De ce dă Victor Ponta CFR Marfă în parohia lui Traian Băsescu

Şeful Guvernului ştie deja că Gruia Stoica are mari probleme în a găsi bani pentru plata pachetului de acţiuni, mai ales după ce Băsescu l-a decredibilizat puternic. (Nu ştim cât de importantă a fost contribuţia preşedintelui, dacă el i-a dat lovitura de graţie sau nu, dacă dinainte de intervenţia lui Băsescu avea mari dificultăţi ori aştepta încă unele răspunsuri de la bănci).

Victor Ponta anticipează următoarea evoluţie foarte posibilă:
1. privatizarea CFR Marfă e un eşec;
2. FMI nu acceptă să bată palma cu Cabinetul Ponta pentru un nou acord stand-by (privatizarea CFR Marfă era condiţie obligatorie);
3. Undeva în toamnă, poate, Guvernul va începe să aibă probleme cu anvelopa pensiilor, ori cea a salariilor bugetarilor sau cu amândouă (e greu de explicat altfel cum de îşi taie USL craca electorală, făcând concedieri şi pregătind concedieri masive exact în propria bază electorală: nu mai sunt bani);
4. încep probleme, nemulţumirile populaţiei se amplifică şi devin explozive.

În acest timp, USL va susura electoratului că Băsescu e de vină, că problemele sociale şi economice sunt din cauza “tiranului”. Băsescu e de vină, de exemplu (vor spune acum) pentru eşuarea privatizării CFR Marfă, pentru că nu dă ausvais în CSAT (e foarte greu de explicat unui impiegat de mişcare concediat de la CFR Marfă că nu Băsescu e de vină, pentru că CSAT nu putea să avizeze o privatizare, ci doar să se pronunţe asupra chestiunilor legate de siguranţa naţională).

Tot acest joc extraordinar de periculos făcut de USL ne poate duce, într-un viitor mai apropiat decât ne imaginăm, la o falie socială majoră în România, în care cuvântul definitoriu pentru relaţia dintre electoratele lui Băsescu & aliaţii, pe de o parte, şi USL, pe de altă parte, va fi format dintre trei litere: ură.

Este felul USL de a sacrifica România pentru interesele sale meschine, coruptocratice.
http://www.stareapresei.ro/de-ce-da-victor-ponta-cfr-marfa-in-parohia-lui-traian-basescu-38818.html

Premierul miroase deja eșecul privatizării CFR Marfă, motiv pentru care e disperat să arunce pisica moartă în curtea Cotrocenilor. Mai mult, nu știe ce tactică să mai aplice pentru a nu-și asuma responsabilitatea și pentru a arunca pe umerii președintelui o acțiune pe care a gestionat-o guvernul său și pentru care l-a felicitat chiar pe ministrul Relu Fenechiu care a organizat privatizarea companiei.
Întrebat joi de un jurnalist ce va face dacă CSAT nu va aviza privatizarea, Victor Ponta a declarat: "Nu facem privatizarea. Planul B, manager privat, restructurarea companiei și încercarea de a o aduce acolo unde era în 2008, adică pe profit, înainte să fie fraudată de PDL." Deși știe clar ce prevede legea de organizare și funcționare a CSAT, premierul continuă să declare că CSAT are competențe în aviza privatizarea CFR Marfă. 
"Dacă nu are competențe CSAT-ul, dar a avizat de trei ori până acum, înseamnă că de trei ori a acționat ilegal. Dacă chiar nu are domnul președinte nicio atribuție despre CFR, atunci așa, pe românește, să tacă din gură. Dacă are și dacă știe ceva, e cel mai bun cadru, cadrul instituțional, să ne spună, să nu ne lase să facem vreo greșeală, Doamne ferește", a mai spus Victor Ponta, extrem de iritat.

