retrospective geruliene - Torpilorul Bibi si crucisatorul Obama et secv.

Scris de **Admin** Dum Iun 23, 2013 8:55 am

Torpilorul Bibi si crucisatorul Obama
Titlul acestui thread mi-a fost sugerat de un editorial incitant aparut in Haaretz sub titlul : Ce se va întâmpla în cazul în care Israel îl înving "învinge" pe Obama? Imaginaţia mea sprinţară mi-a sugerat imediat un torpilor modest , cu un echipaj de strânsură dar decis să înfrunte nava amiral a US Navy. Înainte de a analiza subiectul propriu zis cred că se cuvine să fac fie şi o scurtă referire la faptul că pe fundalul neinspiratei intervenţii militare israeliene din Fâşia Gaza , administraţia Bush a pasat succesorului său o moştenire deficitară , extrema volatilitate politică din Orientul Mijlociu fiind principala moştenire a administraţiei Obama.Decizii politice neinspirate ale administraţiei Bush au inflamat Orientul Mijlociu iar politica SUA a devenit extreme de nepopulară în rândul arabilor iar preşedintele Bush o persoană odioasă.
Bush şi Casa Albă a sprijinit Autoritatea Palestiniană în alegeri pentru a vedea radicalii, anti-israelieni Hamas preluînd controlul în Gaza.Speculînd abil antiamericanusmul în creştere din zonă şi excesele israeliene împotriva palestinienilor Iranul a câştigat influienţă în zonă atrăgînd pe orbita sa Hezbollah care deţine controlul în Liban şi Siria .Revenind la threadul propriu zis, în apele tulburi ale Orientului Mijlociu, nava amiral US Navy Obama , impunătoare deşi cu bordajul afectat de Irak şi Afganistan , se va confrunta cu multiple crize .Obama are ca obiective-cheie pentru SUA în Orientul Mijlociu: reducerea terorismului şi anti-americanismului, blocarea influenţei Iranului şi grupurilor radicale, asigurarea unui climat de securitate pentru israelieni şi palestinieni , precum şi atragerea de sprijin din partea lumii arabe pentru stabilizarea Irakului ,
Obama considera ca normalizarea relaţiilor palestiniano-israeliene , soluţia “două state pentru două popoare , divizarea Ierusalimului şi oprirea colonizărilor “ stau la baya procesului de pace în Orientul Mijlociu.Premierul israelian sfidează cererile imperative ale SUA şi dacă va persevere în această atitudine va compromite iniţiativa Pax Americana a lui Obama şi îl va umple de ridicol pe acesta.Ce măsuri poate lua Obama pentru a obliga Israelul sa sprijine efectiv initiativele americane ?
1. Renunţarea de a sprijini iniţiative israeliene prin folosirea dreptului de veto la ONU.
2. Reconsiderarea ajutorului financiar şi militar acordat Israelului .
3. Interzicerea dreptului de survol a spaţiului aerian irakian pentru aviaţia israeliană în cazul unei tentative de atacare a Iranului.
4. Mobilizarea UE pentru a exercita presiuni concertate asupra Israelului.
În rest rămîne de văzut care va fi mesajul Obama adresat lumii musulmane de la Cairo şi mai ales care va fi reacţia concretă a Israelului.
PS Calitatea reală a raporturilor Americano-israeliene e evidenţiată de faptul că periplul de cinci zile a lui Obama în Germania , Franţa , Arabia Sadită şiEgipt nu include fie şi o simbolică oprire pe pământ israelian.
Inchis din "motive strulesti " acest thread revine in actualitate , fapt care , sper eu , va fi confirmat de aceia-putini dintre voi-care sunt pasionati de probleme de politica internationala.

Crucisatorul Obama-primele salve :torpilorul Bibi –regim de avarie.

Intre timp ,discursul lui Obama la Cairo şi “istoricul “ discurs al lui Bibi a fost rostit, in functie de discursul lui Obama la Cairo si de discursul premierului israelian au loc repozitionari si miscari tactice sau tactico-strategice atit pe tabla de sah israeliana cat si pe cea a politicii globale. In Israel exista o mare stare de nesiguranta , pe de o parte din cauza efectului Obama , pe de alta parte din cauza eforturilor iraniene de continuare a programului nuclear iranian.Un guvern israelian ineficient, peticit si obez este pus in fata celei mai mari provocari de la fondarea statului israelian.
Guvernul israelian este un guvern lipsit de o viziune politica unitara , premierul sau , politician abil de altfel , este prins intre ciocan si nicovala , respectiv intre pretentiile aliatului american si atmosfera politica interna instabila, fiind incapabil de a lua decizii strategice majore , paralizat de dorinta raminerii la putere.
Discursul premierului din 14 iunie a fost un discurs de temporizare dar premierul parea decis sa nu renunte la continuarea colonizarii si respingea solutia impartirii Ierusalimului.
Opinia publica israeliana deja constientizeaza faptul ca Israelul nu poate continua la nesfarsit regimul de ocupatie in teritoriile palestiene, jefuirea palestinienilor de paminturi si regimul de neoapartheid , toate acestea fiind generatoare de tensiuni si contribuind la radicalizarea palestinienilor.Shlomo Ben –Ami, fost ministru de externe al Israelului între anii 2000-2001 si o voce israeliană lucidă afirma fara echivoc in cartea sa “Cicatrici de război, Răni de Pace: tragedie israeliano-arabă” că israelienii, aflaţi sub vraja mitului părinţilor fondatori încă refuză să admită că nobilul vis al statalităţii evreieşti a fost maculat de păcatele naşterii statului Israel, drept care, dornici de a refuza acceptarea ideii că de problema palestiniană este o componentă majoră a conflictului din Orientul Mijlociu, israelienii au preferat să insiste asupra luptei lor pentru independenţă şi aupra superiorităţii israeliene fată de armatele invadatoare arabe. Shlomo Ben –Ami afirmă că Israelul ar trebui să se retragă din teritoriile palestiniene , să renunţe la aşezări şi la câştigurile din 1967 cu scopul de a asigura menţinerea beneficiilor victoriei din 1948 .

Crucisatorul Obama-primele salve :torpilorul Bibi –regim de avarie.
Încă înainte de investitură , zece foşti înalţi demnitari ai guvernului SUA din ambele partide , inclusiv Brent Scowcroft, Zbigniew Brzezinski Paul Volcker, James Wolfensohn au semnalat lui Obama n[b]ecesitatea recalibrării politicii americane în Orientul Mijlociu.În momentul rostirii discursului de la Cairo , discurs în spatele căruia stau diplomaţi de marcă , Obama era conştient că în Teritoriile palestiniene există un regim de neoapartheid , că palestinienii sunt supuşi unui regim de ocupaţie apăsător şi degradant şi că situaţia extreme de tensionată din zonă are impact negative major asupra priorităţilor geo-strategice legate de interesele globale sau de securitate ale SUA.În fine, premierul Netanyahu a pronunţat cuvintele “două state” avînd grijă însă să asezoneze formula unui ipotetic stat plaestinian cu ingrediente de nedigerat de către lumea arabă.Conform
http://www.debka.com/headline.php?hid=6152

înainte de preconizata întîlnire cu Mitchell premierul israelian a încercat să îl îmbuneze pe Obama cedînd AP dreptul de a veghea la probleme de ordine publică în Ramallah, Bethlehem, Jericho şi Qalqilya şi liberalizînd parţial circulaţia palestinienilor în West Bank.Înainte de sosirea lui Netanyahu la Roma şi Paris administraţia americană a stabilit o linie de acţiune comună americano- anglo-franceză :solicitarea imperativă a stopării immediată a colonizărilor, inclusive in Ierusalimul de Est iar preconizata întâlnire Netanyahu –Mitchell a fost contramandată .Recent grupul G8 A făcut aceiaşi recomandare iar rusia s-a raliat punctului de vedere american privind împărţirea Ierusalimului :”Torpilorul” Bibi primeşte lovitură după lovitură.[/b]

