HOTII DE TARA CE NE FURA DIN MORMINTE CHIAR SI SI MORTII

Astazi e zi de doliu national. Asa a hotarat Partidul Unic. Nu cred ca aveam nevoie de o astfel de decizie pentru a fi alaturi de familiile lovite de tragedia din Muntenegru. Romania Mare la Suflet sufera oricum pentru durerea provocata de autocarul groazei. Sigur, daca voi spune ca e o decizie populista, imi vor sari iarasi in cap toti cei care te considera “basist” daca nu faci plecaciuni in fata Partidului Iubit.
Mai conteaza ca doliul national se decreteaza in general pentru cei care isi dau viata pentru tara? Mai conteaza ca in accidentul de la Scanteia, petrecut acum aproape trei ani, au murit 14 romani nevinovati, n-a fost doliu national, iar familiile celor disparuti n-au plans niciodata dupa asa ceva? Sa mai intrebam de ce trebuie statul sa acorde ajutoare pentru familiile celor disparuti in Muntenegru, cata vreme n-a acordat pentru alte accidente grave de genul celui de la Scanteia? Sunt multe astfel de intrebari care m-au facut sa trag o concluzie simpla: tragedia din Muntenegru a fost transformata in capital politic de catre onor guvernantii, in frunte cu Victor Ponta, Titus Corlatean, Raed Arafat, Eugen Nicolaescu, Mircea Dusa. Asta cred, sincer. Oamenii se pricep foarte bine la asta. Ei stiu bine ce emotional judeca Romania realitatea…
In textul de mai jos, publicat ieri, ma aratam practic dezamagit ca un om care a dovedit caracter, Raed Arafat, a ajuns sa intre si el in acest joc politic murdar, pe care fanii sai nu-l iau in considerare. Se vede treaba ca in Romania imaginea e tot ce conteaza, in rest poate sa se aleaga praful de tot. Si de spitale, si de medici, si de bolnavii de cancer. Nu tin sa-i conving pe sustinatorii lui Arafat de convingerea mea. Sunt liberi sa-l adore pana-n panzele albe. Tocmai de aceea am ales cateva mesaje, postate la “Espresso”-ul de ieri, pe care le aduc in fata din dorinta de a arata ca pun pret pe opinia lor la fel de mult cum pun si pe opinia mea. De ce nu, poate ca eu sunt cel care gresesc in cazul “Arafat”…
Cei care ma contesta au cuvantul
“Hai sa ne gandim pentru cateva secunde doar ce am fi avut daca nu era un Arafat ca sa ne faca un SMURD si unu care sa mearga brici. Nu e deloc deranjant ca e pus in fata, nu e deloc daunator ca el se duce unde e nevoie pentru ca avem nevoie de oameni ca el. Daunatori sunt aia care profita de asta. Omul asta a facut atatea pentru noi, a salvat atatea vieti incat numai romanii (unii) pot minimiza asta sau arunca suspiciuni, dubii, mizerii cu privire la el cum au facut NasuTV de exemplu si EVZ. Prefer sa-l vad pe Arafat de 10x pe zi decat pe Ponta sau Sova. Ma pun in locul victimelor si ma gandesc ca daca l-as vedea pe Arafat ca intra in salonul spitalului parca altfel m-as simti, fata de aparitia unui Corlatean sau Ponta sau Dusa. Reactia unora in momentele astea ne arata cata ura avem noi ca natie fata tot de noi.” (Magotu Enigmatic)
“Hai să comentăm, ca să ne aflăm în treabă… Cine naiba era cel mai potrivit să meargă acolo, dacă nu un specialist în urgenţe?
„…Raed Arafat scos la inaintare pe post de ambalaj frumos…” Da, cred că era bine să stea acasă… Un nesimţit Arafat ăsta. E comic, pe bune. Mamă ce i-aţi mai dat în gît…”( Eisidisi)
“Dl Ciocazanu este, ca de obicei, de-o inteligenta sclipitoare. isi exprima antipatiile si frustrarile pe unde apuca. Nu-i place dl Arafat si pentru asta se simte obligat sa scrie un articol penibil si prost. mai mult, citiva comentatori ii explica prezenta dlui Arafat in Muntenegru, dar el tot nu-ntelege (deh, cu un neuron e greu!). Mai important este sa se faca o curatenie temeinica in rindul transportatorilor rutieri, ca sunt zeci de accidente produse de soferi teribilisti sau doar foarte obositi din cauza lacomiei patronilor.” (cris)
“Eu il apreciez pe Arafat si nu observ decat talentul lui de specialist in traumatologie. Este mai degraba un doctor decat un politician si ne re-aminteste acest lucru. Partea frumoasa e ca nu pot sa nu-mi amintesc acum vreo 2 ani ce il improsca la TV JIJI Becali cu invective cand zicea aproximativ: “cum baaa, un musulmam sa aiba o astfel de faima si pozitie, nu se gasea un roman…” iata Laurentiu Ciocazan ca la ora 7 dimineata era deja acolo, in timp ce altii, poate si traducatori se gandeau ce cadouri se fac de Rusali…”(Tibanu)
“D le Ciocazanu… Nu am absolut nimic impotriva opiniilor dvs politice. Il puteti iubii la nesfarsit pe base. Nu ii iubesc nici pe cei care sunt acum la putere. Dar! Ce ati fi vrut sa faca statul? Sau noi pt ce platim taxe si imopozite? Sa fim abandonati la nesfarsit atunci cand plecam ceva mai departe de jud Ilfov? Arafat e om politic? Dupa ce v ati dat seama? Spunea sa votam usl? Sau pt ca nu indemna sa il iubim neaparat pe base? Daca dvs ati fi atarnat sangerand in rapa oare ce ati fi vrut sa se intample cu dvs?” (dan)


