POLITICA


Alăturați-vă forumului, este rapid și ușor

POLITICA
POLITICA
Doriți să reacționați la acest mesaj? Creați un cont în câteva clickuri sau conectați-vă pentru a continua.
Căutare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Navigare
 Portal
 Index
 Membri
 Profil
 FAQ
 Cautare
Navigare
 Portal
 Index
 Membri
 Profil
 FAQ
 Cautare

Rezistenţa nazistă din umbră, de după razboi. Ei cereau ca americanii să plece

2 participanți

In jos

Rezistenţa nazistă din umbră, de după razboi. Ei cereau ca americanii să plece Empty Rezistenţa nazistă din umbră, de după razboi. Ei cereau ca americanii să plece

Mesaj Scris de Admin Sam Mai 17, 2014 7:02 am

Noi documente, care au fost descoperite in arhiva serviciului german de informatii BND, dezvaluie faptul ca o adevarata armata secreta formata din multi ofiteri nazisti a fost formata dupa Al Doilea Razboi Mondial. Scopul acestui grup era sa rastoarne aliatii care au ocupat Germania.
In jur de 2.000 de militari ai Wehrmacht-ului lui Hitler au format un grup sub acoperire, potrivit Daily Mail.
Soldatii nazisti au format o armata secreta si au complotat sa atace aliatii, dupa sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial.
Grupul din care faceau parte si ofiteri SS de rang inalt avea obiectivul de a restaura “onoarea” in patria lor, care fusese impartita in doua state si devastata de lupte.
Conform documentelor descoperite, organizatia a fost condusa de catre fostul ofiter nazist Albert Schnez. El a continuat sa conduca Bundeswehr, armata germana.
Ofiterul SS Otto Skorzeny a fost si el implicat in planurile organizatiei secrete. Documentele elaborate de Schnez prevedeau cum 40.000 de militari vor lupta impotriva rusilor din Germania de Est, inainte de a porni ofensiva in partea de vest a tarii.
Grupul a depozitat arme si i-a spionat pe politicienii de stanga. Organizatia parea ca are o fixatie in a-i da jos de la putere pe asa-zisii “Vaterlandsverrarter” – tradatorii de patrie.
Conform noilor documente descoperite, liderul de atunci al Germaniei, cancelarul Konrad Adenauer a fost informat de existenta acestei armate secrete, in anul 1951. El a cerut “monitorizarea” grupului, dar nu si interzicerea lui.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Admin
Admin

Mesaje : 9961
Data de inscriere : 20/12/2008

https://naspa.forumgratuit.ro

Sus In jos

Rezistenţa nazistă din umbră, de după razboi. Ei cereau ca americanii să plece Empty AICI e mai complex : Armata din umbră a foştilor ofiţeri nazişti: cum au acţionat aceştia în RFG, după 1949

Mesaj Scris de Dya Sam Mai 17, 2014 2:15 pm

Rezistenţa nazistă din umbră, de după razboi. Ei cereau ca americanii să plece 550x222
Documentele desecretizate dezvăluie existenţa unei coaliţii de aproximativ 2.000 de foşti ofiţeri - veterani nazişti din epoca Wehrmachtului şi Waffen-SS - care au decis să înfiinţeze în 1949 o armată din umbră, în Germania de Vest.....
Rezistenţa nazistă din umbră, de după razboi. Ei cereau ca americanii să plece 646x404
Eminenţa cenuşie a acestui proiect, Albert Schnez 
Documente descoperite recent arată că, imediat după Al Doilea Război Mondial, foşti membri ai Wehrmachtului nazist şi ai brigăzii Waffen-SS au format o armată secretă pentru a proteja ţara de sovietici. Acest proiect ilegal ar fi stârnit controverse majore la momentul respectiv, informează publicaţia „Der Spiegel“ într-un material exclusiv.Timp de aproape şase decenii, dosarul de 321 de pagini a trecut neobservat în arhivele BND, Agenţia germană de Informatii Externe - dar acum conţinutul său a scos la iveală un nou capitol din istoria postbelică a Germaniei, care este la fel de spectaculos pe cât este învăluit în mister. Documentele desecretizate dezvăluie existenţa unei coaliţii de aproximativ 2.000 de foşti ofiţeri - veterani nazişti din epoca Wehrmachtului şi Waffen-SS - care au decis să înfiinţeze în 1949 o armată din umbră, în Germania de Vest. Pregătirile au fost făcute fără un mandat din partea guvernului german sau a Parlamentului şi mai ales prin ocolirea forţele aliate de ocupaţie, staţionate în Germania după înfrângerea regimului nazist. Scopul ofiţerilor retraşi era acela de a apăra noul stat german de Vest, aflat în curs de formare, împotriva agresiunii sovietice din Est, în primele etape ale Războiului Rece. Pe plan intern, ofiţerii nazişti se pregăteau în cazul în care ar fi exista un război civil, susţinut de comunişti. S-au colectat informaţii despre politicienii de stânga, cum ar fi Social-Democratul (SPD) Fritz Erler, un jucător cheie în reformarea partidului socialist, după al Doilea Război Mondial, şi erau spionaţi studenţi precum Joachim Peckert, care mai târziu a devenit un oficial de rang înalt de la Ambasada Germaniei de Vest în Moscova în timpul anilor 1970. Noua descoperire a rezultat în urma unei coincidenţe. Istoricul Agilolf Kesselring a găsit documentele - care au aparţinut organizaţiei Gehlen, predecesorul Agenţiei actuale de Informaţii Externe (BND) - în timp ce lucra pentru o Comisie Istorică Independentă angajată de către BND pentru a investiga istoria sa timpurie. Conform documentelor, cancelarul german Konrad Adenauer nu a aflat despre existenţa grupului paramilitar până în 1951, moment în care a luat controversata decizie de a nu-l dizolva. Zeci de mii de voluntari În cazul unui război, documentele susţineau, că armata secretă ar include 40.000 de luptători. Implicarea unor figuri proeminente în viitoarele forţe armate ale Germaniei, Bundeswehr, sunt un indiciu despre cât de serioasă a fost această iniţiativă la acea vreme. Printre actorii cei mai importanti se numără Albert Schnez. Schnez s-a născut în 1911 şi a luptat în al Doilea Război Mondial sub gradul de colonel, înainte de a accede în rândurile Bundeswehr-ului, care a fost fondat în 1955. Până la sfârşitul anilor 1950 a făcut parte din anturajul de atunci al ministrului Apărării, Franz Josef Strauss (CDU) şi mai târziu a servit şefului Armatei germane sub cancelarul Willy Brandt şi ministrul Apărării, Helmut Schmidt (tot din SPD). Declaraţiile lui Schnez, citate în documentele declasificate, sugerează că proiectul de a construi o armată clandestină a fost, de asemenea, susţinut de Hans Speidel - care va deveni Comandantul Suprem al Forţelor Aliate ale NATO în 1957 - şi Adolf Heusinger, primul inspectorul general al Bundeswehr-ului. Istoricul Kesselring are o legătură specială cu paginile misterioase din istorie militară: bunicul său Albert a fost general şi comandant suprem în regiunea sudică, în timpul celui de-al Treilea Reich, iar Schnez era subodonatul lui în misiunile din Italia. Ambii ofiţeri au încercat să împiedice capitularea parţială a Germaniei în Italia. În studiul său, Kesselring realizează o imagine retuşată a lui Schnez: nu menţionează legăturile sale cu extrema dreapta, şi descrie spionajul lui asupra presupuşilor oameni de stânga drept „controalele de securitate." Când a fost întrebat despre acest lucru, istoricul a explicat faptul că el se va ocupa de aceste aspecte ale dezvăluirilor într-un studiu cuprinzător, care va fi publicat în 2015. Dar BND a lansat recent fişierele „Asigurări", făcând posibilă realizarea unei imagini cât mai obiective asupra acţiunilor lui Schnez. Proiectul armatei a început în perioada imediat postbelică, în Şvabia, regiunea din jurul Stuttgartului, unde Schnez, atunci în vârstă de 40 de ani, făcea comerţ cu lemn, textile şi articole de uz casnic. De asemenea, Schnez organiza seara întruniri sociale pentru veteranii din Divizia 25 Infanterie, din care făcuse parte şi el. Se ajutau unul pe altul, ofereau sprijin văduvelor şi orfanilor rămaşi după moartea colegilor lor şi vorbeau despre vremurile de odinioară. Teama unui atac din Est Cu toate acestea, dezbaterile lor reveneau mereu la aceeaşi întrebare: ce trebuie făcut în cazul în care ruşii sau aliaţii lor din Europa de Est ar invada? Germania de Vest era încă fără armată la acea vreme, şi americanii îşi retrăseseră multe din trupele lor din Europa în 1945. La început, grupul din jurul lui Schnez a luat în considerare o eventual înfrângere şi ulterior, declanşarea unui război de gherilă, cu trupe paramilitare, înainte de a se reloca undeva în afara Germaniei. În cazul unui atac supriză din partea sovieticilor, Schnez dorea să îşi retragă trupele şi să le conducă în siguranţă în afara ţării, pentru a duce mai departe lupta împotriva ameninţării comuniste. Intenţiile lui Schnez au fost consemnate de un angajat al Organizaţiei Gehlen. Pentru a pregăti un răspuns la posibila ameninţare, Schnez, fiul unui oficial guvernamental şvab, a încercat să găsească o armată. Chiar dacă încălca flagrant legea Aliaţilor - organizaţiile militare de orice fel erau interzise germanilor după război, iar cei care au încălcat regulile riscau închisoarea pe viaţă - el a devenit rapid extrem de simpatizat. Armata a început să prindă contur la începutul anului 1950. Schnez a obţinut numeroase donaţii de la oameni de afaceri, iar foşti ofiţeri germane şi veterani din alte divizii ale Wehrmachtului au pus la punct o infrastructură cu sprijinul companiilor de transport, în cazul celui mai negru scenariu, pentru a putea implementa un plan de urgenţă. Anton Grasser, un fost general de infanterie, care a fost apoi angajat de compania lui Schnez, se ocupa de arme. În 1950, el şi-a început cariera la Ministerul Federal de Interne din Bonn, unde a devenit inspector general şi a supervizat coordonarea unităţilor strategice de poliţie din landurile germane, antrenate pentru a intervene în eventualitatea unui război. Grasser voia să folosească activele poliţiei pentru a dota trupele paramilitare în caz de urgenţă. Nu există nici un semn că ministrul de Interne de la acea vreme, Robert Lehr, a fost informat cu privire la aceste planuri. Foştii militari nu se puteau resemna cu viaţa de civili Schnez a vrut să întemeieze o organizaţie din unităţi compuse din foşti ofiţeri, iar ideal ar fi fost întregul personal al diviziilor de elită ale Wehrmacht-ului, care ar putea fi dislocate rapid în cazul unui atac. Potrivit listelor conţinute în documente, oamenii erau toţi angajaţi: existau oameni de afaceri, reprezentanţi de vânzări, un comerciant de cărbune, un avocat penal, un jurist, un instructor tehnic şi chiar un primar. Probabil că toţi erau anti-comunişti şi, în unele cazuri, motivaţi de dorinţa de aventură. De exemplu, documente susţin că generalul-locotenent în rezervă, Hermann Holter, declara că „nu se simţea deloc fericit că lucrează într-un birou." Majoritatea membrilor acestor unităţi secrete locuiau în sudul Germaniei. În documente se arată că Rudolf von Bünau, un general de infanterie, în rezervă, conducea personalul din afara oraşului Stuttgart. Alte subunităţi se găseau în Ulm – conduse de generalul Hans Wagner, Heilboon – sub comanda generalului Alfred Reinhardt, Karlsruhe – subordonate generalului Werner Kampfhenkel, Freiburg – conduse de generalul Wilhelm Nagel. Publicaţia germană informează că multe alte localităţi erau implicate în această rezistenţă secretă. Potrivit documentelor din arhiva BND-ului, lista lui Schnez ar fi inclus 10.000 de nume, suficiente pentru constituirea personalului esenţial din trei divizii. Din motive de confidenţialitate, Schnez făcea angajase în antrenamente doar 2000 de ofiţeri, dar nu avea niciu dubiu că ceilalţi nu i se vor alătura. Pentru că dorea să obţină finanţare pentru o operaţiune completă, Schnez a cerut ajutorul serviciului secret al Germaniei de Vest în vara anului 1951. La 24 iulie 1951, în timpul unei întâlniri, Schnez a oferit serviciile armatei sale din umbră lui Gehlen, şeful spionajului vest-german de atunci, pentru a-I folosi în cazul unei intervenţii armate sau „pur şi simplu ca trupe de rezervă“, în cazul unui guvern din exil. Tot atunci, cancelarul Konrad Adenauer a aflat de existenţa acestor trupe paramilitare, însă a decis să nu acţioneze împotriva lor, fapt ce ridică o serie de întrebări: îi era teamă şefului guvernului german de un posibil conflict cu veteranii Wehrmachtului nazist sau a brigăzii Waffen-SS? Potrivit experţilor consulaţi de publicaţia Der Spiegel, Adenauer a luat o decizie strategică: ştia că vor mai trece câţiva ani până la întemeierea unei armate proprii în RFG, iar pentru moment, loialitatea lui Schnez şi a colegilor săi trebuia menţinută pentru un scenariu negative. Acesta este probabil şi motivul pentru care Gehlen a fost desemnat de Cancelaria germană să „monitorizeze şi să menţină un contact activ cu aceste grupări“. Se pare totuşi că Adenauer şi-ar fi informat atât aliaţii americani, cât şi membrii opoziţiei, cu privire la planul său de la acea vreme, pentru a se păstra la adăpost de orice posibilă acuzaţie. Erau vremurile tulburi de la începutul Războiului Rece, iar într-o Germaniei distrusă de război, divizată şi ocupată de patru forţe foste aliate, suspiciunea era un mod de viaţă. Până acum nu se ştie soarta exactă a Armatei din umbră. Schnez a decedat în 2007, fără a discuta vreodată despre implicarea sa în această operaţiune secretă. În 1955, Bundeswehrul vest-german lua fiinţă, încorporând o primă unitate de 101 voluntari. 
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]



Dya
Dya

Mesaje : 272
Data de inscriere : 08/02/2009

Sus In jos

Sus

- Subiecte similare

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum