Chirieac: Ponta poate ieși șifonat din ședința CSAT

Dr. Adam Weishaupt, profetul doctrinei “iluministe” Conceptul de “noua ordine mondiala” – linia directoare a politicii internationale de azi – nu este, catusi de putin unul nou. La 1 mai 1776, in Bavaria, un doctor in teologie – Adam Weishaupt – a fondat societatea “Vechii Cautatori de Lumina din Bavaria”, care va deveni in scurt timp cunoscuta sub denumirea de “Ordo Illuminati” (Ordinul Iluminatilor). Weishaupt a sustinut ca numele provenea din scrierile mai vechi si insemna “cei care detin Lumina”. Nesta Webster, in “Mondial Revolution”, sintetizeaza foarte bine precestele radicale ale “Noii Ordini Mondiale”, asa cum rezulta din scrierile lui Weishaupt: 1) Abolirea monarhiei si a oricarei puteri ordonate; 2) Abolirea proprietatii private; 3) Abolirea mostenitorilor; 4) Abolirea patriotismului; 5) Abolirea familiei (a casniciei si instruirea in comun a copiilor); 6) Abolirea tuturor religiilor. Fireste ca un asemenea program, atat de radical, a atras imediat atentia autoritatilor din Bavaria, care au reactionat inca din 1784, interzicand ordinul si condamnandu-i la moarte pe membrii. Acesta nu numai ca a supravietuit haituielilor, dar a continuat sa se extinda in lume. Astfel, de la cinci membri, cat avea initial “Ordo Illuminati”, curand Ordinul numara 300 de membri, din toate straturile sociale si profesionale: aristocrati, studenti, comercianti, doctori, avocati, judecatori, ofiteri, profesori, functionari publici, bancheri, ba chiar ministri. Printre cele mai notabile personalitati ale timpului care devenisera, in secret, membri ai “Ordinului Iluminatilor” se numarau ducele de Orleans, contele Klemens Von Metternich, Ecaterina a II-a a Rusiei, Johann Gottfried von Herder (filosof), contele Gabriel de Mirabeau (cu un rol esential in Revolutia franceza de la 1789), ducele Ferdinand de Brunswick, Johann Wolfgang von Goethe (marele poet), Christian al VII-lea al Danemarcei, Gustav al III-lea al Suediei etc. In 1783, numarul membrilor “Ordo Illuminati” atingea 600 (potrivit lui D. Rivera si Myron Fagan), iar peste un an acest numar depasea 3000 de membri. In 1786, potrivit lui Fagan, “Iluminatii” isi constituisera filiale secrete ale ordinului in numeroase state europene: Germania, Austria, Ungaria, Anglia, Scotia, Polonia, Franta, Belgia, Elvetia, Italia, Olanda, Spania, Suedia, Transilvania, Rusia si Irlanda. La aceeasi data, “Ordo Illuminati” se infiltrase in America (in 1785, la New York functiona societatea secreta “Colombia”, care le apartinea), precum si in Africa. Primul profet al “Ordinului”, cel care intocmise o doctrina de la care mai tarziu s-au inspirat alte societati secrete influente – “Carbonarii” lui Giuseppe Mazzini, “Liga Dreptilor” lui Karl Marx sau “Decembristii” lui Cernisevski – a fost Adam Weishaupt, din acest punct de vedere poate cel mai influent om al secolului XIX. Doctrina lui, Novus Ordo Seclorum, a supravietuit veacului si a schimbat lumea in secolul XX. Adam Weishaupt a “intemeiat” Ordinul Iluminatilor la 1 mai 1776, zi serbata de stanga din lumea intreaga Liderul “Iluminatilor”, Adam Weishaupt, s-a nascut pe 6 februarie 1748, ca fiu al unui rabin. Cand tatal sau a murit, in 1753 – la varsta de de doar cinci ani -, Weishaupt a fost luat si convertit la catolicism de baronul Johann Adam Ickstatt, care a incercat sa-l indrume pe baiat spre “Ordinul Iezuitilor”. Din 1742, Ickstatt fusese insarcinat de iezuiti cu organizarea unei universitati in Bavaria. Pana in 1773, baronul va ramane protectorul tanarului Weishaupt si mentorul sau spiritual. In biblioteca baronului Ickstatt, adolescentul Adam Weishaupt i-a descoperit pe filosofii francezi, fiind mult influentat de Voltaire (1694-1778), cel care ii scria Regelui Frederick al II-lea al Prusiei urmatoarele pe tema eliminarii influentei religioase din societate: “In sfarsit, cand intregul corp al Bisericii Crestine va fi slabit suficient, iar credinta va fi suficient de puternica, ultima lovitura va fi data crestinismului chiar de persecutiile la care va recurge pentru a se mentine. Un regim de teroare se va instaura atunci pe Pamant si va continua, pana cand orice om isi va pierde dorinta de a mai adera la crestinism”. Asemenea texte se pare ca l-au influentat pe tanarul Weishaupt. Se crede ca ideea distrugerii Bisericii Catolice a fost preluata de el din cartile de filosofie ale lui Voltaire. Dupa absolvirea “Universitatii Iezuite” din Ingolstadt (1768), Adam Weishaupt functioneaza patru ani ca preparator universitar, apoi devine asistent-instructor chiar la universitatea iezuita pe care o absolvise. In 1779, bancherul Mayer Amschel Bauer (cunoscut sub numele Rothschild) il insarcineaza pe Adam Weishaupt cu constituirea unei societati secrete, care sa ramana la dispozitia sa si a planurilor sale politice. Ascensiunea lui Weishautt la Universitatea de teologie din Ingolstadt continua: in 1772 devine profesor de drept civil, iar din 1773 este profesor de drept canonic. Tot in 1773 se insoara, impotriva sfaturilor lui Ickstadt, care il reneaga. Doi ani mai tarziu, in 1775, devine decan al Universitatii iezuite din Ingolstadt. Foarte repede conceptiile liberale ale lui Weishaupt au intrat insa in conflict cu gandirea iezuitilor, care planuiesc sa-l “debarce”. La doar 27 de ani, decan al Universitatii din Ingolstadt, doctor in teologie, Adam Weishaupt este si un initiat. Studiase doctrinele anti-crestine ale maniheistilor, care il introdusesera pe Weishaupt in astrologie, in magie si in medicina oculta. Un anume “negustor Kolmer” din Iutlanda (teritoriu la granita Germaniei cu Danemarca) il initiase in practicile magice egiptene inca din 1771. Weishaupt studiase, in acelasi timp, puterea misterelor eleusine si ale cultului secret al pitagoreicilor. (Pitagora, filosof din secolul al 6-lea i.C., considera ca oamenii trebuie sa isi uneasca averile si sa traiasca in comun, o idee preluata de “Liga Dreptilor”, apoi, de “Liga Comunistilor”). El se mai initiase in invataturile esenienilor, iar in biblioteca sa se gaseau carti, precum “Cabala” sau “Misterele lui Solomon”. Cercetase diferite scrieri iezuite, in cautarea unui nou tip de societate secreta, cu organizarea careia fusese insarcinat (si finantat) de bancherul Meyer Amschel Bauer. Planuia sa aduca in aceasta societate secreta oameni cu calitati si talente deosebite in domeniile lor sau care se bucurau de o mare influenta . Dupa parerea lui Weishaupt, iezuitii constituiau – ca ordin – o structura prea “deschisa”. Mai intai, Adam Weishaupt – cu sprijinul lui Meyer Amschell Bauer “Rothschild” – a unit mai multe grupuri oculte intr-o societate secreta numita “Rasaritul”, care s-a pastrat pana in zilele noastre. Timp de cinci ani, el a lucrat la un plan care sa-i aduca in jurul sau pe cei hotarati sa lupte cu opresiunea religioasa si cu sistemul social. Incerca si spera sa inlocuiasca crestinismul cu o “religie a ratiunii”. Ideea initiala s-a materializat in “Scoala Intelepciunii”, al carei tel era “sa faca rasa umana mai buna, ca sa devina o mare familie fericita”. “Scoala Intelepciunii” pleda pentru “perfectionism” – au fost numiti si “Perfectibilii” -, dar era lipsita de aerul de mister si de intriga, pe care urmarea sa-l dea Adam Weishaupt societatii sale secrete. In 1774, Weishaupt a scris un articol programatic, “Sidonii Apollinarus Fragment”, care trebuia sa pregateasca opinia publica pentru “doctrina ratiunii”. In acest articol, el scrie: “Principii si natiunile vor disparea fara violenta de pe fata Pamantului. Rasa umana va deveni o singura familie, iar lumea va apartine oamenilor rationali”. Intre timp, sfatuit de Bauer (“Rothschild”), dr. Weishaupt isi abandoneaza postul si