POLITICA


Alăturați-vă forumului, este rapid și ușor

POLITICA
POLITICA
Vrei să reacționezi la acest mesaj? Creați un cont în câteva clicuri sau conectați-vă pentru a continua.
Căutare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Navigare
 Portal
 Index
 Membri
 Profil
 FAQ
 Cautare
Navigare
 Portal
 Index
 Membri
 Profil
 FAQ
 Cautare

Rezultate Căutare Rusia, copilul traumatizat al lumii (I)

In jos

Rezultate Căutare Rusia, copilul traumatizat al lumii (I) Empty Rezultate Căutare Rusia, copilul traumatizat al lumii (I)

Mesaj Scris de ana morosana Vin Mai 30, 2014 4:04 pm


Rezultate Căutare Rusia, copilul traumatizat al lumii (I) Rusia


De ceva timp, să fie ani, Rusia încearcă să recupereze terenul pierdut în 1991, când a fost declarată înfrântă în primul război rece al omenirii, cel puțin primul recunoscut oficial. Au fost ani, au fost și sunt provocări. Atât pentru acest continent numit Rusia, cât și pentru celelalte țări, în special cele vecine. Sentimentele noastre, ale vecinilor, privind “marele Urs”, așa cum o alintăm peMama Rusie, sunt pe de o parte de compasiune, când e vorba de popor, dar și de ură, când e vorba de amintirile care, într-un fel sau altul, acest stat ni le-a încrustat adânc, lăsând cicatrici încă nevindecate în istoria recentă.
Atât pentru noi, dar în special pentru Rusia, secolul XX, a fost unul traumatizant. Și asta fără să săpăm prea adânc. Ne amintim că a început cu o înfrângere usturătoare la Port Arthur, în 1904, în care flota rusă din Pacific a fost nimicită de japonezi. Ne amintim că a continuat cu revoluția din octombrie, sau noiembrie 1917, în funcție de calendar, urmată de un război civil. A fost un Stalin, care a ucis în jur de 38 milioane de ruși. Același Stalin care, prin anii ‘30, a înfometat o regiune întreagă din Ucraina, doar ca să vadă dacă oamenii pot să trăiască cu aer, și nu în ultimă instanță, a fost și un Hitler, supranumit, mai nou, un mic dictator contemporan cu Stalin.
Și problema Rusiei nu s-a oprit aici. A continuat și după cei 28 milioane de ruși uciși în Marele Război, când a decis să adopte mecanismul unui imperialism comunist, al unei dictaturi și al unui proletariat poate prea infantil care să înțeleagă ce se întâmplă de fapt cu el. Au fost și momente frumoase dacă e să vorbim de cucerirea spațiul cosmic apropiat, cele 5 minute de glorie care s-au consumat însă prea repede ca să poată să mai conteze la bilanțul final. S-au înarmat până în dinți speriați că o să vină cineva care să le preia bogățiile și s-au baricadat în spatele unei Cortine de Fier în speranța că nimeni nu are să-i facă să scape din mână micile țări care au fost lăsate de izbeliște la Yalta.
Și pentru ca totul să fie perfect, finalul de secol i-a găsit pe ruși exact așa cum i-a întâlnit: în genunchi. Au fost înfrânți și au căzut în patima unui capitalism pe care, privind din afară, oricine poate afirma că rușii nu au reușit să-l înțeleagă. Asta pentru că, pe de o parte, ei nu l-au cunoscut niciodată și, pe de alta parte, exista serioase motive să credem că nici măcar nu au încercat vreodată.
Dacă e să privim cu atenție ultimele două decenii, dacă e să analizăm politica lor atât externa cât și cea internă, modul lor de a vedea lumea în raport cu statele Occidentale, observăm că de fapt în 1991 nu s-a pus capăt războiului rece. Nu, nici pe departe. A fost doar intrarea lui într-o nouă fază. Pentru că oricât de mult ar vrea Occidentul, SUA în primul rând, că Rusia să gândească altfel, acest lucru nu este posibil. Poporul rus are valori pe care noi, europenii, nu le vom înțelege niciodată.
Rusia se afla într-o criză de indentitate și încă nu realizează că pentru a se adapta la noile criterii ale civilizației, au nevoie de un nou Petru cel Mare, care, înainte de a domni peste Imperiu, trebuie să umble câțiva ani prin Vest, pentru a înțelege noile valori pe care așa numită Lume Liberă le promovează. Rusia a rămas agățată în timp, cu gândul la un viitor incert dar cu ochii spre un trecut pe cât de fals, pe atât de roșu.
Politica internă a Rusiei lasă mult de dorit iar politica exernă este învechită. Ei încă mai cred că dovezile și vorba bună ar putea să mai însemne ceva într-o civilizație în care politica nu este altceva decât imagine. Ei încă nu au înțeles că nu conteazaă care de fapt este adevărul, contează ce se spune la TV. În ciuda unui aparat de propagandă pe care în mod sigur îl au, Rusia de fapt habar nu are cum să gestioneze un conflict mai mult sau mai puțin intern, atâta vreme cât totul ține de mediatizare. Ei au rămas la stadiul militar al problemei, în condițiile în care Occidentul apelează la modalități mult mai puțin costisitoare dar foarte eficace: finațele.
 
Tano
ana morosana
ana morosana

Mesaje : 201
Data de inscriere : 22/05/2013

Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum