LA 18,30 Ponta , premier in TREBUCI este iarăși făcut muci

Presedintele Traian Basescu a declarat, duminica seara, ca premierul Victor Ponta nu intelege Constitutia, referindu-se la atacul prim-ministrului la adresa CCR, dupa ce Legea privind Memorandumul intre statul roman si Rompetrol a fost declarata neconstitutionala.

Basescu a sustinut, intr-o declaratie de presa la Palatul Cotroceni, ca Ponta "s-a incurcat in declaratii ca un adolescent la prima intalnire", explicand ca el nu a trimis ordonanta care vizeaza veniturile persoanelor din companiile cu capital majoritar de stat la CCR, ci la Parlament.

"Ca niciodata, il voi cita pe premier, ca pe un clasic. Ponta s-a incurcat in declaratii ca un adolescent la prima intalnire. La un moment dat, premierul afirma ca am contestat la CCR ordonanta prin care limitam veniturilor persoanelor din companiile cu capital majoritar de stat. Grupul USL a fost chemat sa reanalizeze in Parlament punerea la dispozitie a companiilor de stat catre clientela politica.

Nu am trimis aceasta ordonanta la CCR, ci la Parlament, ca sa gasesc o solutie. Niciodata nu am avut practica sa atac intai la CCR. Deci ordonanta care vizeaza veniturile clientelei politice se afla la Parlament", a explicat Basescu.

CCR ii da dreptate lui Basescu: Legea pe memorandumul cu Rompetrol, neconstitutionala (Video)

Seful statului a precizat ca nu duce cu nimeni o batalie politica si ca, daca ar vrea sa existe o buna colaborare, Ponta ar trebui sa faca doua lucruri: sa respecte legea si institutiile statului.

"In acel moment, relatia dintre noi va fi perfecta. Atunci cand tu, ca prim-ministru, nu respecti legea, degeaba ai o majoritate. Degeaba iti voteaza Parlamentul memorandumul Rompetrol, daca nu respecti Constitutia.

Si pentru ca suntem la capitolul Rompetrol, vreau sa lamuresc acest aspect pe care premierul il vedea ca un dezastru: respingerea Memorandumului de catre CCR. El trebuie sa fie optimst pentru ca Memorandumul a ramas in vigoare. Eu nu am contestat decat tangential. Fondul atacului meu la CCR a fost pe tratamentul egal pentru persoanele si companiile din Romania. Un grup de parlamentari a atacat Memorandumul pe continut in luna iunie", a lamurit Basescu.

Presedintele a spus ca Ponta ar fi trebuit sa cunoasca atat continutul documentului facut de parlamentari, cat si continutul intampinarii la Curte facute de presedintie.

"Asta-i ghinionul cand iti obtii doctoratul fara sa stii ce scrie in el, nici macar jurist bun nu poti sa fii. Presedintia neatacand pe fond continutul Memorandumului, el ramane valabil, insa domnul prim-ministru va trebui sa si-l asume prin Hotarare de guvern, cu tot cu cei 400 de milioane pe care i-a facut cadou", a afirmat seful statului.

Ponta, nemultumit de decizia CCR pe Rompetrol: Compania e in pericol sa intre in insolventa

Premierul Victor Ponta a ridicat, vinerea trecuta, problema seriozitatii si stabilitatii transmise de Romania investitorilor straini, in conditiile in care Curtea Constitutionala a decis ca Legea privind aprobarea Memorandumului de intelegere incheiat intre statul roman si Rompetrol Group este neconstitutionala.

Ponta a afirmat atunci ca nu se refera la judecatorii CCR, ci la faptul ca seful statului ataca toate proiectele Guvernului USL, sustinand ca, in cazul companiei in speta, exista pericolul insolventei daca memorandumul dintre Guvern si Rompetrol Group nu va deveni operational.
http://www.ziare.com/basescu/victor-ponta/basescu-atac-la-ponta-nu-intelege-constitutia-asa-e-cand-iti-iei-doctoratul-si-nu-stii-ce-scrie-in-el-1269550

Prima dupa multe luni de coabitare la distanta, intalnirea de ieri seara de la Cotroceni nu a schimbat nimic, presedintele asigurandu-l pe premier nu numai ca va retrimite bugetul in Parlament, dar si ca il va contesta la Curtea Constitutionala. ”Nu s-a ajuns la nicio concluzie, pozitia presedintelui este extrem de inflexibila. Vrea sa sicaneze si sa duca acest joc la extrem. Rugamintea mea a fost ca toata aceasta joaca, sicanare sa se desfasoare pe parcursul lunii decembrie, pentru ca la 1 ianuarie sa avem deja buget”, a declarat Victor Ponta la final. Culmea e ca, din spusele premierului, a reiesit ca actualul sef al Guvernului plateste oalele sparte de … Emil Boc: ”A recunoscut (Basescu – n.r.) ca nu a folosit aceasta prerogativa in tot mandatul sau. Mi-a spus ca trebuia sa o faca si atunci cand Guvernul Boc a gresit, dar daca nu a facut-o atunci, va folosi aceasta prerogativa acum”.

”Ponta nu a inteles ce am discutat”

Iesit si el la rampa, Traian Basescu a dat direct cu barda in Victor Ponta: ”Premierul n-a inteles ce am discutat, el a crezut ca am discutat despre buget, dar eu am disc

utat despre acciza. Aceasta crestere de pret va afecta si populatia, si companiile si in mod deosebit societatile mici. Eu nu am pus sub semnul intrebarii bugetul si dreptul Parlamentului de a-l aproba, nu ma opun bugetului, eu ma opun scumpirii benzinei”. Confirmand la randul lui ca va utiliza ”instrumentele” pe care le are la dispozitie contra cresterii accizei (retrimiterea bugetului in Parlament si contestarea lui la CCR – n.r.), Traian Basescu l-a indemnat inca o data pe Ponta sa taie din fondurile prevazute ministerului condus de Liviu Dragnea: ”De ce insist sa se faca taierile de la domnul Dragnea? Pentru ca acestia sunt bani electorali, destinati mobilizarii primarilor pentru europarlamentare si prezidentiale. Se pare ca asa functioneaza unii primari, daca li se baga fisele in tonomat”.

http://www.enational.ro/news/politica/basescu-a-pontat-discutia-pe-buget-ramane-cum-a-stabilit-356979.html/

Presedintele are dreptate cand acuza ca viitoarea crestere a accizei pe carburanti este destinata campaniei electorale si va avea efecte cu mult mai largi decat simpla crestere a pretului benzinei si motorinei cu cativa bani.

Dupa cum este adevarat ca decizia de a nu semna memorandumul cu FMI si CE nu suspenda acordul pe trei ani cu Fondul, ci doar amana pana dupa o eventuala renegociere o etapa materializata prin scrisoarea de intentie.

Victor Ponta, prin declaratiile referitoare la incetarea acordului, arata ca fie habar nu are, fie este dispus la orice minciuna, cu orice consecinte. Nici nu stiu care ipoteza este mai grava.

Dar desi Traian Basescu are pe fond dreptate, nu stiu daca era cazul sa impinga lucrurile atat de departe doar pentru a-i frange gatul lui Victor Ponta. Pentru ca si in plan intern si in plan extern refuzul de a semna memorandumul cu FMI a dat fiori si poate avea efecte perverse.

In plan intern, Traian Basescu se pozitioneaza ca aparatorul celor multi, dar si Victor Ponta primeste un nesperat ajutor sa isi justifice orice esec financiar viitor. Cresc preturile? Din cauza ca Basescu a blocat acordul cu FMI.

Nu primesc angajatii Oltchim salarii? Nu a semnat Basescu. Ca are, ca nu are legatura, totul va deveni despre semnatura "mosierului". Si la cat de mic este gradul de informare, mai ales in randul electoratului pe care mizeaza Victor Ponta, explicatia cred ca va prinde foarte bine.

In plus, m-as mira ca PSD sa nu il acuze pe presedinte ca se impiedica de cativa bani la combustibil, dar a aceptat fara cracnire majorarea TVA cu 6 procente. Cat despre banii care pot fi luati de la ministerul Dezvoltarii, numai bine sunt argumente pentru a readuce in discutie sumele rulate de d-na Udrea, eventual in context gala Bute, dosar penal cu mare prejudiciu pentru Romania extins recent de DNA si asupra minsterului condus de protejata presedintelui. E o vorba cu piatra si casa de sticla.

In plan extern, problema este una de credibilitate, si asa un aspect extrem de nevralgic, poate cel mai nevralgic. "Romania trebuie sa decida daca va continua programul de precautie cu FMI si Comisia Europeana, insa indiferent de alegere este esential ca tara sa ia masurile fiscale pentru atingerea obiectivelor bugetare si sa realizeze amplele reforme structurale convenite cu finantatorii externi", a declarat pentru HotNews.ro, Simon O'Connor, purtatorul de cuvant al comisarului european pentru politici economice si monetare, Olli Rehn.

Asadar Comisia Europeana pune sub semnul intrebarii continuarea acordului cu FMI. Este un semnal foarte prost pentru mediul de afaceri international, care vedea in acest acord un certificat de bonitate. Deja cursul euro-leu a reationat.

In plus, a introduce FMI intr-o ecuatie care contine cel putin o masura antieconomica impotriva intereselor Romaniei si sanselor de relansare economica, seamana foarte tare cu acuzatia lui Victor Ponta ca Traian Basescu a vandut interesul Romaniei la Bruxelles. Presupune asadar ca FMI actioneaza in coniventa cu Victor Ponta impotriva intereselor si sanselor Romaniei.

Si am doua nedumeriri.

Traian Basescu stia ce s-a negociat cu FMI demult. A primit la Palat delegatia FMI. Putea sa se opuna de atunci. Sa incerce sa opreasca semnarea unui document care contravine intereselor si sanselor Romaniei. Dar n-a facut-o si a atacat atunci cand a prins Guvernul Ponta in cel mai vulnerabil moment si i-a provocat cea mai mare problema. Politic a actionat corect. Dar in raport cu interesul Romaniei?

In al doilea rand, observ ca Traian Basescu a pus toate tunurile pe acciza. Foarte bine. Dar cum de nu-l deranjeaza faptul ca in bugetul pe anul viitor guvernul isi propune o colectare de doar 32%, adica ne anunta ca evaziunea fiscala, aceea care alimenteaza pusculitele de partid, va creste? Daca gradul de colectare ar fi numai la nivelul mediei europene, adica mai mare cu vreo 10 procente, situatia ar fi cu totul diferita.

Este evident ca razboiul politic dintre palate devine din ce in ce mai dur. Fiecare parte foloseste armament din ce in ce mai greu impotriva celeilalte. Ponta a lovit cu terenul, Basescu da inapoi cu acciza si bugetul. Vor veni si altele, sunt convinsa.

Problema este ca acest razboi pe cale sa devina atomic are ca victima colaterala institutii fundamentale ale tarii si, implicit, soarta Romaniei. Decredibilizarea nu il afecteaza doar pe Victor Ponta sau Traian Basescu, ci guvernul si presedintia Romaniei, nu este lezata doar relatia lui Victor Ponta cu FMI, ci si credibilitatea Romaniei, iar unda de soc in mediul de afaceri nu afecteaza doar guvernul, ci Romania.

Ma tem foarte tare de anul care vine. Toate semnele arata ca piatra pe piatra nu va mai ramane.
http://www.ziare.com/basescu/victor-ponta/razboiul-intre-palate-tot-mai-aproape-de-faza-atomica-opinii-1270942

