peste inca un an, in 1936, a intrat oficial in serviciu, fiind prezentat festiv publicului romanesc si strain la Constanta, in prezenta regelui Carol al II-lea, cu ocazia Zilei Marinei, la 15 august 1936. Fiind primul submarin romanesc scopul lui initial a fost de "nava-scoala" pentru submarinisti, mai ales ca urmau sa intre in dotarea MRR (Marina Regala Romana) alte submarine (Planul Naval din 1929, dus la indeplinire decat foarte partial, prevedea printre cele 180 de nave militare noi si 12

submarine), mai moderne, partial construite in tara, la Galati. Intre timp fusese livrata Romaniei, tot de catre santierul naval din Fiume, si nava baza de submarine "Constanta".

Declansarea razboiului contra URSS la 22 iunie 1941 a facut ca submarinul "Delfinul" sa ia parte din prima zi la ostilitati. Peste putin timp, impreuna cu alte nave romanesti, printre care distrugatoarele Marasesti si Regina Maria, a respins, in dreptul capului Midia, puternica flota de invazie a Uniunii Sovietice. URSS a pierdut atunci doua submarine si puternicul crucisator "Moskva", iar crucisatoarele usoare "Harkov" si "Vorosilov", avariate, au trebuit sa se retraga. Pe urma "Delfinul" a luat parte la luptele navale din preajma Crimeei si a reusit in noiembrie 1941 sa scufunde transportorul de trupe "Uraletsk" (2.000 t DW). Cea mai periculoasa misiune a „Delfinului“ a avut insa loc intre 25 iunie si 3 iulie 1942 cand a fost reperat de distrugatoarele care escortau un convoi sovietic la est de Yalta. Timp de aproape patru zile a fost supus incontinuu unui bombardament cu sute de bombe si grenade antisubmarin, a fost atacat si din aer. Pentru a scapa comandantul submarinului (a carei deviza de lupta era: „Hotarati ca leul, vicleni ca vulpea, prudenti ca pisica“) a ordonat golirea rezervorului de ulei si aruncarea peste bord, intr-o noapte, a tot ce nu era necesar navei. Sovieticii, observand pata de ulei si aceste resturi, au si anuntat prin radio Moscova, in limba romana, scufundarea lui. Cu o viteza de melc, serios avariat, inclusiv cu carma pe jumatate scoasa din uz, „Delfinul“ a ajuns insa dupa 10 zile la Constanta, spre stupefactia tuturor, inclusiv a familiilor indoliate prematur ale marinarilor declarati morti. A fost apoi remorcat pana la Galati si a intrat in reparatii. La 24 august 1944, pentru a nu fi confiscat de sovietici, a fost din nou remorcat, pe Dunare in sus, pana la Islaz. Degeaba, la 15 septembrie 1944 rusii l-au confiscat, impreuna cu restul navelor militare si civile romanesti. In 1951 URSS l-a inapoiat Romaniei, in stare de "epava-plutitoare", spre surprinderea "restituitorilor" romanii au reusit sa-l repare si in 1954 a devenit din nou operational, insa, in principal, nu pentru Marina Militara a RPR, ci pentru Institutul Roman pentru Cercetari Marine (IRCM) din Constanta si, desigur, a servit in continuare ca nava-scoala pentru submarinistii militari. In 1970 a fost scos definitiv din serviciu si casat, ce se mai pastreaza din acest prim submarin romanesc, la Muzeul Marinei din Constanta si la muzeul Ferdinand I din Bucuresti, sunt cele doua motoare Krupp, tunul Bofors si manometrul de adancime. Seful statului major al Marinei Militare, Victor Bogdan, a incercat tot ce era posibil ca sa salveze submarinul, ca nava istorica, insa autoritatile comuniste ale epocii au ramas impasibile. Este trist ca Ceausescu nu a avut inspiratia, nu a realizat momentul, in 1970, sa pastreze nava, pentru posteritatea romaneasca.

http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=1324