POLITICA
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Ultimele subiecte
»  GARY GLAMOUR site derivate
Joi Noi 08, 2018 4:12 pm Scris de Admin

» linkuri operative
Mier Sept 19, 2018 10:27 am Scris de Admin

» BRUIOANE INSECTAR
Vin Iul 20, 2018 9:39 am Scris de Admin

» NEWS Mare e grădina facebook și multe vaci , mulți boi se balegă în dânsa
Vin Iul 20, 2018 9:17 am Scris de Admin

» RETRO Mare e grădina facebook și multe vaci , mulți boi se balegă în dânsa
Mar Mar 27, 2018 8:44 pm Scris de Admin

» PAGINILE MELE FB
Dum Mar 04, 2018 11:56 am Scris de Admin

»  grupurile mele FB
Dum Mar 04, 2018 11:00 am Scris de Admin

» A Alfabetic GALERII FB urmarite
Joi Dec 14, 2017 2:11 pm Scris de FUCK YOU

» B Alfabetic GALERII FB urmarite
Joi Dec 14, 2017 2:09 pm Scris de FUCK YOU

Navigare
 Portal
 Index
 Membri
 Profil
 FAQ
 Cautare
Navigare
 Portal
 Index
 Membri
 Profil
 FAQ
 Cautare

THE HIDDEN TYRANNY The Issue that Dwarfs All Other Issues -PARTEA I-a

In jos

THE HIDDEN TYRANNY The Issue that Dwarfs All Other Issues -PARTEA I-a

Mesaj Scris de Admin la data de Sam Noi 02, 2013 3:44 pm

THE HIDDEN TYRANNY
The Issue that Dwarfs All Other Issues

By Benjamin Freedman, Jewish Conspirator Emeritus


Seven U.S. Presidents -- Masters of Deception -- Jewish Pawns

The names of Presidents Woodrow Wilson, Franklin D. Roosevelt, Harry S. Truman, Dwight D. Eisenhower, John F.Kennedy, Lyndon B. Johnson and Richard M. Nixon will certainly be found one day inscribed in big red letters in the official annals of the rise and fall of the United states.

These seven masters of deception incurred their guilt by debasing their solemn oaths of office on behalf of undisclosed domestic and foreign principals without any apparent qualms or misgivings, to enhance their political fortunes totally oblivious of the threat to United States security and survival.

These seven masters of deception knowingly and willingly in effect and in fact "poisoned the wells" of security and survival for the United States. Without any evident scruples, they individually betrayed the sacred traditions enshrined in the letter and spirit of their oaths of office, that precious heritage bequeathed to each of these seven masters of deception as successors to that high office exalted by the immortalized first president of the United States, the venerated George Washington.

The disclosures which follow here are now revealed for the first time anywhere. They now expose for the first time to the grass roots population of the United States the secret un-American, non- American and anti-American strategy to which these seven masters of deception knowingly subscribed. The uninhibited practice of that strategy by these seven masters of deception is primarily responsible for desperate predicament in which the United States today finds itself in the Middle East.

Very early in their political careers, these seven masters of deception by their determination acquired their proficient skill in detecting on which side their political bread was buttered. Their remarkable perfection in that skill provides the answer to why these seven masters of deception went so far and so fast in so few years in the political world in which they moved.

Throughout their political careers these seven masters of deception demonstrated that political shrewdness invariably identified with the immoral dogma of 20th century politicians who preach and practice "any means justifies all ends." Accordingly, future grass roots populations of the United States will one day find inscribed in the history of the rise and fall of the United States the verdict that the "means" today advocated by these seven masters of deception were primarily responsible for the "end" of the United States.

It is today a well recognized fact of life in political circles in the United States that the censorship exercised today by Zionists over the media for mass information constitutes a virtual monopoly. It is likewise today a well recognized fact of life in political circles in the United States since President Wilson won his first election in 1912 as president of the United States, that elections in the United States are seldom won or lost today based upon the candidates' qualification for office.

Elections in the United States since 1912 are won or lost on the battlefields of the media for mass information by character assassination. Zionist ownership of media for mass information, or by Zionist control exercised by some devious corporate device in effect and in fact censors the news and editorial policies of as the leading daily and Sunday newspapers, all the weekly and monthly news magazines, all leading radio and television stations and networks, the entire motion picture industry, the entire entertainment world and the entire book publishing industry, in effect and in fact the entire complex of media for mass information in the United States, truly a brainwashing monopoly.
 


Talmudist Jews Control News and editorial Policies of Mass Media

As a result of that condition in the United States, for approximately the past fifty years the grass root population of the United States has only read, heard and seen what passed Zionist censorship and best served Zionist objectives, instead of reading, hearing and seeing what best served the interests of the grass roots population of the United States.

The Zionist-ruled media for mass information in the United States never informed the grass roots population of the United States how and why President Woodrow Wilson lied the United States into the desperate predicament in which the United States today finds itself in the Middle East. In their consideration recently of the alleged theft of the so-called Pentagon Papers, the United States Supreme Court declared "the public has a right to know the truth." The Supreme Court should have said "the public has a right to know the WHOLE truth."

The reason half-truths often are more harmful than lies. The United States declared war against Germany on April 6, 1917. On April 2,1917 President Wilson addressed both houses of Congress and pleaded with them to declare war against Germany. President Wilson's appeal to Congress to declare war against Germany in effect and in fact was primarily President Wilson's liquidation of his obligation to his blackmailers.

The following incontestible facts confirm that conclusion beyond all question of any doubt. President Wilson's hand trembled as he read his address. The members of Congress present had no reason to suspect why President Wilson's hand trembled. By the time the grass roots population finish reading this, they will know the reason President Wilson's hand trembled as he read his message to Congress.

By the time President Wilson finished reading his appeal to Congress, many of his listeners were in tears but not for the reason the grass roots population of the United States today will be in tears when they finish reading this manuscript. When President Wilson asked Congress to declare war against Germany, President Wilson was in effect and in fact conspiring to pay the debt he obligated himself to pay to the Zionists.

Congress only declared war against Germany because President Wilson informed Congress that a German submarine had sunk the S.S. Sussex in the English Channel in violation of international law and that United States citizens aboard the S.S. Sussex had perished with the ship. After General Pershing's troops were fighting in Europe, the hoax was exposed.

The alleged sinking of the S.S. Sussex was used as the "pretext" to justify a declaration of war against Germany by the United States. The S.S. Sussex had not been sunk and no United States citizens had lost their lives. The United States was now at war in Europe as Great Britain's ally. That is what Great Britain and the Talmudists ("Jews") of the world conspired to achieve in their crooked diplomatic underworld.

The discovery of the hoax by the British Navy shocked many honorable Englishmen. A large segment of the British public were shocked to learn the S.S. Sussex had not been sunk. The S.S. Sussex was available for anyone to visit who might care to do so to see the S.S. Sussex for themselves with their own eyes. In that war the United States mobilized 4,734,991 men to serve in the armed forces, of whom 115,516 were killed and 202,002 were either injured or maimed for life.

The Right Honorable Francis Neilson, a member of Parliament, wrote a book in England called Makers of War (pp. 149150). Mr. Neilson's book created such a sensation that Mr. Neilson was compelled to resign his seat in Parliament. Things became so intolerable for Mr. Neilson in Great Britain as a Result of the exposures in his book that he was compelled for his personal safety to flee from his home in Great Britain and to make his home in the United States.

In Mr. Neilson's book Makers of War (pp. 149-150), he discloses many unsuspected and undisclosed reasons for the outbreak of World War I in Europe in August 1914. With reference to the alleged sinking of the S.S. Sussex in the English Channel, Mr. Neilson emphasizes: "/n America, Woodrow Wilson, desperate to find a pretext to enter the war, found it at last in the 'sinking' of the Sussex in mid-channel.

Someone invented a yarn that American lives had been lost. With thus excuse he went to Congress for a declaration of war. Afterwards, the Navy found that the Sussex had not been sunk, and that no lives had been lost. " This author crossed the English Channel many times on the S.S. Sussex.

The alleged sinking of the S.S. Sussex was the figment of an over-worked Zionist imagination. The alleged sinking of the S.S. Sussex was conceived in the imagination of a Zionist to facilitate the purpose planned and successfully executed.
 


President Wilson Blackmailed

Shortly after President Wilson's first inauguration, he received a visitor in the White House by the name of Mr. Samuel Untermeyer. Mr. Untermeyer was a prominent New York City attorney who contributed generously to the National Democratic Committee that installed President Wilson in the White House in Washington in the 1912 election.

Mr. Untermeyer was a very welcome guest and President Wilson was very glad to welcome him to the White House. They had met before during the campaign. Mr. Untermeyer surprised President Wilson when he finally stated what brought hum to the White House. Mr. Untermeyer informed President Wilson that he had been retained to bring a breach of promise action against President Wilson.

Mr. Untermeyer informed President Wilson that his client was willing to accept $40,000 in lieu of commencing the breach of promise action. Mr. Untermeyer's client was the former wife of a Professor at Princeton University at the same time President Wilson was a professor at Princeton University.

Mr. Untermeyer produced a packet of letters from his pocket, written by President Wilson to his colleague's wife when they were neighbors at Princeton University. These letters established the illicit relationship which had existed between President Wilson and the wife of his colleague neighbor.

He had written many endearing letters to her, many of which she never destroyed. President Wilson acknowledged his authorship of the letters after examining a few of them. President Wilson left Princeton University to become the Governor of New Jersey, In 1912 he was elected to his first term as president of the United States. In the interim, President Wilson's former sweetheart had divorced her husband and married again.

Her second husband resident in Washington with a grown son who was in the employ of one of the leading banks in Washington. Mr. Untermeyer explained to President Wilson that his former sweetheart was very fond of her husband's son. He explained that this son was in financial trouble and suddenly needed $40,000 as he told the story, to liquidate a pressing liability to the bank for which he worked.

The details are not relevant here except that the son needed the $40,000 badly and quickly. President Wilson's former sweetheart thought that Wilson was the logical prospect for that $40,000 to help her husband's son. Mr. Untermeyer visited President Wilson at the White House to break the news to him about the breach of promise action being considered.

Wilson expressed himself as very fortunate that his former sweetheart went to Mr. Untermeyer to seek his assistance. The publicity could have proven very embarrassing to President Wilson if his former sweetheart had instead consulted a Republican attorney.

President Wilson quickly set Mr. Untermeyer's mind at rest by informing him that he did not have $40,000 available for any purpose. Mr. Untermeyer suggested that President Wilson should think the matter over and said he would return in a few days to discuss the matter further.

Mr. Untermeyer used the next few days in Washington looking into the credibility of the son's story about his pressing need for $40,000 to liquidate a pressing liability. He learned that the son's story was not misrepresented in any way to his mother by her son.

Mr. Untermeyer returned to President Wilson a few days later as they had agreed. President Wilson did not hesitate to inform Mr. Untermeyer that he did not have the $40,000 to pay his blackmailer. President Wilson appeared irritated. Mr. Untermeyer considered the matter a few Moments and then volunteered a solution to President Wilson for his problem.

Mr, Untermeyer volunteered to give President Wilson's former sweetheart the $40,000 out of his own pocket on one condition: that Wilson promise Untermeyer to appoint to the first vacancy on the United States Supreme Court a nominee to be recommended to Wilson by Untermeyer.

Without further talk, President Wilson accepted Mr. Untermeyer's generous offer and Mr. Untermeyer promptly paid the $40,000 in currency to President Wilson 's former sweetheart. The contemplated breach of promise suit was never heard of after that.

Mr. Untermeyer retained in his possession permanently the packet of letters to insure against any similar attempt at some future time. President Wilson was most grateful to Mr. Untermeyer for everything he was doing to solve problem. Mr. Untermeyer was a man of great wealth.

The law firm in New York of which he was the leading partner, Messrs. Guggenheim, Untermeyer and Marshall, is still today one of the nations most prominent and most prosperous law firms. Mr. Untermeyer organized the Bethlehalem Steel Company for his friend, Mr. Charles M. Schwab, who resigned from the United States Steel Company to form his company in competition with it.
 


Justice Brandeis--The Pay Off

As anyone might reasonable suspect, Mr. Untermeyer must have had something in mind when he agreed to pay President Wilson's former sweetheart $40,000 out of his own pocket.

He paid the money out of his own pocket in the hope that it might bring to pass a dream close to his heart--a Talmudist ("Jew") on the United States Supreme Court on which none had ever served. The day soon arrived when President Wilson was presented with the necessity of appointing a new member of the United States Supreme Court.

Mr. Untermeyer recommended Louis Dembitz Brandeis for the vacancy, who was immediately appointed by Wilson. President Wilson and Justice Brandeis became unusually intimate friends. Justice Brandeis knew the circumstances of his appointment to the Supreme Court by President Wilson. In l9l4 Justice Brandeis was the most prominent and most politically influential of all Zionists in the United States.


As a Justice of the United States Supreme Court, Brandeis was in a better position than ever before to be of service to Talmudists ("Jews") both at home and abroad. The first opportunity to perform a great service for his Zionist followers soon became available to Brandeis.

Justice Brandeis volunteered his opinion to President Wilson that the sinking of the S.S. Sussex by a German submarine in the English Channel with the loss of lives of United States citizens justified the declaration of war against Germany by the United States.

Relying to a great extent upon the legal opinion of Justice Brandeis, President Wilson addressed both houses of Congress on April 2, l9l7. He appealed to Congress to declare war against Germany and they did on April 7, l9l7. After the October l9l6 agreement was concluded between the British War Cabinet and the World Zionist Organization, the Talmudists throughout the world were hopeful that an international incident would soon occur to Justify a declaration of war against Germany by the United States.

The declaration of war against Germany by the United States guaranteed the Talmudists throughout the world that Palestine was to be turned over to them upon the defeat of Germany. The defeat of Germany was certain if the United States could be railroaded into the war in Europe as Great Britain's ally. Prior to the October 1916 London Agreement, Talmudists throughout the world were pro-German.

The German Emancipation Edict of 1822 guaranteed Talmudists in Germany all civil rights enjoyed by Germans. Every country in Europe had quotas for Talmudists. The quota systems had existed for centuries in all European countries. Under the quota system in European countries, Talmudists were Limited in all activities to a small percentage of the Christian population of the country.

The quota systems applied to all occupations. After the Emancipation Edict In 1822, Germany was the only country in Europe which did not place restrictions on Talmudists under a quota system limiting their civil rights. Talmudists throughout the world were informed by cable from London about the October 1916 London Agreement.

That information transformed them from pro-German to pro-British. Great Britain placed at the disposal of Talmudists in London their secret codes and worldwide cable facilities to inform Talmudists throughout the world about Great Britain's pledge to turn over Palestine to them as compensation for railroading the United States into the war in Europe as Great Britain s ally in their war against Germany. Talmudists enlisted in great numbers in October 1916 in Great Britain's Department of Defense.

Their purpose was to facilitate transforming Talmudists throughout the world from pro-German to pro-British. After the London Agreement was concluded, Great Britain left no stone unturned to impress Talmudists in London with the necessity of immediately notifymg Talmudists throughout the world about Great Britain's pledge to turn over Palestine to them for their future sovereign Zionist state.

Guided by the recommendation of Justice Brandeis that the sinking of the S.S. Sussex justified a declaration of war under international law against Germany by the United States, President Wilson addressed a joint session of both houses of Congress on April 2, 1917.

In that address President Wilson pleaded with Congress to declare war against Germany. Congress met on April 6. 1917. and declared war against Germany without justification. On April 6, 1917, President Wilson and Justice Brandeis knew something the grass roots population of the United States did not know--they knew full particulars about the October 1916 London Agreement.

They also knew the declaration of war against Germany by the United States activated this agreement and that Talmudists of the world would not have to wait long for Palestine, their sovereign Zionist state, if their plan worked. On this same day, Wilson and Brandeis knew something else the grass roots population of the United States did not know--they knew that the declaration of war by the United States against Germany discharged President Wilson from his obligation to his blackmailers.

Wilson's declaration of war was to satisfy his commitment to his blackmailers. There was seldom any address made to Congress that stirred the people of the United States, and the world, as did President Wilson's April 2, 1917, plea to Congress to declare war against Germany.

Wilson was aware when he addressed Congress that Germany had not committed any act against the United States which justified a declaration of war by the United States against Germany under international law. This author at that time knew President Wilson was informed to that effect before he made his plea to Congress.
 


Prime Minister Lloyd George - A Zionist Tool

There were great numbers of Talmudists in the United States who questioned the reality of the October 1916 London Agreement. They found it extremely difficult to believe that Great Britain would promise to turn over Palestine to them as compensation for railroading the United States into the war in Europe as Great Britain's ally.

These Talmudists could not believe that Great Britain would promise anything to anyone that Great Britain did not own as compensation. That appeared inconceivable to Talmudists familiar with Great Britain's reputation for respect of property rights under their laws.

