POLITICA


Alăturați-vă forumului, este rapid și ușor

POLITICA
POLITICA
Vrei să reacționezi la acest mesaj? Creați un cont în câteva clicuri sau conectați-vă pentru a continua.
Căutare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Navigare
 Portal
 Index
 Membri
 Profil
 FAQ
 Cautare
Navigare
 Portal
 Index
 Membri
 Profil
 FAQ
 Cautare

Rusia, copilul retardat al lumii (II)

In jos

Rusia, copilul retardat al lumii (II) Empty Rusia, copilul retardat al lumii (II)

Mesaj Scris de ana morosana Vin Mai 30, 2014 4:07 pm

Despre Nikita Sergheevici Hrușciov știm că l-a urmat pe Stalin. Că a avut grija să-l omoare pe Beria, aproape imediat, și că a dezvăluit publicului larg o parte din crimele pe care Stalin le-a făcut de-a lungul “domniei” sale. Mai știm că a provocat o criză a rachetelor și a lovit cu pantoful în masa ONU. Pe lângă toate acestea, mai știm că a donat Ucrainei Crimeea printr-un gest poate mult prea generos, dar care la vremea respectivă nu conta prea mult pentru URSS, în condițiile în care nu existau nici granițe și nici “voie” de la Partid pentru a te opune. Pentru că el, ucrainean fiind, sau după unele surse, rus, dar cu nevasta ucraineană, s-a încăpățânat să rămână în istorie ca donator de teritorii fără a intui că uneori istoria ne mai joacă feste. Fără să vrea sau poate, cine știe, chiar a vrut, gestul lui din ‘54 s-a transformat, prin ricoșeu, la adăpostul serviciilor speciale rusești, dar și occidentale, într-o criză pe care, noi, generația care a urmat, suntem datori să o suportăm, mai mult sau mai puțin direct.
Cu un sondaj și puțin sânge, Crimeea a revenit în brațele Maicii Rusii, în timp ce și alte regiuni, rusofone din estul Ucrainei tind să urmeze același drum. Prezentul cam ăsta este. Chiar dacă aparent lupta se da în stradă, războiul rece însă își urmează calea pe care a pornit încă de a doua zi după Yalta. Nu există tranșee, nu există încă nici măcar o linie a frontului. Există doar o linie clar delimitată de imaginea și de resorturile ei în mass media. Deoarece pe lângă întâlnirile din spatele ușilor închise, fie la Kiev, fie în alte capitale europene, se trasează de fapt viitorului Ucrainei, fără ca cetățenii ei, indiferent de naționalitate, să aibă măcar habar.
În momentul în care Maidanul a câștigat bătălia din stradă în detrimentul unei Constituții și a unui stat pe cât de Drept, pe atât de Corupt, am spus că soarta Ucrainei este pecetluită, că este clar că se va rupe, că vestul Catolic nu are cum să meargă în Europa cu o bază militară rusă pe teritoriul ei și cu atât mai puțin cu o populație rusofonă destul de numeroasă. Pentru că vrem, nu vrem, acesta este adevărul și ultimii zeci de ani de război rece “pe față” nu a făcut decât să adâncească resentimentele rușilor față de Occident, chiar dacă fiecare din ei, individual, împărtășesc și își doresc valorile occidentale.
Prin urmare, mișcările din estul rusofon al Ucrainei, la care noi acum asistăm, poate că sunt însoțite și de prezența militarilor ruși, deghizați în vânzători ambulanți de iluzii, dar vin și pe fondul unor temeri și sechele pe care națiunea rusă le are. Sechele și temeri care, în ultimul secol, le-au fost inoculate, atât din interior, prin tirania unui conducător și a unui sistem dur, dar și din exterior, printr-o luptă aproape continuă cu Occidentul.
Iată de ce, ceea ce se întâmplă acolo vine pe un fond al unei națiuni ruse, pe atât de fioroase, cum ne este ea descrisă mai nou în cărți și prin filme, dar pe atât de traumatizate. Pentru că Mama RUSIE așa este în realitate, un animal rănit, dar plin de resurse. Și trecutul ei recent, cel care a început în noiembrie 1917, o face să fie și mai agresivă când este vorba de valori pe care nu le poate înțelege, ori, pur și simplu, le acceptă.
După 1990, când URSS s-a destrămat și Rusia s-a văzut dintr-o dată singură în fața unui viitor incert, am asistat la transformarea acestei națiuni, la bocetul ei, la căpătâiul trecutului recent. Nu sunt puțini cei care regretă prăbușirea URSS, în același timp nici cei care doresc o Rusie distrusă de-a dreptul nu lipsesc. Ce este ciudat, totuși, este că la Moscova ori a început să lipsească materia cenușie, ori nu au reușit să învețe nimic în acești ultimi 20 de ani. Oricine se uită la răsărit nu poate să vadă încă o transformare reală a mentalității rusești de dincolo de anii ‘70 și se pare că timpul de evoluție a acestei națiuni este ceva mai mare decât cei 20 de ani pe care Brucan l-a oferit românilor.
Tano
ana morosana
ana morosana

Mesaje : 201
Data de inscriere : 22/05/2013

Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum