= TARA TE VREA PROST, DECI BUN PATRIOT ... =

= TARA TE VREA PROST, DECI BUN PATRIOT ... =
Țara te vrea prost, deci bun patriot,

Pe țară de tine, o doare fix în cot.



De ești sărac și de muncă ești trudit,

Când de spate-ți este, stomacul lipit,

Când vezi cum alţii, din furt au de toate

Şi te privesc scâbiţi, că ai haina rută-n coate,

Tu-i musai să taci, pentru că, socot,

Ţara te vrea prost, deci bun patriot.



De au un necaz, ori de ai o problemă,

Dacă ai gâlci, ori ai o eczemă,

Dacă n-ai pită pe masă, ori ai boală în sânge,

Tu-i musai să taci, nu ai a te plânge,

Ţara te vrea prost, deci bun patriot,

Pe ţară de tine, o doare fix în cot.



Când copilu-ţi cere, de îngheţată, doi lei,

Te doare-n suflet rău, că nu poţi să-i iei,

Şi vezi cum alţii ce, din şpagă fac avere,

Cum n-au nici un necaz şi n-au nici o durere,

Tu-i musai să taci pentru că, socot,

Ţara te vrea prost, deci bun patriot.



Când un război începe şi ţara-i atacată,

Tu le laşi pe toate, la luptă pleci îndată,

Apoi, rănit, pe patul de spital,

Vezi cum gloria e a lu’ dom’ general,

Tu-i musai să taci, pentru că, socot,

Ţara te vrea prost, deci bun patriot.



Deşi au multă treabă, cu bucurie ori oroare,

La vot te duci (e datorie de onoare),

Când vezi, apoi, alesul care ieri îţi zâmbea frumos,

Constaţi că te priveşte, ca pe un jegos,

Tu-i musai să taci, pentru că, socot,

Ţara te vrea prost, deci bun patriot.



Când demagogi, mai „actuali”, mai „foşti”,

Îţi spun verde în faţă: „Sunteţi mulţi, dar proşti”,

Tu scoală-te şi zi-le acestor semiculţi „om fi proşti, dar suntem mulţi”

Te scoală şi vorbeşte, pentru că, socot,

Nu-i musai să fii prost, ca să fii patriot.

*************

Demult Biblia ne-nvaţă, că vor apărea în lume

Profeţi mincinoşi, cu, ori fără nume.

Vor zice că doar ei, pot să te conducă

Şi sublimul bine, vor să ţi-l aducă.



Dar pot aceaia oare, ce-s mincinoşi din fire,

Să aducă-n lume, bine şi iubire?

Pot, oare, cei care-s falşi şi egoişti,

S-aducă alinare mulţimilor de trişti?

Ori de gândesc la dânşii şi nu ar fi mirare,

Doar la al lor bine, la a lor bunăstare?



Oare cel ce spune că mintea nu te duce,

Că eşti prea prost şi nu te ştii conduce

Şi de-l alegi, îţi zice, că eşti bun şi brav,

Nu vrea el să vază cum îi devii sclav?

Cum rostul trudei tale, să fie, nu vrea oare,

Doar spre al său bine, a sa bunăstare?



Omule, ai creier să gândeşti, să vezi,

Răul să-l alungi, binele să-l crezi,

Cel ce nu gândeşte, şi nu e de glumă,

Ce poate fi alta, decât proastă legumă?

Minte ai în cap, eşti încă un popor,

Ce poate să îşi facă, un mare viitor.



Înţelepciunea lumii, din vechime spune,

Zisa unui om, de nu-i ştim de nume,

O vorbă care, mult adevăr grăieşte:

„Să nu-l crezi pe-acela, ce-un peşte-ţi dăruieşte,

De foame scapi o zi, apoi începe iar.

Să-l crezi pe-acela care, să pescuieşti te-nvaţă,

Sătul vei fi apoi, pe întreaga viaţă”.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]