Torpilorul Bibi are un echipaj obez si neprofesionist

Cu putin timp in urma scriam : In asteptarea unui discurs:Torpilorul Bibi si crucisatorul Obama
Titlul acestui thread mi-a fost sugerat de un editorial incitant aparut in Haaretz sub titlul : Ce se va întâmpla în cazul în care Israel îl înving "învinge" pe Obama? Imaginaţia mea sprinţară mi-a sugerat imediat un torpilor modest , cu un echipaj de strânsură dar decis să înfrunte nava amiral a US Navy. Înainte de a analiza subiectul propriu zis cred că se cuvine să fac fie şi o scurtă referire la faptul că pe fundalul neinspiratei intervenţii militare israeliene din Fâşia Gaza , administraţia Bush a pasat succesorului său o moştenire deficitară , extrema volatilitate politică din Orientul Mijlociu fiind principala moştenire a administraţiei Obama.Decizii politice neinspirate ale administraţiei Bush au inflamat Orientul Mijlociu iar politica SUA a devenit extreme de nepopulară în rândul arabilor iar preşedintele Bush o persoană odioasă.
Bush şi Casa Albă a sprijinit Autoritatea Palestiniană în alegeri pentru a vedea radicalii, anti-israelieni Hamas preluînd controlul în Gaza.Speculînd abil antiamericanismul în creştere din zonă şi excesele israeliene împotriva palestinienilor Iranul a câştigat influienţă în zonă atrăgînd pe orbita sa Hezbollah care deţine controlul în Liban şi Siria .Revenind la threadul propriu zis, în apele tulburi ale Orientului Mijlociu, nava amiral US Navy Obama , impunătoare deşi cu bordajul afectat de Irak şi Afganistan , se va confrunta cu multiple crize .Obama are ca obiective-cheie pentru SUA în Orientul Mijlociu: reducerea terorismului şi anti-americanismului, blocarea influenţei Iranului şi grupurilor radicale, asigurarea unui climat de securitate pentru israelieni şi palestinieni , precum şi atragerea de sprijin din partea lumii arabe pentru stabilizarea Irakului ,
Obama considera ca normalizarea relaţiilor palestiniano-israeliene , soluţia “două state pentru două popoare , divizarea Ierusalimului şi oprirea colonizărilor “ stau la baza procesului de pace în Orientul Mijlociu.Premierul israelian sfidează cererile imperative ale SUA şi dacă va persevere în această atitudine va compromite iniţiativa Pax Americana a lui Obama şi îl va umple de ridicol pe acesta.Ce măsuri poate lua Obama pentru a obliga Israelul sa sprijine efectiv initiativele americane ?
1. Renunţarea de a sprijini iniţiative israeliene prin folosirea dreptului de veto la ONU.
2. Reconsiderarea ajutorului financiar şi militar acordat Israelului .
3. Interzicerea dreptului de survol a spaţiului aerian irakian pentru aviaţia israeliană în cazul unei tentative de atacare a Iranului.
4. Mobilizarea UE pentru a exercita presiuni concertate asupra Israelului.
În rest rămîne de văzut care va fi mesajul Obama adresat lumii musulmane de la Cairo şi mai ales care va fi reacţia concretă a Israelului.
PS Calitatea reală a raporturilor Americano-israeliene e evidenţiată de faptul că periplul de cinci zile a lui Obama în Germania , Franţa , Arabia Sadită şiEgipt nu include fie şi o simbolică oprire pe pământ israelian.
Inchis din "motive strulesti " acest thread revine in actualitate , fapt care , sper eu , va fi confirmat de aceia-putini dintre voi-care sunt pasionati de probleme de politica internationala.

Intre timp ,discursul lui Obama la Cairo şi “istoricul “ discurs al lui Bibi a fost rostit, in functie de discursul lui Obama la Cairo si de discursul premierului israelian au loc repozitionari si miscari tactice sau tactico-strategice atit pe tabla de sah israeliana cat si pe cea a politicii globale. In Israel exista o mare stare de nesiguranta , pe de o parte din cauza efectului Obama , pe de alta parte din cauza eforturilor iraniene de continuare a programului nuclear iranian.Un guvern israelian ineficient, peticit si obez este pus in fata celei mai mari provocari de la fondarea statului israelian.
Guvernul israelian este un guvern lipsit de o viziune politica unitara , premierul sau , politician abil de altfel , este prins intre ciocan si nicovala , respectiv intre pretentiile aliatului american si atmosfera politica interna instabila, fiind incapabil de a lua decizii strategice majore , paralizat de dorinta raminerii la putere.
Discursul premierului din 14 iunie a fost un discurs de temporizare dar premierul parea decis sa nu renunte la continuarea colonizarii si respingea solutia impartirii Ierusalimului.
Opinia publica israeliana deja constientizeaza faptul ca Israelul nu poate continua la nesfarsit regimul de ocupatie in teritoriile palestiene, jefuirea palestinienilor de paminturi si regimul de neoapartheid , toate acestea fiind generatoare de tensiuni si contribuind la radicalizarea palestinienilor.Shlomo Ben –Ami, fost ministru de externe al Israelului între anii 2000-2001 si o voce israeliană lucidă afirma fara echivoc in cartea sa “Cicatrici de război, Răni de Pace: tragedie israeliano-arabă” că israelienii, aflaţi sub vraja mitului părinţilor fondatori încă refuză să admită că nobilul vis al statalităţii evreieşti a fost maculat de păcatele naşterii statului Israel, drept care, dornici de a refuza acceptarea ideii că de problema palestiniană este o componentă majoră a conflictului din Orientul Mijlociu, israelienii au preferat să insiste asupra luptei lor pentru independenţă şi aupra superiorităţii israeliene fată de armatele invadatoare arabe. Shlomo Ben –Ami afirmă că Israelul ar trebui să se retragă din teritoriile palestiniene , să renunţe la aşezări şi la câştigurile din 1967 cu scopul de a asigura menţinerea beneficiilor victoriei din 1948 .