Textul de ieri care i-a deranjat pe sustinatorii lui Arafat
Weekendul ne-a adus, pe langa minivacanta de Rusalii, si vesti triste. Accidentul de autocar din Muntenegru este similar prin impactul emotional cu tragedia aviatica de la Balotesti. Sigur, numarul victimelor este mult mai mic, dar socul mediatic identic.
Dumnezeu sa-i odihneasca pe cei care n-au avut sansa sa scape! Si sa-i aiba in paza pe cei raniti!
Presa abunda, ca de obicei in astfel de situatii, de ipoteze si de informatii contradictorii. Inevitabil, privirile sunt focusate pe autoritatile romane, pe felul in care au reactionat.
Eu nu vreau sa-i pun la zid pe alde Corlatean, Arafat sau Dusa. Sincer, nu cred ca puteau schimba ceva in rastimpul imediat scurs de la prabusirea autocarului in prapastia mortii. Poate la comunicare puteau sa faca mai mult. Dar…
Mi se pare totusi prea mult sa-l vedem la Raed Arafat scos la inaintare pe post de ambalaj frumos menit sa mascheze de fiecare data bubele sistemului.
Ok, inteleg ca Arafat e un bun meserias, a pus pe picioare SMURD si medicina de urgenta, felicitari, bravo lui! Dar de aici si pana a-l vedea in orice loc din lumea asta unde se intampla o tragedie, parca nu da bine, zau!
Bine, intelegem de ce se intampla asta. Vorba lui Cozmin Gusa, care tragea ieri linie, la Realitatea TV: Raed Arafat a ajuns un fel de mascota pe care o scot in fata toti cei care vor sa mascheze problemele din sistem. Bine zis!
Ca platitor de leafa pentru oamenii din guvern, pe bune, mi se acreste vazand ministri sau secretari de stat care dau buzna in locuri cu tragedii pentru a-si trage spuza pe turta lor de popularitate.
Da, stiu, daca nu se duc, exista o multime de comentatori dispusi sa-i treaca prin ou si prin otet pe motiv ca n-au fost la fata locului. Dar, pentru mine, repet, important e sa functioneze brici asa-numitele celule de criza, formate din profesionisti ai sistemului. Atat.
Iar politicienii, in frunte cu Arafat, n-au decat sa apara in conferinte de presa la guvern sau la ministerele in cauza si sa ne spuna ce vor. Oricum, nu Arafat plateste pentru suferinte.
Dar sa-i lasam pe respectivii cu ale lor calcule electorale si sa trecem la cele lumesti. Odata consumata partea emotionala a acidentului din Muntenegru e musai sa umblam la cauze.
De ce s-a produs accidentul? Are soferul vreo vina sau a fost destinul pur si simplu? Cum se dau licentele de transport persoane? Cata spaga mai e in zona asta? Ce rol au asigurarile, ce le pot oferi ele familiilor indoliate? Ce sanse au urmasii victimelor sa obtina, ca minima consolare, despagubiri.
Apropo de despagubiri, am descoperit pe net un site care ii sfatuieste pe cei loviti de soarta prin accidente rutiere grave cum sa procedeze pentru a nu-i ierta financiar pe cei care se fac vinovati.
Sigur, banii nu-i mai aduc inapoi pe cei plecati dintre noi. Dar daca tot exista vinovati pentru astfel de tragedii, atunci sa plateasca, oameni buni, cu varf si indesat!
Macar pentru un singur motiv: poate asa se vor gandi si altii data viitoare, cand mai dau pe mana unui sofer vieti de oameni nevinovati, sa-si ia mai multe masuri de siguranta care sa preintampine tragedii precum cea din Muntenegru.

http://www.reportervirtual.ro/2013/06/cine-plateste-pentru-autocarul-groazei-in-niciun-caz-raed-arafat.html

Am crezut că nu văd și nu citesc bine știrea conform căreia de Ziua Drapelului, România îl coboară în bernă! Dincolo de tragedia celor 18 familii care si-au pierdut rudele într-un accident rutier, cum este posibil ca guvernul unui stat să coboare în bernă steagul națiunii române chiar de ziua lui?! Când au murit soldați români pe câmpurile de luptă care nici nu erau ale noastre, când s-au prăbuşit elicoptere militare de vechi ce erau, de ce nu a fost zi de doliu național? De ce e declarată zi de doliu ziua în care s-a întâmplat un accident rutier? Repet, tragedia în care și-au pierdut viața 18 români aflați în vacanță în Muntenegru este de departe una dintre cele mai înfiorătoare, dar merită să coborâm steagul în bernă pentru un accident rutier, că până la urmă asta a fost? Din tembelism, din cea mai crasă prostie, din dorința bolnavă de a face spectacol libidinos, din nevoia acută de a se scălâmbăia în fața națiunii, din exhibiționism politic, din cauza extirpării bunului simț la naștere, din cauza faptului că singurul neuron din capul lor se bălăngănea schizofrenic în căutarea luminii blițurilor din care se hrănește.