Războiul purtătorilor de cuvânt

Simțind că privatizarea CFR Marfă ar putea fi una din bomboanele de pe coliva guvernării sale, premierul Victor Ponta este dispus să facă orice pentru a scăpa de această castană fierbinte. Chiar să încalce și legea. Deși în calitate de membru al CSAT Ponta știe că această instituție nu are nicio treabă cu contractele de privatizare, premierul insistă să trimită contractul de privatizare a CRF Marfă la CSAT, acțiune complet inutilă. Astfel, după ce purtătorul de cuvânt al Președinției a declarat miercuri seara că CSAT nu poate aviza contracte de privatizare, iar premierul Victor Ponta nu cunoaște obiectul de activitate al Consiliului și încearcă să fugă de responsabilitate în privința privatizării CFR Marfă, purtătorul de cuvânt al lui Ponta, Andrei Zaharescu, nu s-a lăsat nici el mai prejos și a trimis un comunicat în care a confirmat că Guvernul va transmite CSAT rezultatul finalizării negocierilor privind privatizarea companiei CFR Marfă și susține că decizia Guvernului este consecventă cu procedura pe care a aprobat-o CSAT în ceea ce privește strategia de privatizare a CFR Marfă.
"Considerăm că, dacă CSAT s-a pronunțat în legătură cu această privatizare înainte de derularea sa, trebuie să se pronunțe și cu privire la rezultatele negocierii. Guvernul așteaptă o decizie în prima ședință a CSAT, purtătorul de cuvânt al Administrației Prezidențiale neavând dreptul legal să exprime poziții în numele CSAT (din a cărui componență nu face parte)", se afirmă în comunicat. Purtătorul de cuvânt al lui Băsescu nu vorbise în numele CSAT, dar astea sunt doar amănunte pentru că legea spune clar care sunt atribuțiile CSAT, iar printre astea nu se află validarea sau invalidarea contractelor de privatizare ci doar decizii legate de siguranța și securitatea statului. Legea CSAT nu e clară pentru Ponta &co, din moment ce Zaharescu insistă și spune că "Din partea CSAT, Guvernul așteaptă discuții și decizii responsabile referitoare la privatizarea unei companii strategice; polemicile și declarațiile politicianiste ale reprezentanților Administrației Prezidențiale sunt contrare interesului public și bunei funcționări a instituțiilor statului, precum și îndeplinirii angajamentelor pe care România și le-a asumat de-a lungul timpului în fața partenerilor noștri internaționali - Comisia Europeană, Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială. Solicităm din partea Administrației Prezidențiale tratarea cu responsabilitate a acestor subiecte, populismul și demagogia prezente în ultimele zile fiind contraproductive", se mai afirmă în comunicat. Un soi de bezna minții, din care poate doar Zaharescu și șeful său politic înțeleg despre ce este vorba, pentru că în cazul de față lucrurile sunt cât se poate de clare: guvernul își asumă sau nu-și asumă privatizarea CFR Marfă, fără artificii cu CSAT.
De altfel, dacă-și dorește atât de mult convocarea CSAT pe această temă, Ponta o poate face singur, fără să apeleze la Băsescu, întrucât legea spune că o reuniune CSAT poate fi convocată și la solicitarea unei treimi din membri, iar membrii guvernului ocupă mai bine de jumătate din locurile Consiliului. Ponta nu dorește însă convocarea CSAT. Întrebat dacă va convoca el CSAT, premierul a negat, afirmând că va lăsa acest lucru în seama şefului statului, știind bine că președintele nu va face acest lucru pentru că nu încalcă legea de dragul premierului. Dacă pe români îi mai poate manipula cu declarații sforăitoare și războinice la adresa președintelui, Ponta trebuie să dea explicații serioase FMI pentru eșecul răsunător al privatizării CFR Marfă, acțiune anunțată inițial ca o mare victorie de parcurs a guvernului USL.

Decizia de a conditiona semnarea contractului de privatizare a CFR Marfa cu GFR Grup de aprobarea CSAT arata ca lui Ponta nu i-a mai ramas decit solutia smecheriei pentru a scapa de responsabilitatea a ceea ce se profileaza deja a fi cel de-al doilea esec rasunator, dupa Oltchim, in privatizarea unei mari companii. Este cu spatele la zid, gogoasa investitorului strategic - fosta capusa a CFR investigata de procurori pentru o alta privatizare cu cintec, alergind dupa bani in piata - se desumfla pe masura ce informatiile se aduna. Lucrurile se incilcisera oricum in asa un hal, bilbele guvernamentale se tineau lant, incit miroseau puturos si fara interventia presedintelui care a refuzat sa-l numeasca ministru pe Silaghi pentru a-l deroba pe Ponta si a atentionat asupra posibilitatii ca CFR sa ajunga sa fie taiat pentru fier vechi.
Incepind de miercuri, dupa HG prin care s-a aprobat / conditionat vinzarea, Ponta joaca afacerea CFR exclusiv in registru mediatic (ce surpriza!) pentru a limita daunele de imagine. A transformat totul intr-o telenovela de tipul Oltchim, din scenariu lipsind pina acum doar sacii cu bani revarsati in prime-time. Disperat, Ponta incearca sa paseze cartoful fierbinte la Cotroceni, stiind insa prea bine ca asta inseamna blocaj, din simplul motiv ca CSAT nu are atributii legale in a aviza privatizari dupa aprobarea lor in guvern, ci doar inainte si doar din punctul de vedere al «securitatii nationale» ( ceea ce CSAT a si facut deja in baza legii 415/2002, art. 4, alin d, recomandind vinzarea catre un «investitor strategic»). Ca sa nu mai discutam ca nu exista niciun precedent in care CSAT sa fi avizat post-privatizare, ca nu-i treaba lui si nu se poate erija in guvern! Ponta joaca grosier, facindu-se ca uita momentele in care se lamenta congestionat ca Basescu vrea sa fie prim-ministru si nu-si vede locul in configuratia puterilor in stat, impingindu-l acum exact spre aceasta postura, de parca presedintele ar fi personajul care sa sara coarda dupa cum i-o invirte el.

Strategia este simplista si transparenta si n-are nicio legatura cu interesul national, cu evitarea unei privatizari ticaloase sau cu vreo ratiune economica. E pur si simplu o smecherie de doi bani, prin care incearca sa transfere din responsabilitate asupra lui Basescu, smecherie facuta din calcul electoral si din furie ca partenerul de coabitare l-a pindit la colt si i-a indesat pe git, lui si nu liberalilor asa cum s-ar fi intimplat daca il numea pe Silaghi, o privatizare dubioasa. Declaratia de dupa sedinta de guvern este lamuritoare in acest sens. "Dacă CSAT se opune, contractul nu va fi semnat deloc (...) Dacă spuneţi că nu e în atribuţia preşedintelui (avizarea contractului de privatizare aprobat de Guvern - n.r.), atunci ar trebui să tacă din gură. Dacă tot vorbeşte, să-i dăm atribuţii". Socanta este nu doar micimea mizei, ci si lejeritatea cu care Ponta accepta ca in caz contrar privatizarea «pica», iar CFR Marfa se «intoarce la stat» tot sub forma unei gauri negre, ba mai rau dupa ce statul a «coafat-o» special pentru Gruia, preluindu-i din datorii, cocosind si CFR SA cu altele si mai vinzind pe sest citeva sute de vagoane.

Nu lasitatea premierului conteaza in acest angrenaj, in fond la ce te poti astepta de la un plagiator care nu a avut nici macar atita barbatie incit sa renunte la titlul de doctor, si nici macar faptul ca ni se mai demonstreaza odata obsesia, devenita maladiva, pentru imagine, ci incompetenta si hotia momumentale ale acestui cabinet. Privatizarea CFR Marfa a stat inca de la inceput sub mari semne de intrebare: scoaterea din cursa a celorlalti competitori, relaxarea din mers a conditiilor de privatizare (nivelul cifrei de afaceri solicitat investitorilor a fost redus de 5 ori, de la 100 milioane de euro la 20 milioane), modificarea termenilor de depunere a banilor, bilbiielile legate de avizul Consiliului Concurentei, neverificarea realei bonitati a investitorului, pozitia de monopol in care ar ajunge GFR, interzisa de legea romana. Acestea sunt certitudini, dar mai exista numeroase alte suspiciuni. Lui Ponta i-ar fi fost mai simplu, fie si pentru a nu sta cu protestatarii la usa guvernului, sa renunte onest la privatizare decit sa complice lucrurile si sa blocheze pentru o perioada nedeterminata orice proces de redresare a companiei.

Una peste alta, Ponta incearca sa scoata castanele din foc cu mina lui Basescu, razboiul mutindu-se pe tarim mediatic, dar dincolo de asta, compromiterea privatizarii CFR Marfa se va contabiliza tot la guvern, mai devreme sau mai tirziu. Asa cum se vor contabiliza si incompetenta dovedite in cazul Rompetrol, unde Guvernul a renuntat la datoriile istorice de 517 milioane euro ale kazahiilor la Petromidia (Ordonanta s-a transforma in lege prin votul majoritatii USL si a fost intoarsa de presedinte), sau in cel al modificarii legii achizitiilor, care desfiinteaza practic licitatiile pentru o serie de companii de stat. Toate acestea vor incepe sa-si arate «roadele» odata cu facturile la energie din iarna. E greu de inteles ce o fi, daca o fi ceva, in capul guvernantilor. Proasta guvernare nu va putea fi ambalata mediatic la infinit, mai ales ca, dintr-un calcul cinic, Basescu a scos securea razboiului si a asezat-o peste pactul de coabitare.
Campania electorala pentru europarlamentare se apropie, Partidul Miscarea Populara a fost lansat la apa (desi politiciana de talie mondiala, Elena Udrea, a tinut mortis sa-si insemne locul chiar cu riscul de a speria vinatul) si e clar ca nu poti sa joci in dublu rol de coabitac si de lider unificator al dreptei. Basescu si-a facut bine socotelile, perioada de abureala s-a terminat, iar problemele lui Ponta de abia de acum incolo incep. Ceva imi spune ca barbatul de stat in care parea ca s-a metamorfozat va reintra rapid in pielea sub care a defilat atitia ani: cea a Micului Titulescu cu bufeuri de Che Guevara.

http://www.revista22.ro/articol.php?id=29311

Victor Viorel Ponta, premier al României, i-a pasat lui Băsescu privatizarea CFR Marfă, sub formă de aviz din partea CSAT, fără de care zice că nu se mai face. Ponta, ce-ai făcut, mă? Exact ce-a telecomandat Băsea.

Bogdan Oprea i-a răspuns din partea lui Băsescu să-şi asume privatizarea ca interimar la Transporturi, pentru că CSAT n-a avizat niciodată vreo privatizare. Minciună pe faţă, cornută, stupidă, atât de uşor demontabilă, printr-o simplă vizită pe site-ul Administraţiei Prezidenţiale. Sau printr-un simplu recurs la memorie. Că nu prea demult CSAT a avut pe ordinea de zi chiar situaţia CFR Marfă. Şi nu o dată (prima dată a avizat negativ ideea de privatizare, după care a considerat-o oportună: în funcţie de oportunitatea politicianistă şi electorală internă şi internaţională, evident). Deci, purtătorul de cuvânt al lui Băsescu minte. În numele lui Băsescu.

Iar Tonta se preface că-i pasează lui Băsea privatizarea CFR Marfă, ca să aibă pretext de anulare, cum a făcut şi cu Oltchim – numai că aia era o cacealma, pe când, de data asta, cumpărătorul Gruia Stoica devine insolvabil prin faptul că procuratura coabitacă l-a inculpat, deci i-a blocat accesul la credite.

Amândoi îşi bat joc de PNL – ei vor de fapt să arate că în realitate Fenechiu a dat-o-n bară, fiindcă n-a vândut cui trebuie, adică, a preferat un om de afaceri român – erau şi nişte gitensteini care n-au corespuns la licitaţie.

Ponta cu interimatul la Transporturi a procedat ca şi cu interimatul la Justiţie, pentru moşmoande coabitace.

CFR Marfă e o companie strategică, dar cui îi pasă?

De fapt, şi Băsea şi Tonta îşi bat joc de oameni, de ţară, cu tot circul de doi bani pe care-l fac şi în care nu se pot antrena decât peluzele fanatice, care nu pricep că sunt carne de tun într-un fals război. Acreditat prin moguliadă – că televiziunile propagă imaginea unui conflict real, ca să-l eroizeze pe Ponta – demers nesfârşit de ridicol.

Între cei doi nu-i decât o hârjoană de imagine, în spatele căreia sistemul coabitac îşi face de cap.

Din partea mea, să şi-o ia Tonta pe Kovesi la pachet cu Niţu, Olaru, Şelaru, şi ceilalţi, şi să se spele cu ei pe cap. Probabil, de-aia se şi scalpează atât. S-ar putea ca până la urmă chiar să şi-o ia peste cap de la Primul Coabitac. Vorba americanului: fake it till you make it.

Oricum, multă minte are de merge să fie din nou copilot – şi în afara concursului. E ca şi cum şi-ar evidenţia Tonta.

P.S. Ion Popescu, liderul Federaţiei “Meridian”, omul lui Dan Diaconescu, anunţă grevă generală. Data trecută a rezolvat-o Fenechiu în 15 minute. De-aia nici nu era bun de ministru. Că la noi un ministru corespunde doar dacă stă la gargară, zile în şir, cu sindicate galbene. Iar bruma celor reale o ignoră.

http://roxanaiordache.wordpress.com/2013/07/26/basea-si-tonta/