intreaga situatie de la Universitatea din Ingolstadt si se pregateste sa lanseze in secret organizatia “Iluminatilor” (adica purtatori de lumina sau ratiune). La 1 mai 1776, sub conducerea familiei Rotschild, cu sprijinul altor familii de evrei germani bogati – Wessely, Moses, Mendelsson – si a unor bancheri (Itzig, Friedlander) -, Weishaupt fondeaza in secret societatea “Vechii cautatori de lumina din Bavaria”, care va deveni mai cunoscuta sub denumirea “Ordinul Iluminatilor”. Weishaupt a sustinut ca numele provenea din vechi scrieri si insemna “cei care detin Lumina”. Se referea, asadar, la persoanele “iluminate”, spiritual si intelectual. Sa remarcam, in treacat, ca sarbatorirea zilei de 1 Mai de catre toate statele foste comuniste, ca si de catre fortele de stanga din lumea intreaga celebreaza, de fapt, infiintarea “Ordinului Iluminatilor” din 1776, de catre Adam Weishaupt si Rothschild, desi semnificatia oculta a evenimentului a fost in permanenta ascunsa. Conotatiile secrete ale denumirii de “Iluminati” Denumirea de “Iluminati” nu constituia o noutate pentru istoria societatilor si doctrinelor secrete. In secolul al XI-lea, Joachim de Floris intemeiase o secta numita “Iluminatii”, care se revendica din crestinismul primitiv si propaga “saracia si egalitatea”, drept virtuti supreme. O alta secta, “Rosheniah” (care se revendica din grupul “Ismaelitilor rasariteni”, precum si din secta “Asasinilor”, o organizatie care a actionat mai ales in secolul XVI pe teritoriul Afganistanului), includea, de la gradul 4 de initiere, practica puterilor mistice, pana la gradul 8, in care cel initiat era considerat “perfect”. Un membru afgan al “Iluminatilor” a dezvaluit ca membrii “Rosheniah” aveau misiunea de a influenta (initia) alti oameni importanti si de a restabili astfel “armonia in lume”. Grupul a supravietuit pana dupa 1700. “Alumbrados” (cei iluminati) au reprezentat o miscare misterioasa din Spania secolelor XVI si XVII, care considera ca atingerea perfectiunii atrage experiente divine. Conform doctrinei “alumbrados”, de la un anumite grad de initiere oamenii nu trebuie sa se mai preocupe de contingent sau sa se implice religios, deoarece au primit “lumina” si deci poseda o “inteligenta umana speciala”. Membrii “alumbrados” proveneau in cea mai mare parte dintre franciscani si iezuiti. “Inchizitia” a elaborat trei edicte contra membrilor “alumbrados”, considerand miscarea periculoasa pentru catolicism (in 1568, in 1574 si ultimul in 1623). Se pare ca insusi Ignatiu de Loyola, fondatorul ordinului iezuit, a aderat ulterior la miscarea “alumbrados”, fapt pentru care a fost arestat. Chiar in Germania secolului al XV-lea a existat, de asemenea, o secta a “Iluminatilor”. O organizatie secreta cu acelasi nume s-a infiintat in 1760, la Avignon, influentata de scrierile filosofului Emanuel Swedenborg. Filosofia lui Swedenborg a generat o alta secta: “Teosofii Iluminati”, infiintata in 1766 la Paris. Desi nici un document nu sugereaza, direct, vreo legatura intre aceste secte si Ordinul Iluminatilor al lui Weishaupt, o influenta de ordin spiritual a existat in mod sigur. Ordinul Iluminatilor a avut, initial, cinci membri: Adam Weishaupt, Mayer Amschel Bauer (Rothschild), Kollmer (cel care l-a initiat in 1771 pe Weishaupt in practicile oculte egiptene), Francis Dashood (initial membru in “Satanic Hellfire Club”) si Alphonse Donatien de Sade (cunoscutul scriitor). Cu acesti cinci oameni a pornit sa schimbe lumea prin Ordinul Iluminatilor, incepand cu anul 1778. “Secretizarea” totala a Ordinului – obsesia lui Weishaupt Weishaupt nota: “Marea putere a ordinului nostru sta in secretizarea lui totala. Astfel, Ordinul nu va iesi niciodata la lumina, indiferent de loc, si nu se va prezenta sub numele sau. Ci, intotdeauna sub un alt nume, sub o alta ocupatie”. El preciza: “Cu cat Ordinul va fi mai