Pontănel e hoţ şi asasin cum zice Tribunel ?

Tâlharul pedepsit

Într-o zi, prin asfinţit,
Şoaricele a-ndrăznit
Să se creadă în putere
A pradă stupul de miere.

El intrase pe furiş,
Strecurat pe urdiniş,
Se gândea că o albină-i
Slabă, mică şi puţină,
Pe când el, hoţ şi borfaş,
Lângă ea-i un uriaş.

Nu ştiuse ca nerodul
Va da ochii cu norodul
Şi-şi pusese-n cap minciuna
Că dă-n stup de câte una.

Roiul, cum de l-a zărit
C-a intrat, l-a copleşit.
Socoteală să-i mai ceară
Nu! L-au îmbrăcat cu ceară,
De la bot până la coadă
Tăbărate mii, grămadă,
Şi l-au strâns cu meşteşug,
Încuiat ca-ntr-un coşciug.

Nu ajunge, vream să zic,
Să fii mare cu cel mic,
Că puterea se adună
Din toţi micii împreună.

TUDOR ARGHEZI




„Sadicul Ponta“ nu este o invenţie a unui răuvoitor, ci o realitate strictă, consemnată într-o scrisoare din 1992, chiar de mătuşa sa, escroaca Veronica Nacea, sora escroacei Cornelia Naum (fostă Ponta), mama pitecantropului penal Victor Ponta, cel despre care, înainte de a se arunca în gol, procurorul Cristian Panait i-a spus mătuşii sale: „Cîinele Ponta m-a ucis“. Cei trei escroci internaţionali (mamă, fiu şi soră/mătuşă) au profitat de buna-credinţă a d-nei Nadia Marcu Pandrea, fiica scriitorului Petre Pandrea şi nepoata de soră a lui Lucreţiu Pătrăşcanu, căreia, prin cea mai neruşinată înşelăciune, i-au furat, pur şi simplu, vila de la Buşteni (Poiana Ţapului), construită de bunicul ei, scriitorul D.D. Pătrăşcanu, în 1926, şi ajunsă în posesia sa ca moştenire de familie. Aşadar, o casă de patrimoniu, de o mare valoare nu numai materială, în care se lăfăie acum tot neamul de tîlhari al pretinsului ministru Ponta. „România Mare“ a scris în repetate rînduri despre această megaescrocherie, dar nici Iliescu şi nici Năstase, care cunosc bine cazul, chiar din memoriile adresate lor, de către păgubaşă, n-au catadicsit să-l ia de urechile lui clăpăuge pe numitul Ponta, şi să-l arunce acolo unde îi e locul, adică în puşcărie, şi nu în Guvern. Văzîndu-se preţuit şi apărat de mai-marii hoţilor, sadicul Ponta a avut chiar tupeul să declare, într-o scrisoare trimisă presei, că abia dacă o cunoaşte pe d-na Pandrea, deşi aceasta l-a găzduit, pe cînd se afla ca transfug, la Paris, în 1990, după ce acest golan din Piaţa Universităţii o luase bine pe cocoaşă de la mineri şi nu se mai oprise decît pe malul Senei. Pentru a reîmprospăta memoria banditului Ponta şi pentru a-i bate pingica obrazului, furnizăm o dovadă imbatabilă: o fotografie din vara anului 1986, de pe terasa Vilei Pătrăşcanu din Buşteni (Poiana Ţapului), în care pitecantropul penal, aflat între mama şi mătuşa sa, îşi amuşina prada, adică pe d-na Nadia Marcu Pandrea, pe care, culmea, acum declară, cu dezinvoltura specifică escrocilor de profesie, că, de fapt, nici n-o prea cunoaşte, deşi şi-a petrecut toate vacanţele în locuinţa sa de la munte, pe care, împreună cu el, o stăpîneşte acum, fără nici un drept, tot neamul lui de bandiţi la drumul mare. Iată cu ce fel de oameni încearcă Năstase să-şi reformeze partidul! Cu borfaşi şi criminali, faţă de care Sechelariu şi Hrebenciuc, unii dintre cei mai corupţi indivizi din ţara asta, par de-a dreptul îngeri. Vom reveni.


16 iulie 2004
Sfanta Evanghelie dupa marele tribun V.C. Tudor   AICI  

Ultima mare condamnare. De acum, va fi linişte
Câţi dintre dv cred că barosanii din fotbal ȋn care tocmai şi-a rupt justiţia română zilele astea dinţii, au câştigat bani din alte părţi şi i-au adus ȋn fotbal aşa, din patriotism, sau măcar pentru filantropie şi onoare, după cum sună explicaţiile oficiale ale lui Copos? Câţi dintre dv cred că tipii ăştia, pe care ȋi vedeţi la TV cum rup trei pixuri până reuşesc se iscălească o hârtie, au avut cine ştie ce scheme complicate, nemaivăzute de sifonat bani din prăpăditele lor de cluburi sau cu prăpăditele lor de terenuri? Mda, aşa mă gândeam şi eu…

Nu vă uitaţi că l-au băgat la răcoare pe bufonul Gigi şi ȋncă doi expiraţi care sunt pe linie politică moartă. Intersecţia astrelor a făcut ca ȋn complet să fie majoritari nişte magistraţi ok – adică exact invers decât s-a ȋntâmplat ȋn celălalt şi aşa cum nu veţi mai vedea ȋn lunile şi anii care vor urma. Aşa cum cea mai lungă zi a anului e ȋn iunie, dar cea mai caldă lună este august, tot aşa şi justiţia funcţionează cu oarece inerţie: succesele de azi sunt rezultatul muncii acerbe din ultimii ani a minorităţii reformiste; iar non-rezultatele din viitor vor fi efectul reculului din 2013. Pe scurt, ieri aţi văzut ultima mare condamnare din epoca ȋncheiată; şi prima mare achitare din vremurile cele noi.

