Cum rezolvăm chestiunea ţigănească?

Duminică seară trebuia să intru pe RTV, să discut cu Simona Gheorghe despre chestiunea ţiganilor. Ce semnificaţie a avut recunoaşterea ca rege al ţiganilor a lui Ion Cioabă în 1990? Au primit ţiganii aurul confiscat de comunişti?

Scandalul tipic declanşat în studio între repezentanţii etniei i-a dat producătorului oportunitatea de a mă face fericit, neriscând să intru în emisie, să nu pot scoate două cuvinte articulate şi eventual să mai fiu şi înţeles greşit. Mă voi exprima aici.

Contextul

În 1992, la unul dintre primele numere din ediţia postbelică a Evenimentului Zilei, am publicat ştirea (şi documentul), reluată de EvZ anul trecut, sub semnătura Simonei Ionescu, conform căreia autoproclamatul Rege Ion Cioabă al ţiganilor (de pretutindeni, cum îşi spunea el, cum îşi spune şi fiul său, Dorin) a fost recunoscut printr-un act oficial de Cotroceni şi de alte multe instituţii ale statului român.

Câţi “suverani ţigani” avem azi în România?
Cel puţin patru: Daniel Cioabă şi Florin Cioabă împart coroana regelui țiganilor “de pretutindeni”, moştenită de la tatăl lor, Florin Cioabă, care a moştenit-o de la Ion Cioabă. Dan Stănescu este regele romilor ortodocşi. Iulian Rădulescu este împăratul romilor de pretutindeni. Dacă mai sunt, ne cerem iertare: grădina Domnului e mare.

Documentul oficial, despre care vorbeşte toată lumea de la moartea lui Florin Cioabă, pe care l-am publicat în premieră acum 21 de ani în EvZ, este o cocotă oficială, plină cu ştampile şi semnături, ca hârtia lipicioasă de muşte, umplută de cadavre de victime nevinovate ale otrăvii gălbii în cauză.

Ştampilele sunt aruncate-n toate direcţiile, pavoazând grotesc actul şi trimiţându-l în derizoriu. În 1990 (vom reveni cu date concrete), scopul lui Iliescu şi al FSN a fost dublu:

să trimită în derizoriu instituţia regalităţii în România, pentru că se temea că Sirul Nostru, MS Regele Mihai I, va reveni în ţară şi foştii comunişti vor fi măturaţi de la putere;

să facă un pact politic simplu cu ţiganii: aur contra voturi.

Istoric

Țiganii din România s-au aflat în sclavie timp de 500 de ani.

Ei au fost eliberaţi între anii 1843 şi 1855, întâi sclavii domneşti, apoi cei mănăstireşti şi, în fine, cei boiereşti.

Comportamentul lor public actual (vinderea-căsătorie a copilelor de mici, fanfaronada publică pe care o fac, manifest, de câte ori au ocazia, ploaia de regi, împăraţi şi alte bulibaşe pe care şi le aleg din rândul lor etc.) este legată direct de această stare istorică a lucrurilor şi de faptul că noi nu am reuşit niciodată să-i integrăm, ajutându-i să-şi păstreze frumoasele lor tradiţii.

În schimb, politicienii i-au folosit întotdeauna fără scupule, cu cinism, negândindu-se decât la profitul imediat, politic, de respiraţie scurtă. De exemplu, asta cu “aurul ţiganilor” este cam astfel:

După venirea la putere, comuniştii efectiv au jefuit populaţia, luând la grămadă tot ce era de preţ: giuvaericale, metale preţioase, obiecte patrimoniale. Aceasta după o inflaţie galopantă, care făcuse populaţia să-şi preschimbe depozitele în valori rezistente la presiunile inflaţioniste.

Aurul e numai o parte a problemei. El a însemnat aşa-numiţii “cocoşei” (pe care dacă erai prins că nu i-ai predat intrai la puşcărie), iar la ţigani salbele. Până în 1989, vânătoarea aurului a continuat într-un ritm pe care azi nu îl ştim exact.

Postdecembriste

În aprilie 1990, Cotroceniul a semnat documentul publicat de mine doi ani mai târziu în EvZ. Până atunci, eu ştiu că se vorbea că ţiganii şi-au dat voturile lui Iliescu şi FSN ca să primească aurul confiscat de comunişti, dar probe nu existau.

EvZ a provocat în vara lui 1992 un scandal pe cinste. Revenind: pe 14 mai 1990, cu şase zile înainte de alegerile din Duminica Orbului, Ion Cioabă a cerut Cabinetului Roman compensaţii băneşti pentru toate nenorocirile îndurate de ţigani.

Legătura e clară: promisiunea, iarăşi, e bănuită de noi chiar şi acum, dar liderii ţiganilor vorbeau intens despre “promisiunea lui Iliescu că ne dă aurul, aşa că-l votăm”. L-au votat şi s-au păcălit.

Situaţia din anul 2004

Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR Mugur Isărescu, citat de HotNews:

“Nimeni nu stie cât aur e în discuţie, pentru a fi retrocedat. Cifra de şapte tone e aproximativă şi ar însemna echivalentul a 70 de milioane de euro“

Ergo, în septembrie 2004, la momentul acestei declaraţii a lui Vasilescu, pe rol erau 5.170 de procese, dintre care 1.207 în Bucureşti (pentru recuperarea valorilor confiscate de la toţi românii, nu numai de la ţigani).

Dar multe dintre aceste valori fuseseră luate cu japca, fără acte, abuziv, aşa cum fuseseră desproprietăriţi o mulţime de români de imobilele lor proprietate. Până în septembrie 2004, fuseseră soluționate 617 cauze, dintre care 90 în anul 2003 și restul de 597 în cursul anului 2004.

Banca Naţională retrocedase populaţiei 148 de kilograme de aur fin. Rezerva Băncii Centrale era atunci de 105,1 tone. Potrivit lui Florin Cioabă, țiganii din județul Sibiu aveau de recuperat de la statul român aproximativ 60 de kilograme de aur, numărul cererilor depuse fiind undeva în jurul a 100.

“În majoritatea cazurilor, ţiganii, în timpul comunismului, plăteau cu aur pentru a scăpa de puşcărie sau de bătaia miliţienilor”

, notează tot HotNews. Carevasăzică, promisiunea electorală mincinoasă făcută de Ion Iliescu în primăvara lui 1990 nu se materializase nici în anul 2004, la finalul celui de-al doilea (sau al treilea, sau mai bine al patrulea) mandat al acestuia de preşedinte.

Restul e politică. Una urâtă, în care s-a băgat și Băsescu, prezentându-se la priveghiul lui Florin Cioabă acum câteva zile, din dorinţa de a capitaliza politic momentul de maximă sensibilitate de acum în rândul comunităţii ţiganilor români.

Ceea ce ar trebui să facem

Câteva lucruri simple, ce nu sunt făcute pentru aceşti români de 23 de ani (şi nu numai): fiscalizare, şcolarizare, evidenţa populaţiei, evidenţa infracţionalităţii, urmate de conduite preventive pentru prevenirea acesteia, bazate pe inginerie socială.

Pentru aceasta partidele ar trebui să pună la punct un master plan, care să fie urmat cu obstinaţie indiferent cine este la putere. Cred că specularea electorală a nevoilor ţiganilor (ori a oricăror grupuri de români) ar trebui să fie infracţiune şi să fie pedepsită conform legii.

Promiţi că dai aurul ţiganilor în campania electorală? La puşcărie! Dai pui congelaţi, mici, ori fasole zbătură cu cârnaţi, îi plimbi şi-i duci la ristorant pe pensionari şi săraci de Crăciun şi Sfintele Paşti, Ziua Octogenarilor Fericiţi şi Mica Unire, ca să te voteze? La puşcărie! Ş.a.m.d..

Ingineria aceasta socială nu se face însă cu durităţi, cu bătăi, cu formarea de ghetto-uri ca în Bulgaria. Aşa nu rezolvi nimic. Acestea sunt lucruri care presupun apostolat social şi durează zeci de ani, să se schimbe generaţiile.
http://www.stareapresei.ro/cum-rezolvam-chestiunea-tiganeasca-39154.html

1. Cele mai afectate au fost siguranta nationala si prestigiul Romaniei.
2. UE are veceu in spatele curtii si regi care se aleg sub coviltir.
3. Orice infractor — pentru ca aici discutam despre 2000 de infractori, nicidecum despre o etnie numarand milioane de suflete — se poate proclama conte si guvernator al Balcaniei fara sa-i ceara nimeni socoteala. In pavilioanele psihiatrice, cei care se cred Napoleon sau Decebal sunt pusi in camasi de forta. Sub paravanul corectitudinii politice si al antidiscriminarii, poti sa talharesti istoria si sa sfasii prestigiul unei natiuni.
4. Potrivit folclorului de referendum 2012, „nu se pune nimeni cu procurorii lui Basescu!”. Na, ca aceasta corectitudine politica e mai tare decat procurorii lui Basescu! In primele 3 zile ale tiganiadei, ne-am uitat, fara sa protestam, la barbarii care bestializau bunul simt cu formulari gen „era o problema strict de coroana” (Dorin Cioaba) si „buna ziua tuturor si oamenilor care ma vede si ma intelege” (bulibasa Ferdinand al Moldovei). Pe urma, usor-usor am prins curaj si le-am mai retezat-o unor Ferdinanzi si Rudolfi cu dinti de aur.
5. De mic am fost crescut impotriva ungurilor. Chestiune de familie. Dar daca as fi ungur, as profita de bresa creata de cativa delincventi apartinand unei minoritati inapoiate. Daca un ticalos dement precum Csibi Barna a reusit sa ne agite de unul singur, inchipuiti-va unde poate duce actiunea unor diversionisti scoliti.
6. Daca USL-istii aveau ceva minte, ziceau „Basescu e cu tiganii, noi suntem cu romanii!”.
http://www.enational.ro/razvan-ioan-boanchis/tiganiada-postmoderna-326796.html/

Bine ca il mai avem pe imparatul Iulian, acest Hirohito de pagoda fara canalizare, ca altfel nu stiu cum ne mai salvam! Un doliu national nu facem pentru Cioaba?

Ca doar „era un om cumpatat, cumpanit, si dovada ca a reusit sa castige stima, respectul intregii comunitati”, potrivit lui Iliescu Ion. Era si cumpatat, si cumpanit? A castigat si stima, si respectul? Continuand seria (am fost gata-gata sa scriu suita, dar asta e o institutie cu adevarat monarhica) de pleonasme, eu cred ca matale, nea Nelule, esti si activist de omenie, si propagandist de bine, si tovaras de nadejde. Si batran, si ramolit — in niciun caz, fiindca mai exista si venerabili lucizi. Oricum, te simt in progres. Pe 22 decembrie ’ 89, dupa ce fusesera macelariti cateva sute de oameni la Timisoara si la Bucuresti, ai gavarit ca „Elena si Nicolae Ceausescu au intinat nobilele idealuri ale socialismului stiintific”. De aia au murit copiii aia, pentru „nobilele idealuri ale socialismuului stiintific”.
Estimp, Printesa Irina (o tampita, insa Printesa) e monitorizata cu bratara pentru ca s-a maritat cu un Shrek si a organizat lupte de cocosi. Ilegale, dar traditionale in Texas, California si Mexic. Fenomenul nu le-a scapat nici scriitorilor romani. Radu Tudoran, in „Toate panzele sus!”, si Eugen Barbu, in romanul „Ianus”, au descris astfel de smardoieli de ograda. Barbu chiar a asistat la o lupta de cocosi, in timpul campionatului mondial de fotbal din Mexico ’70. I-au iesit niste pagini de mare frumusete.
In confuzia asta de Regi (prezint scuze, dar nu eu, ci televiziile au bagat Familia Regala a Romaniei in aceeasi caldare cu domnul Cioaba), am doua intrebari pentru doi presedinti.
1. Domnule Iliescu, i-ati interzis Regelui Mihai sa intre in tara modernizata de inaintasii lui, dar ati incurajat ascensiunea unui voievod demn de scrierile lui Jokai Mor. Ce e mai grav, sa-ti casatoresti copiii de 11 ani sau sa organizezi lupte de cocosi intr-o tara unde bataia intre inaripate e precum corida in Spania? Si corida e pe duca, dar n-o scoate nimeni din cultura spaniolilor.
2. Domnule Basescu, sute de muncitori romani in constructii au murit pe schele, in tarile UE. Nici macar nu s-a luat in discutie ipoteza ca osemintele lor sa fie repatriate pe bani publici. Nu aduceau voturi, nu-i asa?

http://www.enational.ro/razvan-ioan-boanchis/in-confuzia-asta-de-regi-intrebari-pentru-presedinti-325053.html/