Minunea s-a petrecut in postul Craciunului!
Cine si-ar fi imaginat, dupa toata galceava urata din ultima vreme, ca Basescu si Ponta vor mai si vorbi normal?
Cum sa privim, asadar, intalnirea de ieri dintre cei doi dupa ce presedintele a anuntat ca nu semneaza memorandumul cu FMI care permite guvernului sa umfle pretul la pompa al carburantilor?
Altfel spus, e de bine sau e de rau ca s-au intalnit?
Personal, nu ma asteptam ca aceste negocieri chiar sa aiba loc! Fara exagerare.
Ambii au intins atat de mult coarda incat orice punte de dialog parea compromisa.
Sigur, nimeni n-a castigat nimic dupa aceasta discutie. Sau amandoi au punctat electoral, fiecare pentru sustinatorii sai.
Dar, daca exista o parte buna, daca!, ei bine, aceea e ca oamenii astia mai pot si sa discute normal despre chestiuni normale.
Din pacate pentru romani, dar mai ales din vina lor, politicienii gandesc si traiesc in numele populismului si cam atat.
Cand lumea se va destepta si nu va mai apleca urechea la tot felul de gogosi si pomeni electorale, vor disparea si alesii care bat campii si guverneaza aiurea, haotic si prosteste.
Pana atunci insa, votantii mai au de suportat, caci ei alimenteaza masuri precum scumpirea carburantilor.
In orice tara civilizata, sanatoasa la cap, scumpirea inutila a unor produse fatale, precum benzina sau taxele scolare, scoate tara in strada. La noi, lumea sta cu ochii holbati la Tv si asteapta Apocalipsa.
Revenim. E bine ca Ponta si Base mai pot vorbi, e rau ca discutiile se poarta cu ochii la poporul bleg si usor de prostit prin vorbe goale si populisme pline.
Meritul principal al intalnirii de ieri ii apartine lui VP; el a avut ideea, el a pus-o in practica.
Dar veriga slaba in tot acest tablou este acelasi VP; stie bine ca nu-i normal ce face, dar nu are forta si nici curajul sa dea inapoi.
Vorba Elenei Udrea, sa te rupi de Antena 3 iti trebuie curaj, “nu e cazul lui Ponta”.
In lunile trecute, cand parea dispus sa faca pace cu Basescu, Ponta devenise tinta pentru Voiculescu; s-a speriat si frica l-a intors in bratele mogulului. Acum, are Antene, dar guverneaza pentru ce vor oamenii sa auda, nu pentru ce-au nevoie sa stie cu adevarat.
E si asta o optiune, sa alegi minciuna in locul adevarului. Minciuna vinde bine, adevarul costa. Minciuna pentru finantele tarii era daca Boc nu taia salariile si marea taxele, adevar era sa-i spui romanului ca tara e in faliment si trebuie sa sufere daca vrea sa revina la normal. Iar adevarul l-a costat enorm pe Boc. Caci romanii prefera minciuna.
Dar asta e, pana ala urma fiecare tara are conducatorii pe care si-i merita. Iar Ponta stie el ce stie cand face ce face…

"Pragmatismul politic al marilor puteri (SUA, Germania) a fost cel care l-a menţinut anul trecut pe Traian Băsescu la Cotroceni. S-a văzut clar că aceste democraţii, servite ca pildă, au închis ochii fără jenă la abuzurile unui autocrat cu reflexe securistoide, dintr-o ţară pe care o tratau ca pe un obiect de inventar; şi tot ele au sfidat – cu cinismul propriu pahidermelor ce nu au a da socoteală speciilor mici când vine vorba de interesul propriu – voinţa a 7,5 milioane de amărâţi idealişti porniţi în căutarea unei rătăcite demnităţi naţionale.

Noi ne dădeam de ceasul morţii că aceşti dulăi făloşi, farurile călăuzitoare ale lumii civilizate spre râvnita emancipare, sunt atât de imbecili încât se lasă prostiţi pe faţă de o mâţă răpciugoasă – Monica Macovei – şi de un cotoi zburlit de sminteală – Traian Băsescu, şi cad în capcana pentru tiriplici fără minte a loviturii de stat. Când de fapt ei singuri, marii jucători strategici, îşi aleseseră rolul de imbecili de conjunctură pentru a-şi camufla adevăratul chip de robocopi, de cyborgi guvernaţi de programe reci şi nu de înfocate principii morale.

În 2012 l-au susţinut pe Traian Băsescu pentru că acesta era util americanilor în derularea unor manevre oculte clasificate la “strict secret” şi era util liderilor UE ca să asigure suportul României pentru politicile PPE, partidul care i-a propulsat acolo pe Barosso, Van Rompuy, Redding. În plus, toată succesiunea de evenimente cu suspendarea si demiterea prin referendum a lui Băsescu se derulase atât de rapid încât aceste super-puteri, de regulă pregătite cu planuri de rezervă pentru situaţii neprevăzute, s-au trezit brusc descoperite. Aveau nevoie de un răgaz pentru a se replia, pentru a închide cercuri şi a şterge urme, şi atunci l-au luat in braţe pe Băsescu chiar cu riscul de a visa, o vreme, încolăciri de boa constrictor pe conştiinţă.

Acum, gata. Acelaşi pragmatism politic, care cu un an în urmă îl lipise ca un magnet pe Băsescu de catodul jilţului de la Cotroceni, şi-a schimbat, după mersul istoriei, polaritatea. Şi ascultătoarea Americă dar şi ascultata Europă au purces la actualizarea setărilor, se recablează la România anilor ce vin. În faţa lui Ponta se deschid tot mai multe dintre uşile planetei, râvnite şi inaccesibile până mai ieri, iar măsurile de securizare a potlogăriilor făcute de granzii lumii în complicitate cu Băsescu îşi consumă fazele finale. Proceduri specifice pentru epoca post Băsescu au fost deja iniţiate, instrucţiunile lor de aplicare fiind transmise către executanţi sârguincioşi pe canale mai mult sau mai puţin diplomatice. România devine ameţitor de iute scena unor repoziţionări, ca în vârtejul căderii lui Ceauşescu, iar în noul relief politic arsura deşertică a regimului Băsescu se transformă tot mai mult, cu fiecare lună ce ne apropie de decembrie 2014, din rană purulentă în cicatrice pilduitoare pentru urmaşi.

Rămas pe zi ce trece mai singur, Traian Băsescu trăieşte drama marilor dictatori ai ultimelor decenii. Poporul îl urăşte cu o înflăcărare oxigenată de fiecare săptămână ce-l apropie de izbăvitoarele alegeri prezidenţiale. Străinătatea îl decuplează tot mai brutal de la sistemele ei de interes şi protecţie. Instituţiile interne pe care încă le mai controlează primesc, prin antene oficiale şi oficioase, pulsul evenimentelor şi coordonatele prăpastiei, tot mai apropiată, spre care gâfâie marfarul lor sinucigaş. Bagajele sunt făcute, trebuie ales doar momentul oportun al saltului din mers în garnitura care circulă în sensul normalităţii, aproape uitată.

Ce să facă? La primul semn de slăbiciune ar fi sfâşiat instantaneu. De aceea încearcă, încă, păstrarea unor aparenţe de forţă. Este singura soluţie de a amâna câteva zile, poate câteva săptămâni, fatidicele dezertări.

Că Europa şi-a întors faţa de la el a recunoscut-o singur, indirect, în două rânduri. Atunci când s-a stropşit la ea, aliatul cel mai răsfăţat şi săritor până deunăzi, în legătură cu respingerea proiectului Nabuco şi atunci când a refuzat să-i primească, într-un protocol ce ţinea de zestrea celor 7 ani de-acasă, pe prim-miniştrii ţărilor din zona Centrală şi de Est, prezenţi la Bucureşti pentru summitul cu China.

Nici în SUA nu mai poate pune bază domnul Băsescu. Primirea lui Ponta la Casa Albă a consfinţit practic, în limbaj licuricesc, renunţarea ţanţoşului unchi Tom la băloasa felaţie cotrocenistă. Aşa se întâmplă cu curvele bătrâne: la sfârşit de carieră sunt sortite surghiunului în cea mai umilitoare dintre castităţi: aceea impusă împotriva propriei voinţe, aceea cauzată de repulsia celor râvniţi. Doar că pe americani Traian Băsescu nu-şi permite să-i flituiască direct, ca pe europeni. Şi atunci îi ciupeşte prin lenjeria FMI, la fereală, ca un anofel traficând ceva ce speră să fie malarie.

Preşedintele nostru ar fi putut să renunţe. Încă ar mai putea. Ar mai putea dar nu poate. Se vede cu ochiul liber, cu fiecare ieşire publică. El, stăpânitorul celorlalţi, nu se poate stăpâni tocmai pe sine. Şi de aceea perseverează în trufia propriei revărsări. Propriei deşănţări. Din viitură în viitură. Din derapaj în derapaj. Modelul Ceauşescu, modelul Saddam, modelul Gadhafi, nu-l ajută să desluşească rezultatul predestinat pe care toţi îl văd în afara lui. Cât mai avea aliaţi cu trecere, se străduia să păstreze măcar aparenţele. Acum, rămas pe cont propriu, s-a predat total freneziei distrugerii.

Blochează bugetul, blochează memorandumul cu FMI, dă pilde caragialeşti de legalitate, moralitate şi coerenţă oratorică, în hohotele de consternare ale unei comunităţi internaţionale care, copleşită de amestecul insolit de corupţie şi abuzuri numite ba Nana, ba CEC, ba Papici, ba Hăineală, nu mai înţelege dacă priveşte ceva real sau un Satyricon în montare suprarealistă.

Evoluţia e galopantă. Acum câteva zile “matrafoxare” mi s-a părut un cuvând prea dur. Azi mi se pare prea moale. Dicţionarele psihiatrice ne-ar putea ajuta cu încadrări potrivite?

Sursa: Contele de Saint Germain:http://www.conteledesaintgermain.ro/ultima-faza-traian-basescu-pe-cont-propriu/03-12-2013

Traian Băsescu şi-a surprins din nou adversarii cu armele pe care aceştia i le-au pus în mână. Liderii USL au dovedit că repetă la nesfârşit aceleaşi greşeli şi se aşteaptă la rezultate diferite.Dacă aţi urmărit posturile de televiziune româneşti în ultimele zile, aţi observat probabil un grup de jurnalişti şi analişti economici care argumentau cu multă convingere interioară că majorarea accizelor la combustibili cu 20% (sau 7 eurocenţi pe litru) nu se va simţi nici în preţul la pompă al carburanţilor, nici în preţul mărfurilor la raft. S-a invocat, în sprijinul acestei teze inclusiv o presupusă scădere a preţului mondial al barilului de petrol, un argument la care s-a renunţat în momentul în care s-a realizat faptul că în afară de America, petrolul nu prea scade. Aceasta este una din mostrele de gândire magică care caracterizează atât de puternic actuala putere, care crede că se poate guverna prin fiat, că simpla enunţare televizată a unor aserţiuni le transformă în realităţi politice şi economice. Faptele spun însă că vorbim de o sumă absolută între 2,3 şi 2,7 miliarde de lei adică între 500 şi 600 de milioane de euro, care în anul 2013 nu a existat, dar va exista în 2014, ceea ce înseamnă că aceşti bani vor trebui scoşi din buzunarul consumatorilor români, pentru că altă sursă nu există. Ceea ce înseamnă că cei 7 sau 12 cenţi trebuie să se reflecte în creşterea costurilor şi, prin urmare, în creşterea preţurilor de consum. Daţi la o parte toată propaganda cu riposte gen „da’ tăierea salariilor cu 25%”, „ da’ creşterea TVA la 24%”, „da’ Basescu”, „da’ Boc”, Udrea etc. Ele pot fi relevante în alt context dar nu în acesta. Faptul brut este că ne aşteaptă o creştere de taxe şi impozite (inclusiv taxa pe stâlp), o creştere de preţuri şi subsecvent creşterea inflaţiei, diminuarea competitivităţii şi stagnare economică şi că cei mai afectaţi vor fi producătorii mici şi mijlocii şi persoanele cu venituri mici.Fapt este şi că bugetul ministerului Dezvoltării Regionale va creşte în 2014 faţă de 2013 cu 35%, ceea ce înseamnă că preşedintele a avut dreptate să susţină că cea mai mare parte a banilor din acciza la carburant vor merge la Liviu Dragnea, care îi va putea distribui după cum doreşte în teritoriu. Cum absorbţia fondurilor europene nu este prevăzută să crească prea mult şi formulele de alocare sunt încă şi mai discreţionare decât pe vremea lui Udrea, când, teoretic, trebuiau să fie aprobate de prim-ministru (acum le poate distribui Dragnea direct), suspiciunea că aceştia sunt bani cu destinaţie electorală către „baroni, baroneţi şi baronaşi” este întemeiată. Faptul că bugetele ministerelor Sănătăţii şi Educaţiei practic stagnează iar cel al ministerului Muncii nu înregistrează decât o creştere de 2,5% pune în adevărata sa lumină şi campania de propagandă legată de punerea în pericol a indexărilor de pensii şi creşterilor de salarii pentru medicii rezidenţi şi profesorii debutanţi. Nimeni nu a produs vreun studiu de impact asupra acestor creşteri de impozite şi taxe, dar reacţia negativă a mediului de afaceri, a Camerelor de Comerţ în frunte cu cea americană lasă impresia că acesta va fi unul semnificativ pentru investitori. Singurul temei pe care pare să fie bazate aceste creşteri este că la un moment dat domnii de la Guvern s-au uitat pe fereastră la traficul din Piaţa Victoriei şi au conchis că „lasă-i că mai pot s-o ducă şi pe-asta” (un „argument” care a fost de altfel exprimat public).Ca atare, este întemeiată şi retrimiterea bugetului către Parlament spre reexaminare cum este întemeiată şi decizia preşedintelui de nu semna memorandum-ul cu FMI, de vreme ce nu a fost consultat la negocierea lui. Nici vorbă, aşadar de „iresponsabilitate”, „şantaj”, „lipsă de discernământ” sau „demenţă” şi alte lucruri invocate de liderii USL. Dimpotrivă, dacă este adevărat că nebunia înseamnă să faci mereu acelaşi lucru şi să te aştepţi la rezultate diferite, atunci „nebunia” şi „demenţa” trebuie căutate la USL, nu la Băsescu! De câte ori au încercat să ocolească legea, să o modifice sau să-l scoată pe Băsescu din joc prin forţă şi au încercat să adopte reglementări ad hoc care ieşeau din cadrul constituţional, începând cu reprezentarea la Consiliul European şi încheiând cu Memorandumul Rompetrol, ca să nu mai vorbim de suspendarea din 2012, de atâtea ori au pierdut. De ce au încheiat memorandumul cu FMI fără să-l consulte, când ştiau că documentul nu poate intra în discuţia board-ului fără semnătura preşedintelui? Ce se aşteptau ei să facă Băsescu? Să accepte resemnat că a fost ocolit şi transformat din protagonist în figurant? Când a mai făcut asta? Cum au putut să-şi imagineze că dacă îi vor pune această armă în mână, Traian Băsescu nu o va folosi? Şi atunci, de ce au fost surprinşi că a folosit-o? A n-a oară Băsescu i-a prins cu garda jos şi l-a pus pe Ponta într-o situaţie umilitoare, pentru că, în principiu, este caz de demisie. Dacă disputa pe buget se poate regla constituţional printr-un nou vot în Parlament chestiunea memorandumului cu FMI este diferită. Guvernul şi-a asumat procesul negocierilor cu FMI şi a încheiat un memorandum care a fost respins de preşedinte. Prin urmare, guvernul a eşuat să obţină consensul instituţiilor româneşti în sprijinul documentului respectiv. Preşedintele este ales, guvernul nu, deci Ponta ar trebui să îşi asume acest eşec şi să demisioneze. Nu e ca şi cum USL ar pierde guvernarea, dar acesta ar trebui să fie gestul onorabil de făcut. Bineînţeles că n-o s-o facă dar poziţia în care a fost pus Ponta a determinat reacţia virulentă a USL. Că n-ar vrea nimic mai mult decât să îl suspende din nou, nu încape îndoială. Ponta a şi apucat să o spună la Antena 3, unde a fost implorat să o facă. Problema este că nu pot. Mai întâi, că oricât de eficientă ar fi propaganda, nu e tocmai uşor să îl suspenzi pentru că tu vrei să creşti taxele iar el nu vrea. În al doilea rând, Uniunea Europeană este sătulă de România, care nu are cea mai bună imagine zilele acestea în Occident şi, dacă în 2012 Bruxelles-ul a fost luat prin surprindere, acum este pregătit, şi nimic nu le-ar plăcea mai mult celor din Comisie decât să arate puţină intransigenţă faţă de România în prag de alegeri europene. În sfârşit, cu toate tulburările şi incertitudinile din Est, ar fi iresponsabil, dacă nu de-a dreptul o demenţă, să provoci o criză politică acum şi la Bucureşti şi să laşi ţara fără preşedinte. Deci, suspendarea iese din discuţie. Băsescu şi-a ales bine momentul şi îl va specula în 2014. A fost la rândul său, populist? Fără îndoială, şi aici putem compara pe bună dreptate alocările din mandatul Udrea şi mandatul Dragnea. Că judecă cu măsură dublă? Da, dar o politică proastă sau abuzivă nu justifică o altă politică proastă sau abuzivă.Iar adevărul este că majorarea accizei la carburanţi este o politică teribil de proastă şi abuzivă, cum la fel de proastă şi de dăunătoare pentru economie şi pentru consumator este şi taxa pe stâlp indiferent dacă este sau nu contestată de preşedinte. Dar se pare că trăim într-o ţară în care prim-ministrul ne spune de la obraz că dacă nu cresc taxele şi impozitele atunci vom trăi mai prost şi în care majoritatea populaţiei pare să creadă că de aceste majorări depinde bunăstarea şi supravieţuirea ei. Mai lipseşte să-i vedem în Piaţa Universităţii cerând să li se crească impozitele că altfel nu mai pot trăi. Deci, cine-i nebunul în toată povestea asta?