Or, dacă nici de haiducii ăştia de doi bani din fotbal nu am putut scăpa, e clar. Câţi dintre dv mai cred ȋn asigurările care ni se dădeau de binevoitori mai an, cum că reformele ȋn justiţie au atins masa critică, de acum sistemul trebuie lăsat ȋn pace să continue procesul singur? Că nu mai contează oamenii, ci instituţiile, că nu stă anti-corupţia ȋn persoana lui Morar, nici nu mai e nevoie de sprijin politic, monitorizare pe CSM şi promovări la curţi, scandal internaţional cu MCV şi restul? Unde sunt teoreticienii instituţionalizării reformelor sub USL, s-au ascuns acum sub masa critică, pe care dansează Becali din buric?

Dacă nici ȋn fotbal nu s-a reuşit condamnarea marii corupţii, cu această generaţie de tipi mai curând primitivi, lucrând la vedere, ca maneliştii, pe ȋncuscreli şi cu sacoşe de bani, plătind lefurile jucătorilor ani la rând pe contract de sponsorizare (!), ce şanse credeţi că mai sunt să se atingă cineva de zone totuşi elevate, acolo unde mafia română a trecut şi ea cel puţin la nivelul de complexitate 2.0, că or mai fi ȋnvăţat ei ȋn Italia şi altceva decât cum se leagă cravata cu nod cât pumnul?

In fond, mizeria de non-decizie a ICCJ pe cazul cu fotbalul (excepţie făcând opinia separată a judecătoarei Lefterache) destinată să ȋngroape acest proces sub ani de amânări şi confuzie, nici nu avea nevoie de indicaţiile preţioase de partid şi de stat ale premierului (“n-aş fi fericit să-l văd pe Gică Popescu la ȋnchisoare”). De când au ȋnceput luna trecută reevaluările procurorilor ȋn urma semnării marelui armistiţiu politic naţional, tot omul care nu-i complet bătut ȋn cap a priceput singur mersul lucrurilor şi s-a adaptat.

Viorel Hrebenciuc are dreptate să se ȋntrebe azi, ȋn numele vechii gărzi de politicieni: dacă tot s-a ajuns aici, pentru ce era nevoie de atâta timp pierdut şi tămbălău? Pentru ce bileţelul roz dat ȋn public ȋn 2006, cu “Traiane, dacă ai ocazia…”, când ce s-a petrecut acum, adică ȋmpărţirea procurorilor pe coterii, se putea face ȋn linişte ȋncă de atunci, fără să pierdem şapte-opt ani degeaba, cu atâtea victime colaterale, şi să ajungem de râsul Europei. Poate cine ştie, aveam şi grad de absorbţie a fondurilor UE de 25% ȋn loc de 15%.

Dacă l-aţi fi ascultat pe marele Hrebe, Patriciu n-ar mai fi azi executat silit; nici clanul Becali nu şi-ar mai fi risipit inutil energia şi banii cu avocaţii, ȋn loc să cotizeze unde trebuie; nici Năstase n-ar mai fi plătit cu opt luni de puşcărie ȋn numele tuturor, ca un mucenic ce este. Iar reţeaua Voicu n-ar fi fost destrămată, doar ca să ne chinuim acum să ȋncropim alta. Vorba lui Năstase: până la urmă, cu ce e poporul mai fericit după toate astea, i-a băgat cineva ceva ȋn traistă? Măcar, Gicuţă a jucat la Barcelona şi Galata şi ne-a adus onoare, care la mafioţi este o categorie etică de bază.

Democraţia română ȋnchide, iată, cercul după acest ocol bizar din 2005 ȋncoace, din cauza căruia era cât pe-aci să credem că la noi coabitarea ȋntre hoţ şi vardist este imposibilă. Ăstimp, ca să nu ne mai fugă gândul la prostii, opoziţia de bine şi consultanţii ei politici camuflaţi printre membrii de partid ne ţine ȋn suspans cu al 117-lea episod din serialul “Se rupe USL”.

Săptămâna asta, ȋn rolul paşalei care-l trădează pe Suleyman, dar este demascat la timp de femeile din harem, e distribuit marele actor freelancer Sorin Roşca Stănescu, zis Naşu’ (altul decât ăla de la Federaţie). Iar noi stăm cu sufletul la gură să vedem cât de tare s-a supărat sultanul şi dacă o să-l ierte pe paşă sau nu – ȋn fine, se pare că da – şi nu mai observăm că ȋn neagra sa supărare, luminăţia sa nu s-a opus totuşi numirii la Nuclearelectrica a persoanei indicate de SRS. Inimă largă, sultanul ăsta. Şi semn al vremurilor celor noauă.
http://www.revista22.ro/ultima-mare-condamnare-de-acum-va-fi-liniste-26286.html