secret, si va lucra in tacere, cu atat va fi mai ferit de opresiunea Puterii, deoarece clandestinitatea creeaza un gust special pentru activitatea noastra”. Initial, “Ordinul Iluminatilor” avea trei grade: Novice, Minerva si Iluminist-Minerval. Weishaupt se inspirase din structurile masonice, dar si din cele iezuite. Cu toate ca admira structurile iezuite (ca mai tarziu Lenin) si se inspirase din ele, a interzis primirea in ordin a vreunui ex-iezuit. “Trebuie evitati, ca o plaga”, scrie el. Obiectivul initial al “Iluminatilor” lui Weishaupt era un guvern mondial care sa permita unei elite sa guverneze, cu intelepciune, lumea pentru a evita razboaiele. “Iluminatii” isi propuneau initial sa distribuie materiale anti-religioase, care sa critice Biserica, in care vedem un mare obstacol in calea progresului social, precum si impotriva tuturor “inamicilor rasei si societatii umane”. Weishaupt scria: “Cum poate cel slab sa fie protejat? Doar prin unire, dar acesta este un lucru rar. Societatile secrete sunt singurele prin care, intr-o zi, oamenii isi vor sfarama catusele”. Intre timp, Ordinul Iluminatilor crestea cu noi membri, care se integrau ordinelor stricte de secretizare impuse de Weishaupt (denumit “Spartacus” in randul Ordinului). Mana sa dreapta era Xavier von Zwack, avocatul printului von Salm (“Cato” in cadrul Ordinului). Marchizul Di Constanza capatase pseudonimul de “Diomed”. Baronul von Mengenhofen devenise “Silla”. Sediul Ordinului era la Munchen, unde functiona sub denumirea de “Marea Loja a Iluminatilor”, cu pseudonimul “Atena”. Alte trei loji ascundeau, de fapt, filiale ale Ordinului Iluminatilor: la Ingolstadt (“Efes”), Heidelberg (“Utica”) si Frankfurt (“Teba”). Calendarul “iluminat” a fost reconstituit dupa modelul celui evreiesc: astfel, ianuarie devenea “dimeh”, februarie, “benmeh” etc. In schimb, numerotarea anilor se facea dupa modelul persan, care incepea cu anul 632 I.C, data ce marca inceputul de domnie al regelui Jezdegerd. Anul Nou era plasat pe 21 martie, coincizand cu “Ziua reinnoirii anilor” Vrajitoarelor. Mai importanta ramane insa strategia iluminatilor. Gary North il citeaza pe Weishaupt in cartea “Conspiratia, o viziune biblica” (Fort Worth, Dominion Press, 1986, p.2): “Nici un loc nu este mai potrivit pentru a ne infiltra decat cele trei grade inferioare ale francmasoneriei; lumea este obisnuita cu ele, se asteapta putin din partea lor, si prin urmare, nu li se acorda o mare atentie”. Aceasta secretomanie facea Ordinul Iluminiatlor” impenetrabil. “Asociatia noastra secreta actioneaza intr-un mod caruia nimic nu-i poate rezista”, sustinea Weishaupt. Dar adevaratul motiv pentru care acesta considera ca Ordinul va reusi era faptul ca oferea puterea mondiala. Acest “stimulent” il ajuta sa atraga in Ordin numai pe aceia care erau capabili de orice doar pentru a-si satisface setea de putere, cultivata cu abilitate de Weishaupt si Rothschild. “Adevaratul scop al Ordinului este acela de a stapani lumea. Pentru a-l implini, este necesar ca Ordinul sa distruga toate religiile, sa rastoarne toate guvernele si sa aboleasca proprietatea privata”. Guvernul bavarez a descoperit existenta acestei conspiratii de proportii si a anchetat Ordinul in 1786. L-a interzis trei ani mai tarziu. Conducatorii Politiei bavareze concluzionau intr-un raport: “Scopul expus al acestui Ordin este abolirea crestinismului si rasturnarea puterii civile”. Dublul limbaj se perfectiona cu aceasta ocazie. Weishaupt scria: “Trebuie sa vorbim uneori intr-un fel, iar alteori, in altul (…), astfel ca, in privinta adevaratei noastre linii de gandire, sa fim impenetrabili.” El s-a declarat socat cand Ordinul a devenit, pentru membrii sai, o adevarata religie. “Niciodata nu am crezut ca voi deveni fondatorul unei noi religii.” Ce-i drept, “religia” lui Weishaupt oferea urmasilor sai o rasplata pe care celelalte religii nu puteau sa o ofere: puterea mondiala! “Invataceii sunt convinsi ca Ordinul va stapani lumea, prin urmare fiecare membru se pregateste sa devina conducator.” Penetrarea puterii de stat – obiectivul principal al lui Weishaupt Una din zonele unde “iluminatii” se straduiau sa-si infiltreze membrii era interiorul puterii de stat. Weishaupt a scris: “Trebuie sa facem tot posibilul pentru a obtine avansarea Iluminatilor, in toate functiile guvernamentale importante”. In acest sens, Ordinul isi autoriza membrii sa se foloseasca de orice mijloc, fara scrupule, pentru a patrunde in administratia de stat. Scopul era clar: distrugerea crestinatatii. “Iata secretul nostru (…). In scopul de a distruge intreaga crestinatate, intreaga religie, am afirmat ca suntem singura adevarata religie; retineti si ca scopul scuza mijloacele, iar ca cei intelepti trebuie sa aplice – pentru a face bine – toate metodele pe care le folosesc cei nelegiuti, pentru a face rau.” Cand si- a structurat Ordinul, Weishaupt i-a avut ca model pe iezuiti, pe care de altfel ii cunostea foarte bine de la Universitatea din Ingolstadt, unde predase dreptul canonic. Diedre Manifold, in “Karl Marx, adevarat sau fals profet” (Galmay, Firinne Publ.,1985, p.77), noteaza o observatie a lui Weishaupt: “Tot ce au facut acesti oameni (iezuitii – n.n.) pentru religie si imperii, de ce nu as face si eu, impotriva religiei si a imperiilor? Prin atractia pe care o exercita misterele, a legendelor, a adeptilor, de ce nu as distruge pe intuneric ceea ce inalta ei la lumina zilei?” Cele de mai sus ne fac sa intelegem mai bine mediul in care s-a initiat Karl Marx, precum si originile “iluminate” ale “Manifestului Comunist”. Weishaupt era convins ca Ordinul sau va triumfa, in cele din urma, in marea batalie pe care incepea sa o poarte, de aceea preciza: “Prin acest plan, vom dirija intreaga omenire. In acest fel, si prin cele mai simple metode, vom pune totul in miscare si in flacari. Ocupatiile membrilor trebuie sa fie repartizate sau impuse astfel incat, in secret, sa putem influenta toate tranzactiile politice”. Daniel Pipes observa in “Conspiracy” ca “iluminatii” au propulsat un model de societate secreta condusa de lideri care isi ascundeau adevaratele teluri fata de membrii grupului. Cu alte cuvinte, “Ordinul Iluminatilor” a lansat “doctrina dubla”, care implica faptul ca membrii de rand erau pusi la curent cu obiectivele anodine, in timp ce “necunoscutii din varf” cunosteau adevaratele si cu totul diferitele scopuri secrete ale “Ordinului”. Ulterior, aceasta a condus catre “dubla gandire” si “dublul limbaj”, care au atins proportii paranoice mai tarziu in statele comuniste: numai membrii biroului politic comunist, un grup restrans de persoane, cunosteau adevaratele secrete si scopuri politice ale regimului; membrii obisnuiti ai Partidului (Ordinului) erau familiarizati cu scopuri si lozinci foarte diferite. In al doilea rand, Daniel Pipes remarca in “Conspiracy” si o alta contributie a Ordinului: “iluminatii” au creat prototipul primei societati secrete angrenate in lupta politica. Obiectiv trasat (cum am vazut mai sus) de Weishaupt. Ei au facut munca de pionierat in aceasta directie, folosind permanent infiltrarea si subterfugiul, pentru a-si atinge obiectivele: cucerirea puterii politice si o noua ordine mondiala. “Iluminatii” se infiltreaza in masonerie In tot secolul al XIX-lea, “iluminatii” au infiltrat constant francmasoneria, cu deosebire societatile secrete de tip francmasonic: “Carbonarii” italieni, “Decembristii” rusi ori “French Philadelphes”. In 1777, Weishaupt insusi se infiltreaza in “Loja Eclectica masonica “Teodor al Bunului Consiliu”" din München, unde lanseaza ideea fuzionarii cu masonii. Catre mijlocul lui 1779, loja masonica din Munchen se afla deja sub influenta totala a “iluminatilor”. In primii patru ani, Ordinul” recrutase 60 de membri importanti, printr-un comitet numit “Insinuatorii”, iar aproape 1000 de alte persoane se gaseau “afiliate” Ordinului. Curand, alte trei mari loji “iluminate” au fost stabilite, pentru a cuprinde noi membri. Desi Ordinul Iluminatilor cuprindea 13 grade prin intermediul “Adeptilor”, iluminatii incepusera sa faca pe “sfetnicii” guvernelor mai importante ale Europei. Evident tainuindu-si apartenenta la Ordin, in spatele lojilor fracmasonice, in care se infiltrasera. Congresul de la Wilhelmsbaden Intre 16 iulie si 29 august 1782, la Wilhelmsbaden a avut loc al doilea Congres Masonic, sub presedintia baronului de Braunswick. Congresul de la Wilhelmsbaden a incercat sa faca o conciliere intre diverse secte francmasonice: rosicrucieni, necromanti, cabalisti si umanitaristi. La Congres a fost prezent si Adam Weishaupt, care a reusit sa fuzioneze Ordinul Iluminatilor cu masonii din lojile engleze si franceze. Congresul mai este important si pentru ca a coincis cu emanciparea evreilor din Imperiul Habsburgic. Totodata, a fost pus la punct in mare secret planul Revolutiei franceze care se va declansa sapte ani mai tarziu (1783). Contele de Virieu, un mason care a participat la congresul secret de la Wilhelmsbaden, i-a dezvaluit ulterior unui prieten: “Nu pot sa-ti spun ce s-a hotarat acolo. Pot doar sa-ti spun ca este mult mai grav decat iti inchipui tu. Conspiratia care s-a pus in miscare la Wilhelmsbaden este atat de perfect organizata, incat nu au scapare nici monarhia, nici biserica”. Sapte ani mai tarziu (1789), Revolutia franceza – primul “conflict social controlat” -, avea sa o demonstreze. Unii masoni prezenti la Congresul de la Wilhelmsbaden si-au dat seama de infiltrarea “iluminatilor” lui Weishaupt. Unul dintre acestia a fost George Washington, presedinte al SUA, care participa la Congres in calitatea sa de mason. Cativa ani mai tarziu, un pastor crestin, G. W. Snyder, i-a inmanat lui Washington un exemplar al cartii profesorului John Robinson, intitulata “Proof of Conspiracy against all religious and governments of Europe, carried on in the secret meetings of Freemasons, Illuminati and Reading Societies” (“Dovada cospiratiei contra tuturor religiilor si guvernelor Europei, de la reuniunile secrete ale francmasonilor, iluministilor si societatilor de lectura). John Robinson era un mason de grad inalt in Ritul Scotian, profesor de filosofie la Universitatea din Edinburg, istoric britanic si secretar general la “Royal Society” din Edinburg. In cursul unei calatorii in Germania primise planul conspiratiei iluministe chiar de la Weishaupt, pentru a-l studia la intoarcere. Totusi, Robinson nu a agreat principiile iluminatilor si – dupa ce i-a avertizat pe masonii americani in 1789 asupra conspiratiei care a condus la Revolutia franceza – a scris “Dovada unei conspiratii” in 1789. Cartea a starnit in epoca o mare controversa – si pastorul G.W. Snyder i-a dat-o lui Geroge Washington. Dupa ce a citit-o, Washington i-a scris pastorului: “Nu aveam intentia sa ma indoiesc ca doctrinele iluminatilor si principiile iacobinismului nu s-ar fi raspandit si in Statele Unite. Dimpotriva, nimeni nu este mai convins de acest fapt decat mine. Ideea pe care am dorit insa s-o exprim este ca eu nu cred ca Lojile Francmasonice au incercat, ca societati, sa propage preceptele diabolice ale iluminatilor.” In acelasi an (1789), abatele Augustin Barruel (iezuit si grad 3 masonic) a publicat “Memoires pour servir a l’histoire du jacobinisme” (“Memorii pentru a servi la istoria iacobinismului”), o opera impresionanta, in patru volume, care incerca sa averizeze America asupra conspiratiei “iluminatilor”, ca si profesorul John Robinson. Fara succes insa.

Sursa articol : http://www.2012en.ro/2008/08/noua-ordine-mondiala-novus-ordo-seculorum/ | Magazin Cultural Ştiinţific