La Ponta vine un chinez, (Parodie la "El Zorab")

La Ponta vine un chinez,
C-un singur gând, c-un singur crez:

- Sunt, Ponta, neam cu Jiang Zemin

Şi tocmai din Beijing eu vin

Aci, să te salvez.

Românii tăi de foame mor,

E vai de mama mamii lor;

Şi de furat îndelungat,

Bugetului voi i-aţi secat

Al banilor izvor!

- Ai mei pierduţi sunt, Li, cam toţi:

O ducem bine câţiva hoţi,

În rest poporul e sărac,

Dă-mi bani, dacă-l găseşti pe plac,

Dă-mi numai cât socoţi!

- Un miliard, pe loc, primeşti?

- O, Li, aşa de darnic eşti?

- Mai mult de-atât e visul meu!

- Ah, să-ţi întoarcă Dumnezeu,

Atât cât investeşti!

- Românii, Ponta, sunt puţini,

Şi sunt cam leneşi, cam blajini.

De-acum, de-acum vor fi scăpaţi,

De-acum vor fi şi ei bogaţi,

Cu bani de la străini!

Vor huzuri în ţuici şi fum,

Vor sta la bârfe lângă drum,

Cămara lor se va-ntrema,

Şi vor avea şi ei ce da

Copiilor de-acum!

Se-nclină Ponta până jos,

Gândind la marele colos;

Se face-n grabă un contract

Şi Li semnează pe-acel act

Şi Ponta, bucuros.

El ia contractul cu mult foc,

Şi pleacă, beat de-atât noroc,

Şi-aleargă dus de-un singur gând,

Să-şi ia nevasta, tremurând,

S-o strângă de mijloc.

O, Daci, soţioara mea,

De-acuma nu te-or înjura

Calici la fiecare pas

Şi nici lozinci de bun rămas

Ei nu vor mai striga!

Pe Victoraş al tău cel bun

Îl vei vedea din nou, nebun,

Trecând ca şoimul cel uşor

La vreun raliu, mergând în zbor

Şi-i vei ura: Drum bun!

Plecă şi Li şi-n câţiva ani

Veniră şi chinezi şi bani,

Făcură drumuri de transport

Şi piste de aeroport

Şi case la ţărani.

Veni chinez după chinez,

Făceau plantaţii de orez,

Şi sate mari, în stilul lor,

Şi chiar oraşe-ntregi, să mor,

Chiar nu exagerez!

Şi-ncet, încet ne-am colorat

În galben pal, în galben plat,

Şi peste tot vedeai copii,

Cu perii ţepeni şi negrii

Şi ochiul înclinat!

La noi acuma Lina-i Lei

Şi Luminiţa e Limei,

Ion e Huan, Mihai e Ming

Vasile-i Wan şi Linu-i Ling

Şi Mihnea e Mingmei.

Şi nu mai vine Moş Crăciun,

Bătrânu-acela blând şi bun

Şi nu auzi colindători,

Copile mândre şi feciori

În seara de Ajun!

Şi n-auzi doine din caval,

Strigări n-auzi din deal în deal,

Nu vezi pe scene căluşari

Cu tricolor şi cu iţari,

Nici nai şi nici ţambal!

Se bea de-acuma maotai

În loc de ţuică. Să mă tai

De mă ating de vinul lor!

De Murfatlar îmi este dor

Şi nu vreau niciun ceai!

Văzu şi Ponta ce-a făcut

Şi sta adesea abătut;

De-acum era bărbat matur

Şi când vedea, ce e în jur,

Simţea un junghi acut.

- Ah, Doamne, cât mă ruşinez,

Cât plâng, cât sufăr şi oftez:

De-acum, poporul meu român

Pe ţară nu mai e stăpân,

Stăpân e cel chinez!

Strămoşii mă vor blestema:

Tu ce-ai făcut cu ţara ta?

Umplută-i toată de chinezi,

Pe unde mergi doar galbeni vezi

Şi nu vor mai pleca!

Ia Ponta primul charter şi

Se duce-n China, drept la Li,

Şi pe un ton politicos,

Dar, oarecum, de sus în jos,

Începe a-i grăi:

-Să-ţi iei chinezii înapoi,

Ne-am săturat de-acum de voi,

Eram un vechi popor creştin,

Iar azi la Budha se închin'

O parte dintre noi!

Ah, Li, pentru poporul meu

L-am renegat pe Dumnezeu.

Ai inimă! Tu poţi să ai

Chinezilor pământ să dai,

Pe unde vrei, dar eu?

Să plece-aşa cum au venit,

Contractul l-am îndeplinit!

Veţi mai găsi un stat sărac,

Şi-un prim-ministru prostănac

Şi tânăr aiurit!

Se-ncruntă Li: - Tu eşti nebun?

Tu vrei acuma să le spun

Să plece-n grabă? Chiar aşa?

Tu crezi că ei s-ar aştepta

Pe drumuri iar să-i pun?

O, Ponta, te-ai trezit târziu,

Acolo, după câte ştiu,

De-acum suntem majoritari...

De nu îţi place, să te cari

La Poli sau în pustiu.