To overcome doubts that existed in the minds of Talmudists in the United States, Prime Minister Lloyd George immediately sent Mr. Josiah Wedgewood to the United States. Mr. Wedgewood was one of the most respected and dedicated members of Parliament.

Prime Minister Lloyd George, a rabid well-known Zionist, was unexpectedly appointed Prime Minister on December 4, 1916. He rushed Mr. Wedgewood to the United States on December 5, 1916, under pressure by Talmudists in London. The prime minister whom Lloyd George succeeded was unsympathetic Toward Zionist objectives.

He was replaced at that time because Zionists could not rule him. Great Britain was helpless in October 1916. It was seriously considering surrender to Germany. Germany had made several peace offers to Great Britain earlier to discontinue the war. Mr. Lloyd George considered Mr. Wedgewood's hasty trip to the United States vital to Great Britain's survival.

Mr. Wedgewood went to the United States with documented evidence proving the reality of the October 1916 London Agreement with the Talmudists.
 


Colonel House - a Conspiring Enigma

Mr. Wedgewood arrived in the United States on December 23, 1916. Upon his arrival he was met at the pier by Colonel Edward Mandel House, President Wilson's closest personal friend and most trusted adviser.

Col. House in early life negotiated cotton purchases in the United States for Rothschild interests in Great Britain. Col. House did not claim or disclaim his Talmudist ancestry to this author. He had arranged with Mr. Wedgewood to live in his apartment on 54th Street during his stay in the United States.

Col. House quickly made arrangements for the meeting at which Mr. Wedgewood was to prove the reality of the October 1916 London Agreement. The meeting was to be held on Sunday afternoon, December 25, l916, at the old Hotel Savoy at 59th Street and Fifth Avenue in New Yolk City.

There were fifty-one invited Talmudists present there when Col. House introduced Mr. Wedgewood to the audience. Mr. Wedgewood then presided. Mr. Wedgewood presented evidence there that left no doubt in the minds of the fifty-one Talmudists present about the reality of the October 1916 London Agreement.

On behalf of Mr. Lloyd George, Mr. Wedgewood further vouched for the reality of Great Britain pledge that Palestine would be turned over to Talmudists of the world by Great Britain upon the defeat of Germany as compensation for railroading the United States into the war in Europe as Great Britain's ally.

After concluding the October 1916 London Agreement, Talmudists in England were invited by Great Britain to take an increasingly active participation in Great Britain's Department of Defense for the duration of the war. The Talmudists who accepted the invitation were trained as experts in the use of Great Britain's codes and Great Britain's worldwide diplomatic cable facilities.

The available data in Great Britain's archives for World War I will dispel all existing doubt whether the information cabled to Washington from London alleging the sinking of the S.S. Sussex and the loss of United States lives was the invention of Talmudists in London in Great Britain's Department of Defense to facilitate and expediate railroading the United States into the war in Europe as Great Britain's ally. The hoax was discovered by the British Navy.

It was also confirmed by other equally reliable sources for information on the subject by qualified united States experts. The reality of the October l9l6 London Agreement was known to the Germans shortly after it was concluded, in fact, on the same day. Germany thereafter exercised great care both on land and on sea not to commit any act which, under international law, could provide the United States with justification to declare war against Germany.

German military and naval commanders leaned over backwards in their effort not to provide the United States with that justification and they were successful. In the crisis in October 1916, Germans had reason to feel if the war in Europe continued a few more months without the entrance of the United States into the war, that Great Britain would be compelled to surrender to Germany by circumstances beyond Great Britain's power to control.

Germany made another peace offer to Great Britain in October 1916. Great Britain this time welcomed the offer but it was also declined like several previous peace offers. In referring to the declaration of war against Germany by the United States, Sir Winston Churchill said in an interview with a prominent editor, published in Scribner's Commentator in 1936, that he "could never understand why he put us in in 1917," referring to President Wilson.

In that interview Sir Winston Churchill stated further: ''America should have minded her own business and stayed out of the World War. If you hadn't entered the war the Allies would have made peace with Germany in the spring of 1917. Had we made peace there would have been no collapse of Russia followed by Communism, no breakdown in Italy followed by Fascism, and Germany would not have signed the Versailles Treaty, which has enthroned Nazism in Germany.

If America had stayed out of the war, all of these 'isms' wouldn't be sweeping the continent of Europe and breaking down parliamentary government, and if England made peace early in 1917, it would have saved over one million British, French, American and other lives. Germany's peace offer to Great Britain asked for neither indemnities nor reparations.

Germany offered to restore the territorial status and the political independence of every country with whom Great Britain was at war, as they existed in August l9l4 when the war in Europe started. Germany demanded no benefits.
 


Talmudist Jews Select America 's Ally for First World War

Germany's October 1916 peace offer was on the table before the British War Cabinet; it needed only one signature to end the war. Great Britain would have quickly accepted Germany's peace offer if the World Zionist Organization had not Interfered.

The British War Cabinet was then taking their instructions from Talmudists in London. When the British War Cabinet decided to accept Germany's peace offer, the World Zionist Organization offered to railroad the United States into the war in Europe as Great Britain's ally if Great Britain promised the Talmudists of the world Palestine as compensation after Germany's defeat with the United States as an ally.

Talmudist pressure in London and New York prevailed. President Wilson had little choice in the matter, it seemed. He was the captive of circumstances in his early life that could not be altered. His April 2, 1917, address to Congress was about to decide the fate of the world.

Congress, without hesitation, declared war against Germany for him. The Germans attributed their crushing defeat in World War I to the entry of the United States into the war in Europe as Great Britain's ally.

Germany considered the October 1916 London Agreement a stab in the back by Talmudists of the world. In view of the Emancipation Edict in Germany in 1822, Germans regarded the London Agreement as a double-cross by Talmudists in Germany. Quota systems then existed in all other countries in Europe. There was no quota system in Germany after the Emancipation Edict of 1822 for Talmudists.
 


Talmudist Jews Promote Germans Victory, Then Stab them in the Back

The Kaiser provided the World Zionist Organization with the offices for their world headquarters in Berlin. He, his family and government officials were constantly extending assistance to Theodore Herzl. Germany extended opportunities to Talmudists not available in other European countries.

The Kaiser himself arranged the personal beeting between the Sultan of the Ottoman Empire and Theodore Herzl. Bleichroeder & Company in Berlin were the private bankers of the Kaiser's family for generations. They were Talmudists. Warburg & Company of Hamburg were the world's largest merchant bankers. They were Talmudists.

The head of the German General Electric Company, then the world's largest industrial enterpnse, was a Talmudist. The head of the Hamburg- American and North German Lloyd steamship companies, the two largest steamship companies in the world, second only to the Cunard Line, was a Talmudist. Countless prominent German industrialists, bankers and merchants were Talmudists The attitude of Germans towards Talmudists in Germany and throughout the world worsened much after the October 1916 stab in the back by Talmudists.

Mr. Samuel Landman, the secretary of the World Zionist Organization in London from 1917 to 1922, wrote in his Great Britain, the Jews and Palestine, published in London in 1936, on page six: "The fact that it was Jewish help that brought the U.S.A. into the war on the side of the Allies has rankled ever since in German- - especially Nazi--minds and has contributed in no small measure to the prominence which anti-Semitism occupied in the Nazi programme."

The sentiments of prominent German leaders were expressed in the Jewish Daily Bulletin of New York City on October 30, 1934, in an article reprinted on page three from the Jewish Telegraphic Agency dispatch from Berlin which stated: "The New Germany persists toward the complete extermination of the Jew because it was Jews who instigated the United States to enter the World War, accomplishing the defeat of Germany, and who later caused the inflation in Germany, Herr Richard Kunze, a leading Nazi Parliament figure, declared at a mass meeting in Magdeburg yesterday."

Talmudists throughout the world made bad matters worse on August 7, 1933, when they declared their "holy war" to destroy the German nation "by destroying their export trade upon which their very existence depends." Under the leadership of Mr. Samuel Untermeyer, Talmudists of the world declared a world boycott on all German goods and services.

They asked their "Christian friends" to join their worldwide boycott of German goods and services. Mr. Samuel Untermeyer arranged for the "International Boycott Conference" in Amsterdam in July 1933.

There he was elected the president of the "World Jewish Economic Federation." Talmudists throughout the world had tried in vain since 1919 to silence German resentment against them for railroading the United States into the war in Europe without justification or provocation by the United States as Great Britain's ally. Talmudists were held responsible for Germany's defeat and for every disadvantage that resulted from that defeat.

The New York Times of August 7, 1933, published the Talmudists' declaration of their "holy war" against Germany in a three-column report of Mr. Untermeyer's address to the nation from the Columbia Broadcasting Company's studio on the night of his arrival home from Europe.

Mr. Untermeyer, among other things, stated: "...holy war...in which we are embarked..it is a war which must be waged unremittingly...the Jews are the aristocrats of the world... the economic boycott against all German goods, shipping and services...boycott is our only really effective weapon...bring the German people to their senses by destroying their export trade on which their very existence depends...we shall force them to learn...it is not sufficient that you buy no goods in Germany...you must refuse to deal with any merchant or shopkeeper who sells any German-made goods...we will drive the last nail in the coffin... "

That statement was made on August 7, 1933, when not a hair on the head of a Talmudist in Germany had been touched. Germany was plunged into a depression difficult to describe in a few words, Germany's export business suddenly ending as if by magic.

Talmudists hoped that way to stop Germans from continuing to talk about why they lost the war. Talmudists in Germany were finding it difficult to live that down. Germans then felt the way Sir Winston Churchill in 1936 expressed himself about the entry of the United States into World War I in 1917.
 


Zionist Worldwide Boycott Against German Merchandise Creates Domestic Crisis

The eminent Rabbi Maurice L. Perlman, head of the British Section of the World Jewish Congress, stated to a Canadian audience as reported by The Toronto Evening Telegram of February 26, 1940, that: "The World Jewish Congress has been at war with Germany for seven years. "

Senator Wayne Morse of Oregon delivered an address on December 20, 1951, as reported in The National Jewish Post of Indianapolis of December 28, 1951, in which he stated: "One of the major causes for our going to war against Hitler was the persecution of the Jews in Germany. "

Dr. Donald C. Blaisdell, professor of government at the College of the City of New York, published an important document entitled American Policy for the near East in a publication called Issues published in New York, the official organ of the American Council for Judaism, in the fall issue in 1959, in which Dr. Blaisdell stated: "No minority of Irish. of German, of Polish, Italian, or Greek extraction has been able to manipulate policy to its advantage as have the Zionist leaders of American Jews. Nor does there appear to be any politically feasible means by which the American government can place the claims of its important clientele in proper perspective. Like American Jews who are presumed to be members of Israel 's American clientele are never allowed to forget it, so the American government, Congress and Executive branch alike, is never permitted to free itself from the pressure, propaganda and power emanating from the same Zionist sources. "

This author has been in a position since 1912 to witness what was going on behind the scenes. This author served on the National Democratic Committee in the 1912 campaign that elected President Wilson to his first term. No doors have been closed to this author since then.

This author was ushered into this world in 1890 by Dr. Simon Baruch, the father of Mr. Bemard M. Baruch. Mr. Bemard Baruch was a good friend of this author's family and would very often consult this author on this situation.
 


Franklin Roosevelt Manipulated by Talmudic Jews

President Franklin D. Roosevelt was a captive of the Talmudists from the time he went to Albany as govemor of the state of New York. President Roosevelt was long beholden to the Talmudists.

The story of how President Roosevelt lied the United States into the desperate predicament in which the United States today finds itself in the Middle East is not a long story.

It is the story of how President Roosevelt railroaded the United States into the Second World War: Germany and Poland had agreed upon a formula giving Germany access across the Danzig Corridor. President Wilson, in 1919, created the Danzig Corrjdor which separated Gemmany into two halves.

In order to keep Germany weak, at the instigation of Talmudists at theVersialles Peace Conference, President Wilson cut Germany into two halves, separated by a strip of German territory granted to Poland which divided Germany into two halves. Crossing the Danzig Corridor from western Germany to eastern Germany or vice versa was like traveling from one country to another.

The inconveniences, the delays and the annoyances to Germany and Poland had finally worked out their acceptable arrangement that eliminated a majority of German objections to the Danzig Corridor. Germany and Poland reached a basis that would serve to prevent Germany's resort to more aggressive action. Adolf Hitler was the head of the German government at the time.

Talmudists throughout the world opposed the peaceful adjustment between Germany and Poland of the Danzig Corridor situation. Unrestricted access of traffic between the western half and the eastern half of Germany would soon make Germany again the most powerful country in the world. Talmudists throughout the world dreaded the thought. In spite of the difficulties placed in the way of reaching a solution for the Danzig Corridor problem, Germany and Poland finally agreed upon a formula.

Preparations were being made to consummate their understanding in a treaty. Both Germany and Poland were satisfied the formula agreed upon served both governments. Shortly before the agreement with Germany was to be signed, Poland secretly signed a treaty with Great Britain dated August 25, l939.

Great Britain agreed in that treaty to hasten the military assistance of Poland "with all the support and assistance in its power" if Poland were attacked by Germany. With that assurance from Great Britain, Poland broke off negotiations with Germany. Germany did not understand the reason for Poland's sudden change of mind and decided to proceed with the terms of the arrangement agreed upon with Poland. That was the start of World War II.

Great Britain knowingly deceived Poland when Great Britain actually promised military assistance to Poland if Poland were attacked by Germany. Great Britain could not come to Poland's assistance and Great Britain knew it when Great Britain's offer of military assistance to Poland was made.

Poland fell into Great Britain's trap and discontinued negotiations with the Germans. Poland's unexplained discontinuance of negotiations with Germany to complete the Danzig Corridor agreement resulted in Germany's troops moving into the Danzig Corridor without an agreement with Poland.

Great Britain knew exactly what would take place in that event, that it would mean the beginning or World War II. The rest is history. Talmudists of the world welcomed a war against Germeny in l939 to somehow crush the Nazi government as the Talmudists of the world crushed Germany in World War I in 1917 by railroading the United States into the war in Europe as Great Britain's ally.

President Roosevelt tried his hardest in 1939 to railroad The United States into the war in Europe to accommodate Talmudists in the United States. Germany learned by experience in World War I that the entry of the United States into thc war in Europe in 1939 could prove equally disastrous to Germany if the United States were raiiroaded into war in Europe as Great Bntain's ally.

Germany exercised extraordinary caution not to provide the United States with justification under internationai law to declare war against Germany. That situation presented President Roosevelt with a problem. President Roosevelt decided if it were impossible for him to get into the war in Europe through the front door that he would railroad the United States into the war in Europe through the back door.

Through the back door meant through Japan. Presidcnt Roosevelt finally did railroad the United States into the war in Europe through the back door, through Japan.
 


Secretary of Defense Stimson During World War II Makes Startling Revelation

Germany and Japan had a treaty under which if either Germany or Japan were attacked by a third powcr, the country which was not attacked by the third power automaticaily is at war with that third power.

President Roosevelt planned to provoke Japan so Japan would attack the United States. Japan in December 1941 attacked Pearl Harbor. The United States immediately declared war against Japan and automatically was at war with Germany.

The personal diary of the Hon. Mr. Henry L. Stimson and all his papers are in Yale University Lihrary. Mr. Stimson each day entered in his personal diary in his own handwriting the important events in his life that day. Mr. Stimson was President Roosevelt's secretary of defense.

Mr. Stimson's diary was introduced as evidence in the United States Senate investigation of the Pearl Harbor attack by Japan over the strong objections of friends of President Roosevelt.

Mr. Stimson entered in his diary on November 25, 1941, two weeks before Japan's attack on Pearl Harbor, that at a meeting with President Roosevelt and his cabinet that morning at the White House, President Roosevelt told those present that he wished to be at war against Japan but that he "did not want it to appear that the United States fired the first shot."
 


Zionist Conspirators Provoke Pearl Harbor Incident

President Roosevelt knowingly provoked Japan to attack the United States. President Roosevelt advised Japan they could purchase no more steel scrap or oil from the United States.

Japan was in the midst of a war against China. Without scrap steel and without oil Japan would be unable to continue that war. Japan was totally dependent upon the United States for both steel scrap and oil. Professor Charles Callan Tansill, professor of diplomatic history at Georgetown University in Washington, wrote a classic work he called Back Door to War, published by Henry Regnery of Chicago in 1952.

Professor Tansill spent five years after the war in the confidential files of the State Department doing research there on World War II. Professor Tansill's book has 652 pages all filled with alarming authenticated facts little known to the public during the war.

In a scholarly detailed manner easily understood, Professor Tansill supplies facts which are incontrovertible proof showing how President Roosevelt railroaded the United States into World War II in Europe. President Roosevelt's desire to please Talmudists among his friends, influenced his better judgment. He overlooked that he was president of all the people of the United States.

President Roosevelt realized if he expected political support by Talmudists in the United States to continue he must find some way to railroad the United States into the war then in progress in Europe against Germany. Surely nobody can any longer question that railroading the United States into World War II was President Roosevelts contribution to the desperate predicament in which the United States today funds itself in the Middle East.

President Harry S. Truman made his great contribution to the desperate predicament in which the United States today funds itself in the Middle East when he recognized as a sovereign state an armed uprising in Palestine by 800,000 armed aliens transplanted into Palestine in a conspiracy organized by Talmudists throughout the world.

President Truman in 1946 suffered from a pathological obsession that he must be elected president of the United States in 1948 on his own account.

Mr. Clarke M. Clifford, Secretary of War under President Lyndon B. Johnson, deserves a great deal of credit for the recognition of the State of Israel on May 14, 1948, by the United States. Mr. Eliahu Epstein, the United States representative of the Jewish Agency in Washington in 1948, told the story in his three- page article in the Jewish Chronicle of London in its 10th anniversary issue of June 1958 celebrating the 10th anniversary of the founding of the State of Israel.

Mr. Clifford undoubtedly was anxious to help because President Truman had confided in his close friends that he wished to recognize the Zionist state in the "first hour of its birth" as he did. The State of Israel was officially "proclaimed" in Tel Aviv at midnight on May 14, l948.

President Truman recognized the birth of the State of Isreal eleven minutes after midnight. President Truman finally advised this author that he did not wish to carry on the discussion of the Zionist question with him any further.

He wrote to this author that he had turned over the entire Palestine question to "the Hon. David Niles."

Talmudists were willing to carry out their part of their bargain with President Truman after he recognized the State of Israel.

Although the odds in President Truman's election in 1948 were 20 to 1 against his election, President Truman romped home the winner over Governor Dewey assisted by the invisible and invincible Zionist political steam-roller that always elects their candidates.

President Truman not only used the power and prestige of the United States to compel the United Nations to admit the State of Israel as a peace-loving nation, the regime of an armed uprising in Palestine by transplanted aliens, but he made billions of United States taxpayers dollars available to Talmudists to make the State of Israel powerful.

When the day to vote for the admission of the State of Iseral arrived they were short two votes. The plan was about to collapse. In the emergency, Mr Charles H. Silver engaged Cardinal Spellman to make two trips to South America to change their votes in the United Nations against the admission of the State of Israel into the United Nation to vote in favor of the admission of the State of Israel into the United Nations as a member.

The newspapers around the world on June 11, 1964, published Mr. Silver's "confession" of a "secret I have kept for fifteen years." The "secret" Cardinal Spellman kept with Mr. Silver was that Cardinal Spellman was sent to South America by Mr. Silver on behalf of the Talmudists in New York to "persuade" the South American countries to change their votes against admitting the State of Israel to the United Nations to vote in favor of admitting the State of Israel to the United Nations as a member.

This author was a close personal friend of Cardinal Spellman for twenty-five years. Cardinal Spellman "confessed" to this author several years ago that he felt he had committed an irreparable sin by conspiring with the Talmudists in the United States to elect the State of Israel a member of the United Nations.

In the midst of that bloody fighting in the Middle East in June 1967, Cardinal Spellman told this author when alone with him in his study that he felt personally responsible for all the lives lost in the 1967 invasion of the United Arab Republic and Syria by the State of Isreal.
 


H.J. 117 a Talmudic Creation-Eisenhower Steps in Line

The story of how President Dwight D. Eisenhower lied the United States into the desperate predicament in which the United States today finds itself in the Middle East is not a complicated story.

Talmudists m the United States pressured President Eisenhower into sponsoring Joint Resolution by Congress of H J Res. 117, on January 5, 1950, which was then refined by Congress to the Committee on Foreign Affairs.

President Eisenhower knew less about what he was doing than a new born babe. It was pitiful for this author to witness a great general being figuratively pushed around by Talmudists unfit to shine his shoes.

President Eisenhower was always friendly towards this author. This author met President Eisenhower when he was being considered by Mr. Thomas M. Watson, Sr., as a presidential candidate on the Democratic ticket.

Mr. Watson was the founder of the International Business Machines Company. He told this author at that time that he believed General Eisenhower as a Civilian would make a great president.


Ultima editare efectuata de catre Admin in Sam Noi 02, 2013 3:51 pm, editata de 2 ori

_________________
" Ce nu au reusit imperii au reusit o mana de dobitoci scoliti la Moscova "

Deoarece geniul trebuia sa poarte un nume , i s -a spus EMINESCU
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 9642
Data de inscriere : 20/12/2008

http://naspa.forumgratuit.ro

Sus In jos

THE HIDDEN TYRANNY The Issue that Dwarfs All Other Issues - PARTEA a II- a

Mesaj Scris de Admin la data de Sam Noi 02, 2013 3:47 pm

As president of the United States, General Eisenhower was faithful to these Talmudist supporters whose friendship he first cultivated in Europe during his political activities in Germany after the end of World War 11.

Talmudists curried his favor after World War 11. They knew that as president of the United States, General Eisenhower in their hands would be like clay in the hands of the potter. In 1956 it appeared that Middle East countries were undergoing changes in their governments.

The Zionist illegal occupation of Palestine still existed. Populations in Middle East countries were growing restless. Talmudists recognized something must be done to silence the unrest. President Eisenhower then obliged the Talmudists. Lebanon is the heart of Middle East political activity.

To nip action in the bud, by native populations aiming to assert their independence from domination by Talmudists, Talmudists arranged with President Eisenhower to occupy Lebanon with fourteen thousand (14,000) troops and to station the Sixth Fleet off the coast To make it legal, Talmudists had Congress pass a Joint resolution like the Tonkin Bay Resolution passed by Congress to legalize the war in Vietnam.

 


President Eisenhower Performs Fulfillment of Zionist Demands in Middle East

President Eisenhower occupied Lebanon with fourteen thousand (14,000) United States troops and stationed the sixth Fleet off the Lebanon coast.

President Eisenhower was warning the Middle East nations not to attempt to regain Palestine from the Zionists in illegal possession of Palestine. President Eisenhower must have had a consortium of the smartest Talmudists the state defense and justice departments prepare that joint resolution.

The intent of that unclear language is to conceal the purpose of the joint Resolution not to explain its purpose. The purpose was to have a joint resolution in record that would permit President Eisenhower to use the United States armed forces and navy to aid and abet the Zionist thieves to hold onto their stolen loot without any necessity to ask Congress to declare war.

Every word President Eisenhower uttered to defend the crooks in occupation of Palestine was a lie which contributed to the desperate predicament in which the United States today finds itself in the Middle East.

Talmudists in the United States were able to camouflage their illegal aggression in the Middle East behind the glamour of President Eisenhower's record as a great soldier. The story of how President John F. Kennedy lied the United States into the desperate predicament in which the United States today finds itself in the Middle East is very distressing.

President Kennedy's future was uncertain after digressing on August 25, l960, from the straight and narrow path he had followed all his life. President Kennedy could not escape the consequences of his betrayal of the high principles to which he aimed to dedicate his life.

President Kennedy surrendered to the lure of Talmudists who pledged to put him in the White House as the president of the United States. On August 23 1960, in the United States Senate office building in Washington President Kennedy, at that time a senator, gave this author a copy of the address he was to deliver in New York City on August 25, 1960.

In the copy of that address he stated among other things: "Israel...three weeks ago I said in a public statement 'Israel is here to stay...my flat prediction that Israel is here to stay...will endure and flourish...a special obligation on the Democratic Party...it was President Truman who first recognized the new State of Israel and gave it status in world affairs...may I and...my hope and my pledge to continue the democratic tradition...if the Democratic platform is to have any meaning...the White House must take the lead...American intervention.. will not now be easy...I propose that we make it crystal clear...we will act promptly and decisively...I propose that we make it clear...our guarantee that we will act with whatever force and speed are necessary..the risk of war..."

President (Senator) Kennedy was giving Talmudists his pledge that as the president of the United States he would send sons, husbands and brothers of the grass roots population of the United States to fight in Palestine under the flag of the United States in a war in Palestine to help crooks hold onto stolen loot, to aid and abet thieves retain possession of their stolen plunder.

This author met President Kennedy for the first time in his father's office at 230 Park Avenue, in New York City, on the day after he was elected for the first time as a Congressman in November l946.

This author was in a conference with Ambassador Joseph Kennedy and Judge Landis, an associate of Ambassador Kennedy. In his private office they were consulting this author on the Middle East situation which had recently taken an ugly turn in the United Nations.
 


President John Kennedy Pledges Zionists He Will Act in Their Favor Even at the Risk of War

Ambassador Kennedy discussed the subject matter for a short while with those present. The Congressman then asked to leave as he was catching a train for Washington.

This author invited the Congressman to lunch and he accepted. After lunch Congress Kennedy asked if this author had nothing else to do than ride to Washington with him on the train.

This author was willing and rode to Washington with him. From that day in November l946 to August 23, l960, this author saw the Congressman, and the Senator, countless times in his office in Washington and New York City

This author was happy to enlighten Senator Kennedy on the Palestine question. Without a doubt there were soon few people in the world who were better informed on this subject than Senator Kennedy.

In the fourteen years this author had the honor of enjoying the confidence of President Kennedy he never failed to express his appreciation for this author's interest in his career.

President Kennedy also appreciated the friendship this author demonstrated for his father, Ambassador Kennedy. Ambassador Kennedy was blackmailed by President Roosevelt. President Roosevelt told Ambassador Kennedy not to write the book he planned to write.

President Roosevelt removed Ambassador Kennedy as Ambassador to the Court of St. James in London for circulating what Neville Chamberlain told Ambassador Kennedy in London in l938.
 


The Senior Kennedy Liquidated Politically by Franklin Roosevelt for Reporting Talmudic Conspiracy

Ambassador Kennedy reported to Washington in 1938 that Neville Chamberlain told him that the United States and Talmudists throughout the world forced Great Britain into the Second World War.

Chamberlain also told Ambassador Kennedy in 1938 that Great Britain had nothing with which to fight Germany, that Great Britain should not risk going to war against Germany.

Chamberlain complained to Ambassador Kennedy that United States Ambassador to France William C. Bullit in 1938 was urging President Roosevelt that Germany must be "faced down" in their attitude towards Poland in the Danzig Corridor matter.

President Roosevelt recalled Ambassador Kennedy to silence him. Ambassador Kennedy planned to return to the United States to write a book telling what he knew that he thought the grass roots population of the United States should be told. President Roosevelt sent for Ambassador Kennedy upon his return to the United States to come to Washington to see him.

President Roosevelt told Ambassador Kennedy that he had heard that he was planning to write a book which he asked him not to do. After Ambassador Kennedy's unpleasant meeting with President Roosevelt in Washington after his recall from London for daring to circulate what Chamberlain had told him about Talmudists, his ambition in life was to see one of his sons in the White House as president of the United States.

The story of how President Lyndon Baines Johnson lied the United States into the desperate predicament in which the United States today finds itself in the Middle East is not a long story.

It commences with a telephone call to this author in New York from Congressman Ed Gosset in Washington to come there at once. Congressman Gosset represented Amarillo, Texas, in the House of Representatives.

Congressman Gosset was alarmed that the Senate Armed Services Committee the day before confirmed the appointment of Anna M. Rosenberg as Assistant Secretary of Defense without a public hearing. The only witness who appeared to testify concerning Anna Rosenberg's fitness to serve as Assistant Secretary of Defense was Ann Rosenberg herself.

That by itself aroused suspicion among the country's leaders. Congress Gosset took this author to Senator Johnson's office and explained to him the reason for the visit. Senator Johnson was a member of the Senate Armed Services Committee which had confirmed Anna Rosenberg's appointment the previous day.

Senator Johnson was very much interested in learning about Anna Rosenberg's associations with communists. Senator Johnson asked this author if he would assist him in looking into the matter further by producing a communist who knew Anna Rosenberg. Upon this author's return to New York that day, he mentioned Senator Johnson's request to his attorney, Mr. Hallam Richardson.

Within a few hours, Mr. Richardson produced Mr. Ralph de Sola, a prominent communist, the head of film photography of documents by communist Organizations in the United States. After Anna Rosenberg's confirmation by the Senate Armed Services Committee was withdrawn, another hearing was held to confirm her second appointment.

Anna Rosenberg testified she was born m Hungary and came to the United States in 1912 at the age of eleven years. The second hearing brought out some interesting facts--it confirmed her extended appointment for four years. In this author's meetings with Senator Johnson, this author had occasion to discuss the Palestine question with him.

Senator Johnson was very interested in the Palestine question. That subject was of great interest to the Senate Armed Services Committee. The occupation of Palestine by the Zionists concerned the Armed Services Committee.
 


Lyndon Johnson Master-Minded Six Day War

Senator Johnson was vice-president before the death of President Kennedy elevated him. He then became president of the United States. As president of the United States, Johnson was aware of the possibility of armed conflict in the Middle East in which the United States might become involved.

President Johnson understood the power Talmudists exerted in the United States and in the United Nations. One of his closest friends in Washington was Mr. Abe Fortas, a prominent Zionist, whom President Johnson appointed to the Supreme Court.

President Johnson knew he was violating the letter and spirit of his oath of office as the president of all the people of the United States when he filled the pipe lines of the State of Israel with munitions of war paid for with the money of Christian taxpayers in the United States.

President Johnson cannot plead ignorance of the facts. Though a very close mutual friend, this author kept President Johnson constantly informed on developments in the Middle East.

President Johnson will be the first to admit he lied the United States into the desperate predicament in which the United States today finds itself in the Middle East if he will glance at the promises, pledges and predictions he made to Talmudists in the United States while he occupied the White House as president of the United States.

President Johnson now seeks to justify his generosity with United States taxpayers' money by referring to a "commitment." President Johnson knows that he is in error. The only commitment the taxpayers in the United States recognize is President Johnson's commitment to serve the best interests of the grass roots population of the United States.

According to the Pentagon Papers he was not very successful in that respect. President Johnson does not display mature judgment when he squanders billions of the taxpayers' hard-earned dollars to aid and abet crooks to hold onto their stolen loot, their stolen plunder.

President Johnson would feel differently if the Soviet Union financed an invasion of Texas by Mexicans who expelled Texans from their homes with only shirts on their backs to survive in refugee camps in the deserts of Arizona and New Mexico on six cents a day for food provided by the United Nations.

Mexicans have a more legitimate claim to the territory called Texas today than the eastern European Talmudists ever had to Palestine.

What would President Johnson's attitude have been if the Soviet Union contributed thirty-two billion dollars ($32,000,000,000) to go towards entrenching these Mexican invaders in Texas, and then supplying the Mexican invaders with sophisticated military hardware to threaten the other forty-nine United States if they interfered with the illegal possession of Texas by the Mexican invaders in illegal occupation of Texas, without having paid one cent to the lawful landowners for a square foot of Texas.

The story how President Nixon lied the United States into the desperate predicament in which the United States today finds itself is of great interest to the grass roots population of the United States every time President Nixon grants the Zionists, in illegal occupation of Palestine, another five hundred million dollars ($500,000,000) of United States tnxpayers' money.

Is President Nixon serving two masters? President Nixon is as guilty as the other six masters of deception who lied the United States into the desperate predicament in which the United States today finds itself in the Middle East. President Nixon is both an eminent lawyer and President of the United States.

President Nixon cannot produce any evidence of a legitimate "commitment" to anyone to support President Nixon's generous use of United States taxpayers' money for financing the permanent possession by thieves of their stolen loot. Does President Nixon mean the "commitment" by political leaders to the Talmudists in the United States who control the media for mass information?

President Nixon belittles himself as well as the United States Administration for whom he speaks when he talks about a "commitment" of the United States to underwrite the perpetual possession of the illegal and immoral theft of Palestine by Talmudists.

President Nixon's generosity has reached epidemic proportions. Each of the additional five hundred million dollars ($500,000,000) of United States taxpayers' money he donates to the so-called State of Israel is that many more nails in the coffin of the United States.

These seven masters of deception mock the elementary and equitable principles upon which the United States was founded when they throw hard-earned United States taxpayers' dollars by the billions to criminals in possession of their stolen loot as if it were stage money. Have they no shame or conscience?

When there were civil wars recently in the Congo, in Nagana, in Pakistan and other countries in this century, did the United States "recognize" the populations as independent indigenous populations who planned to secede and form their sovereign independent states?

Then why recognize transplanted alien invaders financed by Talmudists? If these seven masters of deception reflected the honorable attitude the United States should exhibit, they would not traffic with thieves, murderers, and scoundrels as they are doing with the hooligans from the State of lsrael.

The United States refused to "recognize" the independence of Katanga, of Biafra, of East Pakistan, of Quebec and of total Ireland, but they rushed to "recognize" the hooligans of an armed Palestine uprising by transplanted aliens as a legitimate sovereign state. What next?
 


Talmudic Hidden Hand Controls the U.S. Vote in the United Nations

The one hundred and twenty-five other members of the United Nations know that the United States was as crooked as a cork screw to recognize the so-called State of Israel as a lawful representative government of the indigenous population.

The other nations of the world all know by this time that Talmudists elect the presidents of the United States and members of Congress. If these Talmudists in the United States were paupers, they could not elect a dog catcher in the United States. How rotten can the political system in the United States get before it drops into the lap of a more honorable nation like a rotten piece of fruit falls from a tree?


Rothschild Conspiracy Fulfilled

The so-called State of Israel is positive that the United States must at the request of the State of Israel veto any resolution introduced in the Security Council to expel the so-called State of Israel.

Consequently, this so-called State of Israel feels as smug as a bug in a rug regardless of what they do. The Talmudists control the delegation in the United States. Nobody but a fool or an ignoramus doubts that today.

The Talmudists always instruct the delegates of the United States how to vote in the Security Council. If a resolution is ever introduced to expel the so-called State of Israel, the United States must veto the resolution.

The grass roots population of the United States deserves to know the truth about the Middle East crisis. They will pay with their lives unless they soon acquire a better understanding about why the Middle East crisis exists. The United States finds it convenient to blame everything that goes wrong anywhere in the world on Communism.

Communism provides a convenient whipping boy for politicians. The arch villains behind the world's difficulties are the Rothschilds. For the moment, this author will only deal with the Rothschilds interest in the subject matter of this article, the Middle East desperate predicament of the world.

This author can speak with confidence on this subject as his knowledge was obtained first hand from members of the Rothschild dynasty in London, New York and elsewhere. The extent of the Rothschild wealth cannot be estimated with any degree of certainty.

A conservative guess of the total value of the Rothschild fortunes would be billions of dollars, if that amount can be imagined. The important thing is the major portion of this wealth is in the Far East. The Rothschild interest in Europe, and the Western Hemisphere, are tremendous.

However, in comparison to their wealth in the Far East, it is significant. A most vital single thing in the world to the Rothschild dynasty is access to the Far East. Access to the Far East through the Mediterranean is know as Great Britain's lifeline.

The Rothschild dynasty had plunged Great Britain into many wars only to preserve their lifeline to the Far East. History tells that story. The Suez Canal was not constructed by the Rothschilds. They did their utmost to prevent its construction.

The Suez Canal was constructed by the Frenchman, de Lesseps, and the Khedive of Egypt. The Rothschilds refused to invest one cent of their money in the company which obtained the concession to construct the Suez Canal. The Suez Canal was completed in 1869.

It, from the very start, proved a great success. The Rothschilds swindled a forty percent (40%) interest in the Suez Canal Company from the Khedive of Egypt. They found a forty percent (40%) interest insufficient for their purpose as the value of the Suez Canal had been demonstrated after it was in use two years.

The Rothschilds decided they must control their lifeline to their fortune in the Far East. Without justification or provocation of any description, the Rothschilds had Great Britain occupy Egypt exactly as a defeated power is occupied by the victor. The British ran the schools, the banks, the railroads, the courts, and Egypt ceased to be Egypt except in name.

Naturally, the Suez Canal came under complete control of Great Britain. The original concession for the Suez Canal was for ninety-nine years. The more important the Suez Canal became to the Rothschilds, the more the Rothschilds worried what was going to happen when the ninety-nine year concession for the Suez Canal expired in 1969 and reverted to Egypt as the concession provided.

Great Britain spent large fortunes and spilled much blood in many wars to maintain uninterrupted and undisturbed possession of the Suez Canal. The Rothschilds knew that Egypt would be free to grant a new concession for the Suez Canal to a power unfriendly to Great Britain, like France, Germany or Russia, when the concession expired.

The Rothschilds feared the consequences should the Suez Canal fall into the hands of an unfriendly power and Great Britain had many powers in mind who could make good use of the Suez Canal politically also against the British Empire.
 


Rothschild Fortune Risked Collapse Without Middle East Controls Under Zionist Supervision

The Rothschild dynasty's fortune and Great Britain's authority would diminish in the Far East if Great Britain no longer controlled the Suez Canal. Looking ahead, the Rothschilds planned their future without the Suez Canal.

The First World War ended in l9l8 and the Rothschilds had their plan ready. Their plan was very simple. Under the October 1916 London Agreement, Great Britain planned to turn over Palestine to the Zionists after the war.

The eastern European Talmudists had no money. Without money Palestine was a headache to the Zionists. The Rothschilds in London promised the Zionists unlimited financial assistance with which to develop Palestine, but on one condition--that as soon as Palestine was turned over to the Zionists, they apply for admission to the British Empire as a member.

The Rothschilds planned to construct a canal in Palestine from Ashkelon on the Mediterranean to Aqaba on the Gulf of Aqaba. They planned to construct a modern steel and concrete canal with two lanes for ships.

The canal would be on British territory in perpetuity enjoying the advantages of defense by Great Britain if needed and international recognition as a member of the British Empire. Great Britain occupied Palestine from 1921 to 1948 as the Mandatory of the League of Nations.

During that period the British Empire fell apart. By the time the Zionists established a Zionist state in Palestine, the British Empire had fallen apart and no longer existed. Palestine under the Zionists could not apply for admission to the British Empire. There was no British Empire.

When the Rothschilds realized what was happening, they were compelled to alter their plans. The Rothschilds were determined that Great Britain must turn over Palestine to the Zionists for a sovereign Zionist state.

The idea of a United Nations was then a reality and the Rothschilds planned upon getting the sovereign Zionist state admitted to the United Nations. The United Nations would provide Palestine with the same advantages that the British Empire would have provided once upon a time.

If the sovereign Zionist state could be admitted to the United Nations, Palestine's future was assured. Rothschilds did not know what to do. Then in October 1916, the World Zionist Organization entered the picture.

When Great Britain was considering surrender to Germany, the World Zionist Organization and the British War Cabinet entered into the October 1916 London Agreement. The Rothschild dynasty was astonished when, on April 6, 1917, the United States declared war against Germany.

By July 1917 it appeared that Germany would be defeated after the entry of the United States into the war. The Rothschild dynasty sought out Mr. Chaim Weizmann and cultivated his friendship. The Rothschilds realized that the World Zionist Organization must be recognized.

The Rothschilds purchased a Prince Albert frock coat and a silk hat for Chaim Weizmann and treated him as though he was already the head of the government of Palestine, which he eventually became.

The Rothschilds renewed their interest in the plan to finance the Zionist movement in Palestine in exchange for the concession to construct their modem canal across Palestine in competition with the Suez Canal.

Great Britain was certain to defeat Germany. Great Britain had agreed to turn over Palestine to the Talmudists of the world for railroading the United States into the war in Europe as Great Britain's ally.

The only link missing now was the existence in Palestine of an independent sovereign Zionist state.

The Rothschilds financed transplanting 600,000 eastern European Talmudists into Palestine and arranged to remove the last of General Allenby's 200,000 British troops from Palestine.

In collaboration with President Truman in the United States the armed 600,000 transplanted alien Talmudists on May 18, 1948, began their expulsion from Palestine of the Christian and Moslem disarmed and defenseless 1,350,000 population and at the same time declared their armed uprising the State of Israel. The Rothschilds were now satisfied.

The only unfinished business was to force the Middle East nations to recognize the State of Israel. The Rothschilds commenced their final stage by building the present oil pipeline from Ashkelon on the Mediterranean to Aqaba, along the route of their future modern long-planned steel and concrete two-lane canal.

The Middle East situation is the result of the Rothschild efforts to secure permanent and secure access to the Far East. This nonsense about the "repatriation" of "Gods chosen people" to "their promised land" has been revealed the greatest hoax ever perpetrated on mankind.

The single purpose of the Rothschilds was to secure permanent and secure access to their vast natural resources in the Far East. This author has had the patience and the time to inform seven presidents of the United States about the underlying reason for the Middle East aggression by the Talmudist throughout the world.

These seven masters of deception were all briefed by this author on the reason for the aggression in Palestine.

This author spent a small fortune acquainting members of Congress and political and industrial leaders in the United States with all these facts, supplying them with photostat reproductions of documentary evidence to support every statement made by this author.

It cries out to heaven that this country and the world has been put to the expense of billions of billions of dollars to see the Rothschilds have secure and permanent access to their unlimited wealth in the Far East.

If the Talmudists of the world say they are willing to see another world war fought to establish "God's chosen people" in "their promised land" to rule the world from Palestine, then it is time to tell the grass roots of the United States population what all the excitement is about.

This issue must be dragged into the light for the grass roots of the population of the United States to see why they are expected to die in an unnecessary war with a smile on their face.

SOURCE
http://www.erichufschmid.net/TFC/Freedman-Jewish-Pawns.htmlhttp://www.erichufschmid.net/TFC/Freedman-Jewish-Pawns.html

_________________
" Ce nu au reusit imperii au reusit o mana de dobitoci scoliti la Moscova "

Deoarece geniul trebuia sa poarte un nume , i s -a spus EMINESCU
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 9642
Data de inscriere : 20/12/2008

http://naspa.forumgratuit.ro

Sus In jos

google translate -PARTEA I -a

Mesaj Scris de Admin la data de Sam Noi 02, 2013 4:01 pm

Tirania ASCUNS
problema care pitici toate celelalte subiecte

De Benjamin Freedman, Emerit Conspirator evreiesc


Șapte președinți ai Statelor Unite - Masters of Deception - Pioni evrei


Numele președinților Woodrow Wilson, Franklin D. Roosevelt, Harry S. Truman, Dwight D. Eisenhower, John F.Kennedy, Lyndon B. Johnson și Richard M. Nixon va fi cu siguranță găsite o zi înscris cu litere mari roșii în Jurnalul Oficial al Analele de ridicarea și căderea din Statele Unite.

Aceste șapte maeștri ai înșelăciune suportate vina lor prin eliminarea bazelor jurământ solemn de birou în numele principii interne și externe care nu trebuie divulgate fără scrupule aparente sau îndoieli, pentru a spori averile lor politice uitat total de amenințare la adresa securității Statele Unite si de supravietuire.

Aceste șapte maeștri de înșelăciune cu bună știință și de bună voie în vigoare și, de fapt, "otrăvit Wells" de securitate si de supravietuire pentru Statele Unite. Fără scrupule evident, au trădat individual tradițiile sacre consacrate în litera și spiritul lor de jurăminte de birou, care moștenire prețioasă a lăsat moștenire fiecare dintre aceste șapte maeștri de înșelăciune, ca succesori la care mare birou înălțat de către primul președinte al imortalizat Unite Statele, venerat George Washington.

Dezvăluirile care urmează aici sunt acum dezvăluit pentru prima dată oriunde. Ei expune acum pentru prima dată la iarbă rădăcini populația Statelor Unite a strategiei secrete ne-american, non-americane și anti-americane la care aceste șapte maeștri ai înșelăciune subscris cu bună știință. Practica fara inhibitii a acestei strategii prin aceste șapte maeștri de înșelăciune este în primul rând responsabil pentru situația dificilă disperată în care Statele Unite ale Americii de azi se află în Orientul Mijlociu.

Foarte la inceputul carierei lor politice, aceste șapte maeștri de înșelăciune prin determinarea lor dobândit abilitățile lor competenți în detectarea pe care partea pâinea lor politică a fost cu unt. Perfecțiunea lor remarcabile în care calificare oferă răspunsul la de ce aceste șapte maeștri ai înșelăciune mers atât de departe și atât de repede în așa câțiva ani în lumea politică, în care s-au mutat.

De-a lungul carierei lor politice, aceste șapte maeștri de înșelăciune au demonstrat că perspicacitatea politic invariabil identificat cu dogma imoral de politicieni din secolul 20 care predică și practică "orice mijloc justifică toate capetele." Prin urmare, viitoarele grass-roots, populațiile din Statele Unite ale Americii-o zi va găsi înscris în istoria de ridicarea și căderea din Statele Unite verdictul că "mijloacele" de azi susținută de aceste șapte maeștri de înșelăciune au fost principalii responsabili pentru "final" din Statele Unite.

Este astăzi un fapt recunoscut de viață în cercurile politice din Statele Unite, care cenzura exercitată în prezent de către sioniști peste media de informare în masă constituie un monopol virtual. Este, de asemenea, astăzi, un fapt recunoscut de viață în cercurile politice din Statele Unite, din moment ce președintele Wilson a câștigat prima sa alegere în 1912 în calitate de președinte al Statelor Unite, că alegerile din Statele Unite sunt rareori câștigată sau pierdută în prezent pe baza candidaților " calificare pentru birou.

Alegerile din Statele Unite din 1912 sunt câștigate sau pierdute pe câmpurile de luptă de mass-media de informare în masă de caracter asasinat. Proprietate sionist de mass-media de informare în masă, sau prin controlul sionist exercitat de un dispozitiv corporative ocolite în vigoare și, în fapt, cenzorii politicile de știri și editoriale a fi lider de zi cu zi și ziare Duminica, toate săptămânale și lunare reviste, toate de radio de conducere și posturi de televiziune și rețele, întreaga industrie de film, intreaga industrie de editare carte intreaga de divertisment lume și, în vigoare și, de fapt, întregul complex de mass-media de informare în masă în Statele Unite, cu adevărat un monopol de spălare a creierului.



Talmudist evrei Stiri control și politicile editoriale ale mass-media

Ca urmare a acestei condiții, în Statele Unite, pentru aproximativ ultimii cincizeci de ani, populația rădăcină iarba din Statele Unite a citit doar, auzit și văzut ce a trecut sionist cenzură și obiectivele cel mai bine sioniste, în loc de a citi, vedea si auzi ceea ce cel mai bine servit interesele de iarbă rădăcini populația Statelor Unite.

Sioniste-conduceau media de informare în masă în Statele Unite nu au informat iarba rădăcini populația Statelor Unite cum și de ce președintele Woodrow Wilson a mințit în Statele Unite în situația dificilă disperată în care Statele Unite ale Americii de azi se află în Orientul Mijlociu. Având în vedere lor recent a presupus furt de așa-numitele Pentagon Papers, Curtea Supremă a Statelor Unite a declarat "publicul are dreptul să știe adevărul." Curtea Supremă de Justiție ar fi spus "publicul are dreptul să știe adevărul întreg."

Motivul jumătăți de adevăruri de multe ori sunt mai dăunătoare decât minciuni. Statele Unite au declarat război împotriva Germaniei, la 6 aprilie 1917. Pe data de 2,1917 President Wilson adresat ambele camere ale Congresului și a pledat cu ei pentru a declara război împotriva Germaniei. Apelul președintelui Wilson la Congresul să declare război împotriva Germaniei în vigoare și, de fapt, a fost în primul rând lichidarea președintelui Wilson de obligația sa de a șantajiști sale.

Următoarele fapte incontestible confirma această concluzie dincolo de orice îndoială de orice îndoială. Mâna președintelui Wilson tremura ca el a citit adresa lui. Membrii Congresului prezenți au avut nici un motiv pentru a suspecta ce mâna președintelui Wilson tremurat. În momentul în care rădăcinile de sosire populației iarba citit acest lucru, ei vor ști motivul mâna președintelui Wilson tremura ca el a citit mesajul său la Congres.

Până în momentul President Wilson terminat de citit apelul său la Congres, mulți dintre ascultătorii săi erau în lacrimi, dar nu pentru motivul iarba rădăcini populația Statelor Unite de azi va fi în lacrimi atunci când termina de citit acest manuscris. Când președintele Wilson a cerut Congresului să declare război împotriva Germaniei, președintele Wilson a fost în vigoare și, de fapt, conspirație pentru a plăti datoria sa obligat sa să plătească sioniști.

Congresul a declarat război împotriva Germaniei, doar pentru că președintele Wilson a informat Congresul ca un submarin german a scufundat SS Sussex în Canalul Mânecii, în încălcarea dreptului internațional și că cetățenii Statelor Unite la bordul navei SS Sussex au pierit cu nava. După ce trupele General Pershing au fost luptă în Europa, farsa a fost expus.

Cu privire la pretinsa scufundarea a SS Sussex a fost folosit ca "pretext" pentru a justifica o declarație de război împotriva Germaniei de către Statele Unite. SS Sussex nu a fost scufundat și nu cetățenii Statele Unite au pierdut viața lor. Statele Unite ale Americii a fost acum în război în Europa ca aliat al Marii Britanii. Asta este ceea ce Marea Britanie și talmudiștii ("evreii") ale lumii au conspirat pentru a obține în lumea lor strâmbă diplomatic.

Descoperirea a farsa de marina britanic șocat mulți englezi onorabil. O mare parte a publicului britanic au fost șocat să afle SS Sussex nu a fost scufundat. SS Sussex a fost disponibil pentru oricine pentru a vizita care ar putea grijă să facă acest lucru pentru a vedea SS Sussex pentru ei înșiși, cu proprii lor ochi. În acest război, Statele Unite mobilizat 4734991 oameni pentru a servi în forțele armate, dintre care 115,516 au fost uciși și 202002 au fost fie răniți sau mutilați pe viață.

Dreptul Onorabilul Francis Neilson, un membru al Parlamentului, a scris o carte în Anglia numit Producatorii de război (pp. 149,150). Cartea domnului Neilson a creat astfel o senzație că domnul Neilson a fost obligat să demisioneze locul său în Parlament. Lucrurile au devenit atât de insuportabilă pentru domnul Neilson, în Marea Britanie ca urmare a expunerilor în cartea sa că el a fost obligat pentru siguranța lui personală să fugă din casa lui din Marea Britanie și de a face casa lui în Statele Unite.

În carte Makers domnului Neilson de război (pp. 149-150), el descrie multe motive nebănuite și care nu trebuie divulgate de la izbucnirea primului război mondial în Europa în august 1914. Cu referire la pretinsa scufundarea Sussex SS în Canalul Mânecii, dl Neilson subliniază: "/ n Americii, Woodrow Wilson, disperată de a găsi un pretext pentru a intra în război, găsit în cele din urmă în" scufundarea "de Sussex în mijlocul-canal.

Cineva a inventat un fir care vieti americane s-au pierdut. Cu astfel scuză el a mers la Congres pentru o declarație de război. Ulterior, marina constatat că Sussex nu fusese scufundat, și că nu s-au pierdut viața. "Acest autor a traversat Canalul Mânecii de multe ori pe SS Sussex.

Cu privire la pretinsa scufundarea a SS Sussex a fost rodul unui sionist imaginație peste-a lucrat. Cu privire la pretinsa scufundarea a SS Sussex a fost conceput în imaginația unui sionist pentru a facilita scop planificate și executate cu succes.



President Wilson șantajat

La scurt timp după prima inaugurarea președintelui Wilson, el a primit un vizitator la Casa Albă pe numele domnului Samuel Untermeyer. Dl Untermeyer a fost un proeminent New York City avocat care a contribuit cu generozitate la Comitetul Național Democrat care a instalat President Wilson de la Casa Albă în Washington în 1912 alegerile.

Dl Untermeyer a fost un oaspete binevenit și președintele Wilson a fost foarte bucuros să-i urez bun venit la Casa Albă. S-au întâlnit înainte, în timpul campaniei. Dl Untermeyer surprins President Wilson, când a declarat în cele din urmă ceea ce a adus hum la Casa Albă. Dl Untermeyer informat President Wilson că a fost reținut pentru a aduce o încălcare de acțiune promisiunea împotriva președintelui Wilson.

Dl Untermeyer informat President Wilson că clientul său a fost dispus să accepte 40.000 $ în loc de începerea încălcării de acțiune promisiune. Client domnul Untermeyer era fosta soție a unui profesor de la Universitatea Princeton, în același timp, președintele Wilson a fost un profesor de la Universitatea Princeton.

Dl Untermeyer a produs un pachet de scrisori din buzunar, scrise de către președintele Wilson la soția colegului său atunci când erau vecini de la Universitatea Princeton. Aceste scrisori stabilit relații ilicite care a existat între președintele Wilson și soția aproapelui său coleg.

El a scris mai multe scrisori de duios la ei, dintre care multe nu a distrus. Președintele Wilson a recunoscut paternitatea lui de litere, după examinarea câteva dintre ele. Președintele Wilson a plecat la Universitatea Princeton pentru a deveni Guvernatorul de New Jersey, în 1912 a fost ales pentru primul mandat de presedinte al Statelor Unite. Între timp, fostul iubita președintelui Wilson a divorțat de soțul ei și sa căsătorit din nou.

Soțul ei a doua rezidente la Washington, cu un fiu adult care a fost în serviciul de una dintre cele mai importante bănci din Washington. Dl Untermeyer explicat președintele Wilson că fosta sa iubita era foarte mândru de fiul soțului ei. El a explicat că acest fiu a fost în probleme financiare și brusc nevoie de 40.000 $ ca a spus povestea, de a lichida o datorie urgentă la banca pentru care a lucrat.

Detaliile nu sunt relevante aici cu excepția faptului că fiul nevoie de 40.000 de dolari prost si rapid. Fostul iubita President Wilson a crezut că Wilson a fost perspectiva logică pentru că 40.000 de dolari pentru a ajuta pe fiul soțului ei. Dl Untermeyer vizitat President Wilson de la Casa Albă la vestea cu el despre încălcarea de acțiune promisiune a fi luate în considerare.

Wilson și-a exprimat el însuși ca fiind foarte norocos că fosta sa iubita sa dus la domnul Untermeyer să caute ajutorul lui. Publicitatea poate fi dovedit a fi foarte jenant pentru a președintelui Wilson dacă fosta sa iubita a consultat în schimb un avocat republican.

President Wilson stabilit rapid mintea domnului Untermeyer, la repaus, informându-l că nu are 40.000 de dolari la dispoziție pentru orice scop. Dl Untermeyer a sugerat că președintele Wilson ar trebui să gândească problema și a spus că se va întoarce în câteva zile pentru a discuta problema mai departe.

Dl Untermeyer utilizat în următoarele câteva zile la Washington în căutarea în credibilitatea povestea fiului despre nevoia stringentă de 40.000 de dolari pentru a lichida o datorie presare. El a învățat că povestea fiul nu a fost greșit în vreun fel de mama lui de fiul ei.

Dl Untermeyer revenit la President Wilson câteva zile mai târziu, așa cum au fost de acord. President Wilson nu a ezitat să informeze dl Untermeyer că el nu a avut 40.000 dolari pentru a plăti șantajist său. Președintele Wilson a apărut iritat. Dl Untermeyer considerat chestiunea câteva momente și apoi oferit o soluție pentru a președintelui Wilson pentru problema lui.

Mr, Untermeyer oferit să dea fostului iubita președintelui Wilson 40.000 de dolari din propriul buzunar pe o singură condiție: ca Wilson promisiunea Untermeyer de a numi la primul post vacant de la Curtea Supremă a Statelor Unite a fost nominalizat pentru a fi recomandate la Wilson de Untermeyer.

Fără a vorbi în continuare, președintele Wilson a acceptat oferta generoasa domnului Untermeyer și domnul Untermeyer plătit prompt 40.000 dolari în valută a fost iubita președintelui Wilson. Încălcarea avute în vedere de costum promisiune nu a fost niciodată auzit de după aceea.

Dl Untermeyer păstrat în posesia lui permanent pachetul de scrisori pentru a se asigura împotriva oricărei tentative similare la un moment dat în viitor. Președintele Wilson a fost cel mai recunoscător domnului Untermeyer pentru tot ceea ce făcea el pentru a rezolva problema. Dl Untermeyer a fost un om de o mare bogăție.

Firma de avocatura din New York, care a fost partenerul principal, domnii Guggenheim, Untermeyer și Marshall, este astăzi una dintre națiunile cele mai importante firme de avocatură și mai prospere. Dl Untermeyer organizat Steel Company Bethlehalem pentru prietenul său, domnul Charles M. Schwab, care a demisionat din Statele Unite Steel Company pentru a forma compania sa în competiție cu ea.



Justiție Brandeis - achita

Ca cineva s-ar putea suspect rezonabil, domnul Untermeyer trebuie să fi avut ceva în minte atunci când a fost de acord să plătească fostului iubita președintelui Wilson 40.000 de dolari din propriul buzunar.

El a plătit banii din buzunarul propriu, în speranța că ar putea să împlinească un vis aproape de inima lui - un talmudist ("evreu"), la Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii pe care nimeni nu a servit vreodată. A doua zi, curând a sosit, când președintele Wilson a fost prezentat cu necesitatea de numire a unui nou membru de Curtea Supremă a Statelor Unite.

Dl Untermeyer recomandat Louis Brandeis Dembitz pentru postul vacant, care a fost imediat numit de către Wilson. President Wilson și Justiție Brandeis au devenit prieteni neobișnuit intime. Justiție Brandeis cunoștea circumstanțele numirea sa la Curtea Supremă de președintele Wilson. În l9l4 Justiție Brandeis a fost cel mai important și cel mai influent politic al tuturor sioniști în Statele Unite.


Ca o Justiție Curtea Supremă a Statelor Unite, Brandeis a fost într-o poziție mai bună decât oricând înainte de a fi de serviciu la talmudiștii ("evreii"), atât în ​​țară cât și în străinătate. Prima ocazie de a efectua un serviciu de mare pentru urmașii săi sioniste curând a devenit disponibil la Brandeis.

Justiție Brandeis oferit opinia sa, a președintelui Wilson că scufundarea SS Sussex de un submarin german în Canalul Mânecii, cu pierderi de vieți ale cetățenilor Statelor Unite justificat declarație de război împotriva Germaniei de către Statele Unite.

Bazându-se într-o mare măsură de avizul juridic al Justiției Brandeis, președintele Wilson a adresat ambele camere ale Congresului pe 2 aprilie, l9l7. El a făcut apel la Congresul să declare război împotriva Germaniei și au făcut pe 7 aprilie, l9l7. După acordul octombrie l9l6 a fost încheiat între Cabinetul de Război britanic și Organizației Mondiale Sioniste, în talmudiștii din întreaga lume au fost plini de speranta ca un incident internațional va avea loc în curând pentru a justifica o declarație de război împotriva Germaniei de către Statele Unite.

Declarația de război împotriva Germaniei de către Statele Unite a garantat talmudiștii întreaga lume care Palestina urma să fie predat lor la înfrângerea Germaniei. Înfrângerea de Germania a fost sigur în cazul în care Statele Unite ar putea fi aiurea în războiul din Europa ca aliat al Marii Britanii. Înainte de Acordul de la Londra octombrie 1916, talmudiștii din întreaga lume au fost pro-german.

Germană Edictul Emanciparea 1822 talmudiștii garantate în Germania toate drepturile civile bucurat de germani. Fiecare țară din Europa au avut cote de talmudiștii. Sistemele de cote au existat de secole în toate țările europene. În cadrul sistemului de cote în țările europene, talmudiștii au fost limitate în toate activitățile la un mic procent din populația creștină a țării.

Regimul de cote aplicat la toate profesiile. După Edictul de Emancipare În 1822, Germania a fost singura țară din Europa care nu au loc restricții privind talmudiștii în cadrul unui sistem de cote limitează drepturile lor civile. Talmudiștii din întreaga lume au fost informați printr-un cablu de la Londra cu privire la Acordul de la Londra octombrie 1916.

Aceste informații le-a transformat de la pro-germană a pro-britanic. Marea Britanie pus la dispoziția talmudiștii în Londra codurile lor secrete si cablu din întreaga lume de a informa talmudiștii întreaga lume cu privire la angajamentul Marii Britanii de a transforma peste Palestina pentru a le drept compensație pentru railroading Statele Unite în războiul din Europa ca aliat al Marii Britanii s în războiul lor împotriva Germaniei. Talmudiștii înrolat în număr mare, în octombrie 1916, la Departamentul Apararii al Marii Britanii.

Scopul lor a fost de a facilita talmudiștii transformă în întreaga lume de la pro-germană a pro-britanic. După Acordul de la Londra a fost încheiat, Marea Britanie a lăsat nici o piatră neîntoarsă pentru a impresiona talmudiștii în Londra cu necesitatea de notifymg imediat talmudiștii întreaga lume cu privire la angajamentul Marii Britanii de a transforma peste Palestina pentru a le pentru viitorul lor stat sionist suveran.

Ghidându-se după recomandarea de Justiție Brandeis că scufundarea a SS Sussex justifică o declarație de război, în conformitate cu legislația internațională împotriva Germaniei de către Statele Unite, președintele Wilson a adresat o ședință comună a celor două camere ale Congresului la 2 aprilie 1917.

În care adresa președintelui Wilson a pledat cu Congresul să declare război împotriva Germaniei. Congresul sa întâlnit la 6 aprilie. 1917. și a declarat război împotriva Germaniei fără justificare. La 6 aprilie 1917, președintele Wilson și Justiție Brandeis știa ceva iarbă rădăcini populația Statelor Unite nu știu - au știut informații complete cu privire la Acordul de la Londra octombrie 1916.

De asemenea, ei știau declarație de război împotriva Germaniei de către Statele Unite activat acest acord și că talmudiștii din lume nu ar trebui să aștepte mult timp pentru Palestina, lor sionist stat suveran, în cazul în care planul lor de a lucrat. În aceeași zi, Wilson și Brandeis știa ceva iarbă rădăcini populația Statelor Unite nu știu - au știut că declarația de război de către Statele Unite împotriva Germaniei evacuate President Wilson de la obligația de a șantajiști sale.

Declarație de război Wilson a fost de a satisface angajamentul său de a șantajiști sale. Nu a fost rareori orice adresa de făcut pentru a Congresului care a stârnit oamenii din Statele Unite, și în lume, așa cum a făcut președintele Wilson 02 aprilie 1917, motivul pentru Congresul să declare război împotriva Germaniei.

Wilson a fost conștient atunci când a adresat Congresului că Germania nu a comis nici un act împotriva Statelor Unite, care justifică o declarație de război de către Statele Unite împotriva Germaniei în temeiul dreptului internațional. Acest autor la acel moment știa președintele Wilson a fost informat în acest sens înainte de a făcut pledoaria sa pentru Congres.



Prim-ministrul Lloyd George - un instrument sionist

Au existat un număr mare de talmudiștii din Statele Unite care a pus la îndoială realitatea a Acordului de la Londra octombrie 1916. Ei au găsit că este extrem de greu de crezut că Marea Britanie ar promite să se întoarcă peste Palestina pentru a le drept compensație pentru railroading Statele Unite în războiul din Europa ca aliat al Marii Britanii.

Aceste talmudiștii nu le venea sa creada ca Marea Britanie ar promite orice pentru oricine că Marea Britanie nu propriu cu titlu de despăgubire. Care a aparut de neconceput să talmudiștii familiarizați cu reputația Marii Britanii pentru respectarea drepturilor de proprietate în conformitate cu legislația lor.

Pentru a depăși îndoielile care existau în mintea talmudiștii din Statele Unite, premierul Lloyd George a trimis imediat domnul Iosia Wedgewood în Statele Unite. Dl Wedgewood a fost unul dintre membrii cei mai respectați și dedicat de Parlament.

Prim-ministrul Lloyd George, un turbat bine-cunoscut sionist, a fost neașteptat numit prim-ministru pe 04 decembrie 1916. El s-au grabit Dl Wedgewood în Statele Unite la 05 decembrie 1916, sub presiune de talmudiștii din Londra. Prim-ministrul pe care Lloyd George a reușit fost simpatie Spre obiectivelor sioniste.

El a fost înlocuit la acel moment pentru că sioniștii nu putea să-l conducă. Marea Britanie a fost neputincios în octombrie 1916. Acesta a fost serios în considerare predarea în Germania. Germania a făcut mai multe pace oferă în Marea Britanie înainte de a întrerupe război. Dl. Lloyd George a considerat excursie în grabă domnului Wedgewood în Statele Unite vitală pentru supraviețuirea Marii Britanii.

Dl Wedgewood a plecat în Statele Unite, cu documente justificative care dovedesc realitatea acordului octombrie 1916 la Londra cu talmudiștii.



Colonelul House - o Enigma Complot

Dl Wedgewood a ajuns în Statele Unite la 23 decembrie 1916. La sosirea sa, el a fost întâmpinat la debarcader de colonelul Edward Mandel House, cel mai bun prieten personal președintelui Wilson și consilier mai de încredere.

Colonelul House in viata timpurie a negociat achiziții de bumbac din Statele Unite pentru interesele familiei Rothschild din Marea Britanie. Colonelul House nu a pretins sau să renunțe la descendența lui talmudist la acest autor. El a aranjat cu domnul Wedgewood să locuiască în apartamentul său de pe strada 54 în timpul șederii sale în Statele Unite.

Colonelul House a făcut rapid măsuri pentru reuniunea la care domnul Wedgewood a fost de a demonstra realitatea a Acordului de la Londra octombrie 1916. Reuniunea a fost să aibă loc duminica dupa-amiaza, 25 decembrie l916, la vechiul Hotel Savoy pe strada 59 și Fifth Avenue din New gălbenuș City.

Au fost cincizeci și unu talmudiștii invitați prezent acolo când Colonelul House a introdus domnul Wedgewood a publicului. Dl Wedgewood atunci prezidat. Dl Wedgewood a prezentat dovezi că nu a lăsat nici o îndoială în mintea talmudiștii cincizeci și unu prezent cu privire la realitatea Acordului de la Londra octombrie 1916.

În numele domnului Lloyd George, domnul Wedgewood continuare garantat pentru realitatea de Marea Britanie angajamentul că Palestina s-ar fi predat la talmudiștii ale lumii de către Marea Britanie, la înfrângerea Germaniei ca o compensație pentru railroading Statele Unite în războiul din Europa ca aliat al Marii Britanii.

După încheierea Acordului de la Londra octombrie 1916, talmudiștii din Anglia au fost invitați de către Marea Britanie pentru a lua o participare tot mai activă la Departamentul de Apărare a Marii Britanii pe durata războiului. Cele talmudiștii care au acceptat invitația au fost instruiți ca experți în utilizarea codurilor Marii Britanii și din întreaga lume facilitati pentru cablu diplomatice ale Marii Britanii.

Datele disponibile în arhivele Marii Britanii pentru Primul Război Mondial se va risipi orice îndoială existentă dacă informațiile telegrafiat la Washington, de la Londra, întemeiat pe scufundarea SS Sussex și pierderea de Statele Unite vieții a fost inventarea de talmudiștii la Londra in cadrul Departamentului al Marii Britanii apărare pentru a facilita și expediate railroading Statele Unite în războiul din Europa ca aliat al Marii Britanii. Farsa a fost descoperit de către Marinei britanice.

Acesta a fost, de asemenea, confirmată de alte surse la fel de fiabile pentru informații pe această temă de către experți calificați Statele Unite. Realitatea a Acordului de la Londra l9l6 Luna octombrie a fost cunoscut pentru a germanilor la scurt timp dupa ce a fost încheiat, de fapt, în aceeași zi. Germania a exercitat apoi o mare atenție atât pe uscat și pe mare, nu să comită orice act care, conform dreptului internațional, ar putea oferi Statele Unite, cu justificare să declare război împotriva Germaniei.

Comandanți militari și navale germane aplecat peste spate, în efortul lor de a nu furniza în Statele Unite cu această justificare și au fost de succes. În contextul crizei, în octombrie 1916, germanii au motiv să se simtă în cazul în care războiul din Europa a continuat câteva luni, fără intrarea Statelor Unite în război, că Marea Britanie ar putea fi obligat să predea în Germania de circumstanțe dincolo de puterea Marii Britanii a controla.

Germania a făcut o altă ofertă de pace în Marea Britanie în luna octombrie 1916. Marea Britanie acest timp, a salutat oferta, dar a fost refuzat de asemenea ca mai multe oferte de pace anterioare. Referindu-se la declarația de război împotriva Germaniei de către Statele Unite, Sir Winston Churchill a declarat într-un interviu cu un editor proeminent, publicat în Comentator Scribner, în 1936, că el "nu a putut înțelege de ce ne-a pus în 1917," referindu-se la President Wilson.

În acest interviu Sir Winston Churchill a mai declarat:'' Americii ar trebui să aibă minte propria afacere si a ramas fara Război Mondial. Dacă nu intrase în război cu Aliații ar fi făcut pace cu Germania, în primăvara anului 1917. Dacă am fi făcut pace nu ar fi fost nici o prăbușire a Rusiei, urmată de comunism, nu defalcare în Italia, urmată de fascism, și Germania nu s-ar fi semnat Tratatul de la Versailles, care a întronat nazismului în Germania.

Daca America ar fi rămas în afara războiului, toate aceste "isme", nu ar fi măturat continentul european și de rupere jos guvern parlamentar, iar în cazul în care Anglia a făcut pace devreme în 1917, acesta ar fi salvat mai mult de un milion de britanici, francezi, vieți americane și alte. Oferta pace Germania în Marea Britanie, a cerut nici indemnizații, nici reparatii.

Germania a oferit pentru a restabili starea teritorială și independența politică a fiecărei țări cu care Marea Britanie a fost la război, așa cum au existat în august l9l4 atunci când războiul din Europa a început. Germania a cerut nici un beneficiu.



Ally talmudist evreilor Selectează Americii pentru Primul Război Mondial

Octombrie 1916 oferta de pace a Germaniei a fost pe masă înainte de Cabinetul de Război britanic, este nevoie de un singur semnătură pentru a pune capăt războiului. Marea Britanie ar fi acceptat rapid oferta de pace Germaniei, dacă Organizația Mondială Sionistă nu ar fi intervenit.

British Cabinetul de Război a fost apoi a lua instrucțiunile de la talmudiștii din Londra. În cazul în care Cabinetul de Război britanic a decis să accepte oferta de pace Germaniei, Organizația Mondială Sionistă oferit de cale ferată în Statele Unite în războiul din Europa ca aliat al Marii Britanii în cazul în care Marea Britanie a promis talmudiștii ale Palestinei lumii drept compensație după înfrângerea Germaniei cu Statele Unite ale Americii ca un aliat.

Presiunea talmudist în Londra și New York au prevalat. Președintele Wilson a avut de ales în materie, se pare. El a fost prizonier de situații în viața lui timpurie, care nu ar putea fi modificat. 02 aprilie 1917, adresa lui de a Congresului a fost pe punctul de a decide soarta lumii.

Congresul, fără ezitare, a declarat război împotriva Germaniei pentru el. Germanii au atribuit înfrângerea zdrobitoare în primul război mondial la intrarea Statelor Unite în război în Europa ca aliat al Marii Britanii.

Germania a considerat octombrie Acordul de la Londra 1916 o lovitură de cuțit în spate de către talmudiștii ale lumii. Având în vedere Edictului emancipării în Germania în 1822, germanii au considerat Acordul de la Londra ca un dublu-cross de talmudiștii din Germania. Sistemele de cote existat apoi în toate celelalte țări din Europa. Nu a fost nici un sistem de cote în Germania, după edictul de Emancipare din 1822 pentru talmudiștii.


_________________
" Ce nu au reusit imperii au reusit o mana de dobitoci scoliti la Moscova "

Deoarece geniul trebuia sa poarte un nume , i s -a spus EMINESCU
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 9642
Data de inscriere : 20/12/2008

http://naspa.forumgratuit.ro

Sus In jos

google translate -PARTEA I -a

Mesaj Scris de Admin la data de Sam Noi 02, 2013 4:02 pm

Tirania ASCUNS
problema care pitici toate celelalte subiecte

De Benjamin Freedman, Emerit Conspirator evreiesc


Șapte președinți ai Statelor Unite - Masters of Deception - Pioni evrei


Numele președinților Woodrow Wilson, Franklin D. Roosevelt, Harry S. Truman, Dwight D. Eisenhower, John F.Kennedy, Lyndon B. Johnson și Richard M. Nixon va fi cu siguranță găsite o zi înscris cu litere mari roșii în Jurnalul Oficial al Analele de ridicarea și căderea din Statele Unite.

Aceste șapte maeștri ai înșelăciune suportate vina lor prin eliminarea bazelor jurământ solemn de birou în numele principii interne și externe care nu trebuie divulgate fără scrupule aparente sau îndoieli, pentru a spori averile lor politice uitat total de amenințare la adresa securității Statele Unite si de supravietuire.

Aceste șapte maeștri de înșelăciune cu bună știință și de bună voie în vigoare și, de fapt, "otrăvit Wells" de securitate si de supravietuire pentru Statele Unite. Fără scrupule evident, au trădat individual tradițiile sacre consacrate în litera și spiritul lor de jurăminte de birou, care moștenire prețioasă a lăsat moștenire fiecare dintre aceste șapte maeștri de înșelăciune, ca succesori la care mare birou înălțat de către primul președinte al imortalizat Unite Statele, venerat George Washington.

Dezvăluirile care urmează aici sunt acum dezvăluit pentru prima dată oriunde. Ei expune acum pentru prima dată la iarbă rădăcini populația Statelor Unite a strategiei secrete ne-american, non-americane și anti-americane la care aceste șapte maeștri ai înșelăciune subscris cu bună știință. Practica fara inhibitii a acestei strategii prin aceste șapte maeștri de înșelăciune este în primul rând responsabil pentru situația dificilă disperată în care Statele Unite ale Americii de azi se află în Orientul Mijlociu.

Foarte la inceputul carierei lor politice, aceste șapte maeștri de înșelăciune prin determinarea lor dobândit abilitățile lor competenți în detectarea pe care partea pâinea lor politică a fost cu unt. Perfecțiunea lor remarcabile în care calificare oferă răspunsul la de ce aceste șapte maeștri ai înșelăciune mers atât de departe și atât de repede în așa câțiva ani în lumea politică, în care s-au mutat.

De-a lungul carierei lor politice, aceste șapte maeștri de înșelăciune au demonstrat că perspicacitatea politic invariabil identificat cu dogma imoral de politicieni din secolul 20 care predică și practică "orice mijloc justifică toate capetele." Prin urmare, viitoarele grass-roots, populațiile din Statele Unite ale Americii-o zi va găsi înscris în istoria de ridicarea și căderea din Statele Unite verdictul că "mijloacele" de azi susținută de aceste șapte maeștri de înșelăciune au fost principalii responsabili pentru "final" din Statele Unite.

Este astăzi un fapt recunoscut de viață în cercurile politice din Statele Unite, care cenzura exercitată în prezent de către sioniști peste media de informare în masă constituie un monopol virtual. Este, de asemenea, astăzi, un fapt recunoscut de viață în cercurile politice din Statele Unite, din moment ce președintele Wilson a câștigat prima sa alegere în 1912 în calitate de președinte al Statelor Unite, că alegerile din Statele Unite sunt rareori câștigată sau pierdută în prezent pe baza candidaților " calificare pentru birou.

Alegerile din Statele Unite din 1912 sunt câștigate sau pierdute pe câmpurile de luptă de mass-media de informare în masă de caracter asasinat. Proprietate sionist de mass-media de informare în masă, sau prin controlul sionist exercitat de un dispozitiv corporative ocolite în vigoare și, în fapt, cenzorii politicile de știri și editoriale a fi lider de zi cu zi și ziare Duminica, toate săptămânale și lunare reviste, toate de radio de conducere și posturi de televiziune și rețele, întreaga industrie de film, intreaga industrie de editare carte intreaga de divertisment lume și, în vigoare și, de fapt, întregul complex de mass-media de informare în masă în Statele Unite, cu adevărat un monopol de spălare a creierului.



Talmudist evrei Stiri control și politicile editoriale ale mass-media

Ca urmare a acestei condiții, în Statele Unite, pentru aproximativ ultimii cincizeci de ani, populația rădăcină iarba din Statele Unite a citit doar, auzit și văzut ce a trecut sionist cenzură și obiectivele cel mai bine sioniste, în loc de a citi, vedea si auzi ceea ce cel mai bine servit interesele de iarbă rădăcini populația Statelor Unite.

Sioniste-conduceau media de informare în masă în Statele Unite nu au informat iarba rădăcini populația Statelor Unite cum și de ce președintele Woodrow Wilson a mințit în Statele Unite în situația dificilă disperată în care Statele Unite ale Americii de azi se află în Orientul Mijlociu. Având în vedere lor recent a presupus furt de așa-numitele Pentagon Papers, Curtea Supremă a Statelor Unite a declarat "publicul are dreptul să știe adevărul." Curtea Supremă de Justiție ar fi spus "publicul are dreptul să știe adevărul întreg."

Motivul jumătăți de adevăruri de multe ori sunt mai dăunătoare decât minciuni. Statele Unite au declarat război împotriva Germaniei, la 6 aprilie 1917. Pe data de 2,1917 President Wilson adresat ambele camere ale Congresului și a pledat cu ei pentru a declara război împotriva Germaniei. Apelul președintelui Wilson la Congresul să declare război împotriva Germaniei în vigoare și, de fapt, a fost în primul rând lichidarea președintelui Wilson de obligația sa de a șantajiști sale.

Următoarele fapte incontestible confirma această concluzie dincolo de orice îndoială de orice îndoială. Mâna președintelui Wilson tremura ca el a citit adresa lui. Membrii Congresului prezenți au avut nici un motiv pentru a suspecta ce mâna președintelui Wilson tremurat. În momentul în care rădăcinile de sosire populației iarba citit acest lucru, ei vor ști motivul mâna președintelui Wilson tremura ca el a citit mesajul său la Congres.

Până în momentul President Wilson terminat de citit apelul său la Congres, mulți dintre ascultătorii săi erau în lacrimi, dar nu pentru motivul iarba rădăcini populația Statelor Unite de azi va fi în lacrimi atunci când termina de citit acest manuscris. Când președintele Wilson a cerut Congresului să declare război împotriva Germaniei, președintele Wilson a fost în vigoare și, de fapt, conspirație pentru a plăti datoria sa obligat sa să plătească sioniști.

Congresul a declarat război împotriva Germaniei, doar pentru că președintele Wilson a informat Congresul ca un submarin german a scufundat SS Sussex în Canalul Mânecii, în încălcarea dreptului internațional și că cetățenii Statelor Unite la bordul navei SS Sussex au pierit cu nava. După ce trupele General Pershing au fost luptă în Europa, farsa a fost expus.

Cu privire la pretinsa scufundarea a SS Sussex a fost folosit ca "pretext" pentru a justifica o declarație de război împotriva Germaniei de către Statele Unite. SS Sussex nu a fost scufundat și nu cetățenii Statele Unite au pierdut viața lor. Statele Unite ale Americii a fost acum în război în Europa ca aliat al Marii Britanii. Asta este ceea ce Marea Britanie și talmudiștii ("evreii") ale lumii au conspirat pentru a obține în lumea lor strâmbă diplomatic.

Descoperirea a farsa de marina britanic șocat mulți englezi onorabil. O mare parte a publicului britanic au fost șocat să afle SS Sussex nu a fost scufundat. SS Sussex a fost disponibil pentru oricine pentru a vizita care ar putea grijă să facă acest lucru pentru a vedea SS Sussex pentru ei înșiși, cu proprii lor ochi. În acest război, Statele Unite mobilizat 4734991 oameni pentru a servi în forțele armate, dintre care 115,516 au fost uciși și 202002 au fost fie răniți sau mutilați pe viață.

Dreptul Onorabilul Francis Neilson, un membru al Parlamentului, a scris o carte în Anglia numit Producatorii de război (pp. 149,150). Cartea domnului Neilson a creat astfel o senzație că domnul Neilson a fost obligat să demisioneze locul său în Parlament. Lucrurile au devenit atât de insuportabilă pentru domnul Neilson, în Marea Britanie ca urmare a expunerilor în cartea sa că el a fost obligat pentru siguranța lui personală să fugă din casa lui din Marea Britanie și de a face casa lui în Statele Unite.

În carte Makers domnului Neilson de război (pp. 149-150), el descrie multe motive nebănuite și care nu trebuie divulgate de la izbucnirea primului război mondial în Europa în august 1914. Cu referire la pretinsa scufundarea Sussex SS în Canalul Mânecii, dl Neilson subliniază: "/ n Americii, Woodrow Wilson, disperată de a găsi un pretext pentru a intra în război, găsit în cele din urmă în" scufundarea "de Sussex în mijlocul-canal.

Cineva a inventat un fir care vieti americane s-au pierdut. Cu astfel scuză el a mers la Congres pentru o declarație de război. Ulterior, marina constatat că Sussex nu fusese scufundat, și că nu s-au pierdut viața. "Acest autor a traversat Canalul Mânecii de multe ori pe SS Sussex.

Cu privire la pretinsa scufundarea a SS Sussex a fost rodul unui sionist imaginație peste-a lucrat. Cu privire la pretinsa scufundarea a SS Sussex a fost conceput în imaginația unui sionist pentru a facilita scop planificate și executate cu succes.



President Wilson șantajat

La scurt timp după prima inaugurarea președintelui Wilson, el a primit un vizitator la Casa Albă pe numele domnului Samuel Untermeyer. Dl Untermeyer a fost un proeminent New York City avocat care a contribuit cu generozitate la Comitetul Național Democrat care a instalat President Wilson de la Casa Albă în Washington în 1912 alegerile.

Dl Untermeyer a fost un oaspete binevenit și președintele Wilson a fost foarte bucuros să-i urez bun venit la Casa Albă. S-au întâlnit înainte, în timpul campaniei. Dl Untermeyer surprins President Wilson, când a declarat în cele din urmă ceea ce a adus hum la Casa Albă. Dl Untermeyer informat President Wilson că a fost reținut pentru a aduce o încălcare de acțiune promisiunea împotriva președintelui Wilson.

Dl Untermeyer informat President Wilson că clientul său a fost dispus să accepte 40.000 $ în loc de începerea încălcării de acțiune promisiune. Client domnul Untermeyer era fosta soție a unui profesor de la Universitatea Princeton, în același timp, președintele Wilson a fost un profesor de la Universitatea Princeton.

Dl Untermeyer a produs un pachet de scrisori din buzunar, scrise de către președintele Wilson la soția colegului său atunci când erau vecini de la Universitatea Princeton. Aceste scrisori stabilit relații ilicite care a existat între președintele Wilson și soția aproapelui său coleg.

El a scris mai multe scrisori de duios la ei, dintre care multe nu a distrus. Președintele Wilson a recunoscut paternitatea lui de litere, după examinarea câteva dintre ele. Președintele Wilson a plecat la Universitatea Princeton pentru a deveni Guvernatorul de New Jersey, în 1912 a fost ales pentru primul mandat de presedinte al Statelor Unite. Între timp, fostul iubita președintelui Wilson a divorțat de soțul ei și sa căsătorit din nou.

Soțul ei a doua rezidente la Washington, cu un fiu adult care a fost în serviciul de una dintre cele mai importante bănci din Washington. Dl Untermeyer explicat președintele Wilson că fosta sa iubita era foarte mândru de fiul soțului ei. El a explicat că acest fiu a fost în probleme financiare și brusc nevoie de 40.000 $ ca a spus povestea, de a lichida o datorie urgentă la banca pentru care a lucrat.

Detaliile nu sunt relevante aici cu excepția faptului că fiul nevoie de 40.000 de dolari prost si rapid. Fostul iubita President Wilson a crezut că Wilson a fost perspectiva logică pentru că 40.000 de dolari pentru a ajuta pe fiul soțului ei. Dl Untermeyer vizitat President Wilson de la Casa Albă la vestea cu el despre încălcarea de acțiune promisiune a fi luate în considerare.

Wilson și-a exprimat el însuși ca fiind foarte norocos că fosta sa iubita sa dus la domnul Untermeyer să caute ajutorul lui. Publicitatea poate fi dovedit a fi foarte jenant pentru a președintelui Wilson dacă fosta sa iubita a consultat în schimb un avocat republican.

President Wilson stabilit rapid mintea domnului Untermeyer, la repaus, informându-l că nu are 40.000 de dolari la dispoziție pentru orice scop. Dl Untermeyer a sugerat că președintele Wilson ar trebui să gândească problema și a spus că se va întoarce în câteva zile pentru a discuta problema mai departe.

Dl Untermeyer utilizat în următoarele câteva zile la Washington în căutarea în credibilitatea povestea fiului despre nevoia stringentă de 40.000 de dolari pentru a lichida o datorie presare. El a învățat că povestea fiul nu a fost greșit în vreun fel de mama lui de fiul ei.

Dl Untermeyer revenit la President Wilson câteva zile mai târziu, așa cum au fost de acord. President Wilson nu a ezitat să informeze dl Untermeyer că el nu a avut 40.000 dolari pentru a plăti șantajist său. Președintele Wilson a apărut iritat. Dl Untermeyer considerat chestiunea câteva momente și apoi oferit o soluție pentru a președintelui Wilson pentru problema lui.

Mr, Untermeyer oferit să dea fostului iubita președintelui Wilson 40.000 de dolari din propriul buzunar pe o singură condiție: ca Wilson promisiunea Untermeyer de a numi la primul post vacant de la Curtea Supremă a Statelor Unite a fost nominalizat pentru a fi recomandate la Wilson de Untermeyer.

Fără a vorbi în continuare, președintele Wilson a acceptat oferta generoasa domnului Untermeyer și domnul Untermeyer plătit prompt 40.000 dolari în valută a fost iubita președintelui Wilson. Încălcarea avute în vedere de costum promisiune nu a fost niciodată auzit de după aceea.

Dl Untermeyer păstrat în posesia lui permanent pachetul de scrisori pentru a se asigura împotriva oricărei tentative similare la un moment dat în viitor. Președintele Wilson a fost cel mai recunoscător domnului Untermeyer pentru tot ceea ce făcea el pentru a rezolva problema. Dl Untermeyer a fost un om de o mare bogăție.

Firma de avocatura din New York, care a fost partenerul principal, domnii Guggenheim, Untermeyer și Marshall, este astăzi una dintre națiunile cele mai importante firme de avocatură și mai prospere. Dl Untermeyer organizat Steel Company Bethlehalem pentru prietenul său, domnul Charles M. Schwab, care a demisionat din Statele Unite Steel Company pentru a forma compania sa în competiție cu ea.



Justiție Brandeis - achita

Ca cineva s-ar putea suspect rezonabil, domnul Untermeyer trebuie să fi avut ceva în minte atunci când a fost de acord să plătească fostului iubita președintelui Wilson 40.000 de dolari din propriul buzunar.

El a plătit banii din buzunarul propriu, în speranța că ar putea să împlinească un vis aproape de inima lui - un talmudist ("evreu"), la Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii pe care nimeni nu a servit vreodată. A doua zi, curând a sosit, când președintele Wilson a fost prezentat cu necesitatea de numire a unui nou membru de Curtea Supremă a Statelor Unite.

Dl Untermeyer recomandat Louis Brandeis Dembitz pentru postul vacant, care a fost imediat numit de către Wilson. President Wilson și Justiție Brandeis au devenit prieteni neobișnuit intime. Justiție Brandeis cunoștea circumstanțele numirea sa la Curtea Supremă de președintele Wilson. În l9l4 Justiție Brandeis a fost cel mai important și cel mai influent politic al tuturor sioniști în Statele Unite.


Ca o Justiție Curtea Supremă a Statelor Unite, Brandeis a fost într-o poziție mai bună decât oricând înainte de a fi de serviciu la talmudiștii ("evreii"), atât în ​​țară cât și în străinătate. Prima ocazie de a efectua un serviciu de mare pentru urmașii săi sioniste curând a devenit disponibil la Brandeis.

Justiție Brandeis oferit opinia sa, a președintelui Wilson că scufundarea SS Sussex de un submarin german în Canalul Mânecii, cu pierderi de vieți ale cetățenilor Statelor Unite justificat declarație de război împotriva Germaniei de către Statele Unite.

Bazându-se într-o mare măsură de avizul juridic al Justiției Brandeis, președintele Wilson a adresat ambele camere ale Congresului pe 2 aprilie, l9l7. El a făcut apel la Congresul să declare război împotriva Germaniei și au făcut pe 7 aprilie, l9l7. După acordul octombrie l9l6 a fost încheiat între Cabinetul de Război britanic și Organizației Mondiale Sioniste, în talmudiștii din întreaga lume au fost plini de speranta ca un incident internațional va avea loc în curând pentru a justifica o declarație de război împotriva Germaniei de către Statele Unite.

Declarația de război împotriva Germaniei de către Statele Unite a garantat talmudiștii întreaga lume care Palestina urma să fie predat lor la înfrângerea Germaniei. Înfrângerea de Germania a fost sigur în cazul în care Statele Unite ar putea fi aiurea în războiul din Europa ca aliat al Marii Britanii. Înainte de Acordul de la Londra octombrie 1916, talmudiștii din întreaga lume au fost pro-german.

Germană Edictul Emanciparea 1822 talmudiștii garantate în Germania toate drepturile civile bucurat de germani. Fiecare țară din Europa au avut cote de talmudiștii. Sistemele de cote au existat de secole în toate țările europene. În cadrul sistemului de cote în țările europene, talmudiștii au fost limitate în toate activitățile la un mic procent din populația creștină a țării.

Regimul de cote aplicat la toate profesiile. După Edictul de Emancipare În 1822, Germania a fost singura țară din Europa care nu au loc restricții privind talmudiștii în cadrul unui sistem de cote limitează drepturile lor civile. Talmudiștii din întreaga lume au fost informați printr-un cablu de la Londra cu privire la Acordul de la Londra octombrie 1916.

Aceste informații le-a transformat de la pro-germană a pro-britanic. Marea Britanie pus la dispoziția talmudiștii în Londra codurile lor secrete si cablu din întreaga lume de a informa talmudiștii întreaga lume cu privire la angajamentul Marii Britanii de a transforma peste Palestina pentru a le drept compensație pentru railroading Statele Unite în războiul din Europa ca aliat al Marii Britanii s în războiul lor împotriva Germaniei. Talmudiștii înrolat în număr mare, în octombrie 1916, la Departamentul Apararii al Marii Britanii.

Scopul lor a fost de a facilita talmudiștii transformă în întreaga lume de la pro-germană a pro-britanic. După Acordul de la Londra a fost încheiat, Marea Britanie a lăsat nici o piatră neîntoarsă pentru a impresiona talmudiștii în Londra cu necesitatea de notifymg imediat talmudiștii întreaga lume cu privire la angajamentul Marii Britanii de a transforma peste Palestina pentru a le pentru viitorul lor stat sionist suveran.

Ghidându-se după recomandarea de Justiție Brandeis că scufundarea a SS Sussex justifică o declarație de război, în conformitate cu legislația internațională împotriva Germaniei de către Statele Unite, președintele Wilson a adresat o ședință comună a celor două camere ale Congresului la 2 aprilie 1917.

În care adresa președintelui Wilson a pledat cu Congresul să declare război împotriva Germaniei. Congresul sa întâlnit la 6 aprilie. 1917. și a declarat război împotriva Germaniei fără justificare. La 6 aprilie 1917, președintele Wilson și Justiție Brandeis știa ceva iarbă rădăcini populația Statelor Unite nu știu - au știut informații complete cu privire la Acordul de la Londra octombrie 1916.

De asemenea, ei știau declarație de război împotriva Germaniei de către Statele Unite activat acest acord și că talmudiștii din lume nu ar trebui să aștepte mult timp pentru Palestina, lor sionist stat suveran, în cazul în care planul lor de a lucrat. În aceeași zi, Wilson și Brandeis știa ceva iarbă rădăcini populația Statelor Unite nu știu - au știut că declarația de război de către Statele Unite împotriva Germaniei evacuate President Wilson de la obligația de a șantajiști sale.

Declarație de război Wilson a fost de a satisface angajamentul său de a șantajiști sale. Nu a fost rareori orice adresa de făcut pentru a Congresului care a stârnit oamenii din Statele Unite, și în lume, așa cum a făcut președintele Wilson 02 aprilie 1917, motivul pentru Congresul să declare război împotriva Germaniei.

Wilson a fost conștient atunci când a adresat Congresului că Germania nu a comis nici un act împotriva Statelor Unite, care justifică o declarație de război de către Statele Unite împotriva Germaniei în temeiul dreptului internațional. Acest autor la acel moment știa președintele Wilson a fost informat în acest sens înainte de a făcut pledoaria sa pentru Congres.



Prim-ministrul Lloyd George - un instrument sionist

Au existat un număr mare de talmudiștii din Statele Unite care a pus la îndoială realitatea a Acordului de la Londra octombrie 1916. Ei au găsit că este extrem de greu de crezut că Marea Britanie ar promite să se întoarcă peste Palestina pentru a le drept compensație pentru railroading Statele Unite în războiul din Europa ca aliat al Marii Britanii.

Aceste talmudiștii nu le venea sa creada ca Marea Britanie ar promite orice pentru oricine că Marea Britanie nu propriu cu titlu de despăgubire. Care a aparut de neconceput să talmudiștii familiarizați cu reputația Marii Britanii pentru respectarea drepturilor de proprietate în conformitate cu legislația lor.

Pentru a depăși îndoielile care existau în mintea talmudiștii din Statele Unite, premierul Lloyd George a trimis imediat domnul Iosia Wedgewood în Statele Unite. Dl Wedgewood a fost unul dintre membrii cei mai respectați și dedicat de Parlament.

Prim-ministrul Lloyd George, un turbat bine-cunoscut sionist, a fost neașteptat numit prim-ministru pe 04 decembrie 1916. El s-au grabit Dl Wedgewood în Statele Unite la 05 decembrie 1916, sub presiune de talmudiștii din Londra. Prim-ministrul pe care Lloyd George a reușit fost simpatie Spre obiectivelor sioniste.

El a fost înlocuit la acel moment pentru că sioniștii nu putea să-l conducă. Marea Britanie a fost neputincios în octombrie 1916. Acesta a fost serios în considerare predarea în Germania. Germania a făcut mai multe pace oferă în Marea Britanie înainte de a întrerupe război. Dl. Lloyd George a considerat excursie în grabă domnului Wedgewood în Statele Unite vitală pentru supraviețuirea Marii Britanii.

Dl Wedgewood a plecat în Statele Unite, cu documente justificative care dovedesc realitatea acordului octombrie 1916 la Londra cu talmudiștii.



Colonelul House - o Enigma Complot

Dl Wedgewood a ajuns în Statele Unite la 23 decembrie 1916. La sosirea sa, el a fost întâmpinat la debarcader de colonelul Edward Mandel House, cel mai bun prieten personal președintelui Wilson și consilier mai de încredere.

Colonelul House in viata timpurie a negociat achiziții de bumbac din Statele Unite pentru interesele familiei Rothschild din Marea Britanie. Colonelul House nu a pretins sau să renunțe la descendența lui talmudist la acest autor. El a aranjat cu domnul Wedgewood să locuiască în apartamentul său de pe strada 54 în timpul șederii sale în Statele Unite.

Colonelul House a făcut rapid măsuri pentru reuniunea la care domnul Wedgewood a fost de a demonstra realitatea a Acordului de la Londra octombrie 1916. Reuniunea a fost să aibă loc duminica dupa-amiaza, 25 decembrie l916, la vechiul Hotel Savoy pe strada 59 și Fifth Avenue din New gălbenuș City.

Au fost cincizeci și unu talmudiștii invitați prezent acolo când Colonelul House a introdus domnul Wedgewood a publicului. Dl Wedgewood atunci prezidat. Dl Wedgewood a prezentat dovezi că nu a lăsat nici o îndoială în mintea talmudiștii cincizeci și unu prezent cu privire la realitatea Acordului de la Londra octombrie 1916.

În numele domnului Lloyd George, domnul Wedgewood continuare garantat pentru realitatea de Marea Britanie angajamentul că Palestina s-ar fi predat la talmudiștii ale lumii de către Marea Britanie, la înfrângerea Germaniei ca o compensație pentru railroading Statele Unite în războiul din Europa ca aliat al Marii Britanii.

După încheierea Acordului de la Londra octombrie 1916, talmudiștii din Anglia au fost invitați de către Marea Britanie pentru a lua o participare tot mai activă la Departamentul de Apărare a Marii Britanii pe durata războiului. Cele talmudiștii care au acceptat invitația au fost instruiți ca experți în utilizarea codurilor Marii Britanii și din întreaga lume facilitati pentru cablu diplomatice ale Marii Britanii.

Datele disponibile în arhivele Marii Britanii pentru Primul Război Mondial se va risipi orice îndoială existentă dacă informațiile telegrafiat la Washington, de la Londra, întemeiat pe scufundarea SS Sussex și pierderea de Statele Unite vieții a fost inventarea de talmudiștii la Londra in cadrul Departamentului al Marii Britanii apărare pentru a facilita și expediate railroading Statele Unite în războiul din Europa ca aliat al Marii Britanii. Farsa a fost descoperit de către Marinei britanice.

Acesta a fost, de asemenea, confirmată de alte surse la fel de fiabile pentru informații pe această temă de către experți calificați Statele Unite. Realitatea a Acordului de la Londra l9l6 Luna octombrie a fost cunoscut pentru a germanilor la scurt timp dupa ce a fost încheiat, de fapt, în aceeași zi. Germania a exercitat apoi o mare atenție atât pe uscat și pe mare, nu să comită orice act care, conform dreptului internațional, ar putea oferi Statele Unite, cu justificare să declare război împotriva Germaniei.

Comandanți militari și navale germane aplecat peste spate, în efortul lor de a nu furniza în Statele Unite cu această justificare și au fost de succes. În contextul crizei, în octombrie 1916, germanii au motiv să se simtă în cazul în care războiul din Europa a continuat câteva luni, fără intrarea Statelor Unite în război, că Marea Britanie ar putea fi obligat să predea în Germania de circumstanțe dincolo de puterea Marii Britanii a controla.

Germania a făcut o altă ofertă de pace în Marea Britanie în luna octombrie 1916. Marea Britanie acest timp, a salutat oferta, dar a fost refuzat de asemenea ca mai multe oferte de pace anterioare. Referindu-se la declarația de război împotriva Germaniei de către Statele Unite, Sir Winston Churchill a declarat într-un interviu cu un editor proeminent, publicat în Comentator Scribner, în 1936, că el "nu a putut înțelege de ce ne-a pus în 1917," referindu-se la President Wilson.

În acest interviu Sir Winston Churchill a mai declarat:'' Americii ar trebui să aibă minte propria afacere si a ramas fara Război Mondial. Dacă nu intrase în război cu Aliații ar fi făcut pace cu Germania, în primăvara anului 1917. Dacă am fi făcut pace nu ar fi fost nici o prăbușire a Rusiei, urmată de comunism, nu defalcare în Italia, urmată de fascism, și Germania nu s-ar fi semnat Tratatul de la Versailles, care a întronat nazismului în Germania.

Daca America ar fi rămas în afara războiului, toate aceste "isme", nu ar fi măturat continentul european și de rupere jos guvern parlamentar, iar în cazul în care Anglia a făcut pace devreme în 1917, acesta ar fi salvat mai mult de un milion de britanici, francezi, vieți americane și alte. Oferta pace Germania în Marea Britanie, a cerut nici indemnizații, nici reparatii.

Germania a oferit pentru a restabili starea teritorială și independența politică a fiecărei țări cu care Marea Britanie a fost la război, așa cum au existat în august l9l4 atunci când războiul din Europa a început. Germania a cerut nici un beneficiu.



Ally talmudist evreilor Selectează Americii pentru Primul Război Mondial

Octombrie 1916 oferta de pace a Germaniei a fost pe masă înainte de Cabinetul de Război britanic, este nevoie de un singur semnătură pentru a pune capăt războiului. Marea Britanie ar fi acceptat rapid oferta de pace Germaniei, dacă Organizația Mondială Sionistă nu ar fi intervenit.

British Cabinetul de Război a fost apoi a lua instrucțiunile de la talmudiștii din Londra. În cazul în care Cabinetul de Război britanic a decis să accepte oferta de pace Germaniei, Organizația Mondială Sionistă oferit de cale ferată în Statele Unite în războiul din Europa ca aliat al Marii Britanii în cazul în care Marea Britanie a promis talmudiștii ale Palestinei lumii drept compensație după înfrângerea Germaniei cu Statele Unite ale Americii ca un aliat.

Presiunea talmudist în Londra și New York au prevalat. Președintele Wilson a avut de ales în materie, se pare. El a fost prizonier de situații în viața lui timpurie, care nu ar putea fi modificat. 02 aprilie 1917, adresa lui de a Congresului a fost pe punctul de a decide soarta lumii.

Congresul, fără ezitare, a declarat război împotriva Germaniei pentru el. Germanii au atribuit înfrângerea zdrobitoare în primul război mondial la intrarea Statelor Unite în război în Europa ca aliat al Marii Britanii.

Germania a considerat octombrie Acordul de la Londra 1916 o lovitură de cuțit în spate de către talmudiștii ale lumii. Având în vedere Edictului emancipării în Germania în 1822, germanii au considerat Acordul de la Londra ca un dublu-cross de talmudiștii din Germania. Sistemele de cote existat apoi în toate celelalte țări din Europa. Nu a fost nici un sistem de cote în Germania, după edictul de Emancipare din 1822 pentru talmudiștii.


_________________
" Ce nu au reusit imperii au reusit o mana de dobitoci scoliti la Moscova "

Deoarece geniul trebuia sa poarte un nume , i s -a spus EMINESCU
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 9642
Data de inscriere : 20/12/2008

http://naspa.forumgratuit.ro

Sus In jos

google translate -PARTEA a II-a

Mesaj Scris de Admin la data de Sam Noi 02, 2013 4:04 pm

Talmudist evrei promova germani Victoriei, apoi le lovitură de cuțit în spate

Kaiser furnizat Organizației Mondiale Sioniste cu birouri pentru sediul lor mondial la Berlin. El, familia lui și oficiali guvernamentali au fost extinderea în mod constant asistență pentru Theodore Herzl. Germania a extins posibilitatea de a talmudiștii nu sunt disponibile în alte țări europene.

Kaiser însuși a aranjat beeting personal între sultanul Imperiului Otoman și Theodore Herzl. Bleichroeder & Company din Berlin au fost bancherii privați ai familiei Kaiser pentru generații. Ei au fost talmudiștii. Warburg & Company din Hamburg au fost mai mari bancherii din lume. Ei au fost talmudiștii.

Șeful german General Electric Company, apoi cea mai mare enterpnse industriale din lume, a fost un talmudist. Șeful Germana de Nord Lloyd societăți de navigație Hamburg-american și, cele mai mari doua companii de vapoare din lume, a doua doar la Cunard Line, a fost un talmudist. Nenumărate industriași germani de varf, bancherii si negustorii erau talmudiștii atitudinea germanilor față de talmudiștii în Germania și în întreaga lume deteriorat mult după octombrie 1916 lovitură de cuțit în spate de talmudiștii.

Dl Samuel Landman, secretarul de Sioniste Organizației Mondiale de la Londra, 1917-1922, a scris în Marea Britanie, evreii și Palestina, publicată la Londra în 1936, pe pagina șase: "Faptul că el a fost de ajutor evreu care a adus Statele Unite ale Americii în război de partea Aliaților a rankled de atunci în germană - mai ales nazist - mințile și a contribuit nu în mică măsură de evidență care antisemitismul ocupat în programul nazist ".

Sentimentele de lideri proeminenți germani au fost exprimate în Buletinul zilnic evreiesc din New York City pe 30 octombrie 1934, într-un articol republicat de la pagina trei din evreiesc expediere Agenția Telegrafică de la Berlin, care a declarat: "Noua Germania persistă spre exterminarea completă de evreu, deoarece a fost evreii care au instigat în Statele Unite pentru a intra în război mondial, realizarea înfrângerea de Germania, și care a provocat mai târziu inflației în Germania, Herr Richard Kunze, un lider nazist cifră Parlamentului, a declarat la o întâlnire de masă în Magdeburg ieri. "

Talmudiștii din întreaga lume a făcut probleme proasta mai rau pe 7 august 1933, atunci când au declarat de "război sfânt" de a distruge națiunea germană ", de a distruge comerțul de export pe care însăși existența lor depinde." Sub conducerea domnului Samuel Untermeyer, talmudiștii ale lumii declarat un boicot mondial pentru toate bunurile și serviciile germane.

Ei au cerut acestora "prieteni creștini" să se alăture boicotul de bunuri și servicii germane la nivel mondial. Dl Samuel Untermeyer aranjat pentru "Conferința Internațională boicot", în Amsterdam, în iulie 1933.

Nu a fost ales președinte al "Federației Economic Mondial Evreiesc." Talmudiștii din întreaga lume au încercat în zadar din 1919 să reducă la tăcere resentimente germană împotriva lor pentru railroading Statele Unite în războiul din Europa, fără justificare sau de provocare de către Statele Unite ca aliat al Marii Britanii. Talmudiștii au fost responsabili pentru înfrângerea Germaniei și pentru fiecare dezavantaj care a rezultat din această înfrângere.

The New York Times din 7 august 1933, a publicat declarația de talmudiștii "a lor" război sfânt "împotriva Germaniei într-un raport pe trei coloane de adresa domnului Untermeyer a națiunii de studio Columbia Broadcasting companiei pe noapte de casa sosirea lui din Europa.

Dl Untermeyer, printre altele, a declarat: "... război sfânt ... în care suntem pornit .. acesta este un război care trebuie să fie purtat neîntrerupt ... evreii sunt aristocrați din lume ... boicot economic împotriva tuturor produselor germane, transport și servicii de ... boicot este arma noastră doar într-adevăr eficiente ... aduce poporul german la simțurile lor, prin distrugerea lor comerciale de export pe care însăși existența lor depinde ... vom forța să învețe ... aceasta nu este suficient să cumpere bunuri și nu în Germania ... trebuie să refuze să se ocupe cu orice comerciant sau vânzător care vinde orice bunuri germane de-a ... ne va conduce la ultimul cui în sicriul ... "

Această declarație a fost făcută atunci când nu un fir de păr pe cap de o talmudist în Germania a fost atins 07 august 1933,. Germania a fost aruncat într-o depresie greu de descris în câteva cuvinte, activitatea de export din Germania se încheie brusc, ca prin magie.

Talmudiștii spera ca modalitate de a opri germani să continue să vorbească despre ce au pierdut războiul. Talmudiștii din Germania au fost constatare este dificil de a trăi ca în jos. Germanii au avut apoi modul în care Sir Winston Churchill în 1936 sa exprimat cu privire la intrarea Statelor Unite în Primul Război Mondial în 1917.



Sionist Boicotul Worldwide împotriva marfa german Creează criză internă

Eminent Rabbi Maurice L. Perlman, șef al Secției britanice a Congresului Mondial Evreiesc, a declarat la o audiență canadian cum raportate de către Toronto telegrama Seara din 26 februarie 1940, că: "Congresul Evreiesc Mondial a fost în război cu Germania timp de șapte ani. "

Senatorul Wayne Morse din Oregon emis o adresa la 20 decembrie 1951, astfel cum a raportat în National Post evreiesc din Indianapolis din 28 decembrie 1951, în care a declarat: "Una din cauzele majore pentru a merge noastră la război împotriva lui Hitler a fost persecuția a evreilor din Germania. "

Dr. Donald C. Blaisdell, profesor de guvern la Colegiul a orașului New York, a publicat un important document intitulat Politica american pentru Orientul Apropiat într-o publicație numită de probleme publicate în New York, organul oficial al Consiliului american pentru iudaism , in numarul din toamna din 1959, în care dr. Blaisdell a declarat: "Nici o minoritate de irlandez de germană, de extracție poloneză, italiană, greacă sau a fost capabil de a manipula politica în avantajul său ca au liderilor sioniști de evrei americani.. Nici nu pare a fi orice mijloace fezabile politic prin care guvernul american poate plasa pretențiile clientelei sale importante în perspectiva corectă. Ca și evreii americani care se presupune a fi membri ai clientelei americani Israelului nu este permis să se uite, așa guvernul american, Congresul și Executivul deopotrivă, nu este permis să se elibereze de presiune, de propagandă și de putere provin de la aceleași surse sioniste. "

Acest autor a fost într-o poziție din 1912, pentru a asista la ceea ce se întâmplă în spatele scenei. Acest autor a servit în cadrul Comitetului Național Democrat, în 1912 campania care ales președintele Wilson la primul mandat. Nu ușile au fost închise la acest autor de atunci.

Acest autor a fost inaugurat în această lume în anul 1890 de către Dr. Simon Baruch, tatăl domnului Bemard M. Baruch. Dl Bemard Baruch a fost un bun prieten al familiei acestui autor si se va consulta de foarte multe ori acest autor în această situație.



Franklin Roosevelt manipulat de evrei talmudic

Președintele Franklin D. Roosevelt a fost un prizonier al talmudiștii din momentul în care a mers la Albany ca govemor a statului New York. Presedintele Roosevelt a fost mult timp văzuți de talmudiștii.

Povestea de modul în care președintele Roosevelt a mințit în Statele Unite în situația dificilă disperată în care Statele Unite ale Americii de azi se află în Orientul Mijlociu nu este o poveste lungă.

Este o poveste despre cum președintele Roosevelt railroaded Statelor Unite în al doilea război mondial: Germania și Polonia au fost de acord asupra unei formule prin care Germania acces pe Coridorul Danzig. President Wilson, în 1919, a creat Corrjdor Danzig care separat Gemmany în două jumătăți.

În scopul de a menține Germania slab, la îndemnul talmudiștii la Conferința de Pace de theVersialles, President Wilson tăiat Germania în două jumătăți, separate de o fâșie de teritoriu german acordate de Polonia, care împarte Germania în două jumătăți. Trecerea Coridorul Danzig din Germania de Vest a Germaniei de Est sau vice-versa fost ca călătoresc de la o țară la alta.

Inconvenientele, întârzierile și supărările la Germania și Polonia au lucrat în cele din urmă dispunerea lor acceptabile, care a eliminat o majoritate de obiecții germane pentru Coridorul Danzig. Germania și Polonia a ajuns la o bază care ar servi pentru a împiedica Resort Germaniei la acțiune mult mai agresiv. Adolf Hitler a fost șef al guvernului german la timp.

Talmudiștii din întreaga lume s-au opus ajustarea pașnică între Germania și Polonia a situației Coridorul Danzig. Acces nerestricționat traficului între jumătatea vestică și jumătatea de est a Germaniei ar face în curând din nou în Germania cea mai puternică țară din lume. Talmudiștii întreaga lume temut gândul. În ciuda dificultăților plasate în mod de a ajunge la o soluție pentru problema Coridorul Danzig, Germania și Polonia, în cele din urmă de acord asupra unei formule.

Pregătirile au fost făcute pentru a desăvârșit înțelegerea lor într-un tratat. Germania și Polonia au fost îndeplinite formula convenită servit ambele guverne. La scurt timp înainte de acordul cu Germania a fost să fie semnat, Polonia a semnat în secret un tratat cu Marea Britanie din 25 august, l939.

Marea Britanie a fost de acord în care Tratatul de la grăbi asistența militară a Poloniei ", cu tot sprijinul și asistența în putere" în cazul în Polonia au fost atacați de Germania. Cu care de asigurare din Marea Britanie, Polonia a rupt negocierile cu Germania. Germania nu a înțeles motivul pentru schimbarea bruscă Polonia a minții și a decis să continue cu termenii acordului convenite cu Polonia. Acesta a fost începutul al doilea război mondial.

Marea Britanie înșelat cu bună știință Polonia când Marea Britanie a promis, de fapt asistență militară în Polonia în cazul în Polonia au fost atacați de Germania. Marea Britanie nu a putut veni în ajutorul Poloniei și Marii Britanii se știa când a fost făcută oferta de asistență militară în Polonia Marii Britanii.

Polonia a căzut în capcana Marii Britanii și negocierile întrerupte cu germanii. Întrerupere inexplicabile Poloniei de negocieri cu Germania pentru a finaliza acordul Coridorul Danzig a dus la trupele germane se deplasează în Coridorul Danzig, fără un acord cu Polonia.

Marea Britanie știa exact ce va avea loc în acest caz, că ar însemna începutul sau al doilea război mondial. Restul este istorie. Talmudiștii ale lumii au salutat un război împotriva Germeny în l939 a zdrobi cumva guvernul nazist ca talmudiștii ale lumii zdrobit Germania în primul război mondial în 1917 de către railroading Statele Unite în războiul din Europa ca aliat al Marii Britanii.

Presedintele Roosevelt a încercat cea mai grea sa în 1939, pentru derularea Statele Unite în războiul din Europa pentru a se adapta talmudiștii din Statele Unite. Germania a învățat de experiență în primul război mondial ca intrarea Statelor Unite în război THC în Europa în 1939 ar putea dovedi la fel de dezastruos în Germania în cazul în care Statele Unite au fost raiiroaded în război în Europa ca aliat al Marii Bntain lui.

Germania prudență extraordinară de a nu furniza în Statele Unite, cu o justificare în conformitate cu legislația InternationaI să declare război împotriva Germaniei. Că situația prezentată președintelui Roosevelt cu o problemă. Presedintele Roosevelt a decis dacă ar fi fost imposibil pentru el să intre în război în Europa, prin ușa din față că el ar fi calea ferată în Statele Unite în războiul din Europa, prin ușa din spate.

Prin ușa din spate a însemnat prin Japonia. Presidcnt Roosevelt a făcut în cele din urmă calea ferată în Statele Unite în războiul din Europa, prin ușa din spate, prin Japonia.



Secretar al Apararii Stimson În timpul al doilea război mondial face Apocalipsa uimitoare

Germania și Japonia a avut un tratat prin care în cazul în care nici Germania sau Japonia au fost atacați de o treime powcr, țară care nu a fost atacat de-a treia putere automaticaily este în război cu această a treia putere.

Presedintele Roosevelt a planificat să provoace Japonia, astfel Japonia va ataca Statele Unite. Japonia, în decembrie 1941 a atacat Pearl Harbor. Statele Unite au declarat imediat război împotriva Japoniei și a fost în mod automat în război cu Germania.

Jurnal personal al Hon. Henry L. Stimson și toate actele sunt în Universitatea Yale Lihrary. Domnul Stimson fiecare zi a intrat în jurnalul său personal, în propria sa mână evenimentele importante din viața lui în acea zi. Domnul Stimson a fost secretar al apărării președintelui Roosevelt.

Jurnalul domnul Stimson a fost introdus ca probă în Statele Unite ancheta Senatului de atac Pearl Harbor de Japonia, peste obiecțiile puternice ale prietenilor de președintele Roosevelt.

Domnul Stimson a intrat în jurnalul său la 25 noiembrie 1941, cu două săptămâni înainte de atac Japonia la Pearl Harbor, care, la o întâlnire cu președintele Roosevelt și a cabinetului său că de dimineață la Casa Albă, președintele Roosevelt a spus celor prezenți că dorește să fie la războiul împotriva Japoniei, dar că el "nu vrea să apară ca Statele Unite a tras primul foc."



Sionist Conspiratorii provoca Pearl Harbor Incident

Presedintele Roosevelt a provocat cu bună știință Japonia pentru a ataca Statele Unite. Presedintele Roosevelt a informat Japonia ar putea achiziționa nu mai deșeuri de oțel sau de ulei din Statele Unite.

Japonia a fost în mijlocul unui război împotriva Chinei. Fără resturi de oțel și fără ulei Japonia ar fi în măsură să continue acest război. Japonia a fost total dependent de Statele Unite pentru ambele resturi de oțel și ulei. Profesorul Charles Callan Tansill, profesor de istorie diplomatică de la Universitatea Georgetown din Washington, a scris o lucrare clasică a numit ușa din spate la război, publicat de către Henry Regnery de la Chicago în 1952.

Profesorul Tansill petrecut cinci ani după război în dosarele confidențiale ale Departamentului de Stat face cercetare acolo pe al doilea război mondial. Cartea profesorului Tansill are 652 de pagini pline cu toate faptele alarmante autentificate puțin cunoscute publicului în timpul războiului.

Într-un mod detaliat academice ușor de înțeles, profesorul Tansill furnizează fapte care sunt dovada incontestabilă arată cum președintele Roosevelt railroaded Statele Unite în al doilea război mondial în Europa. Dorința președintelui Roosevelt de a vă rugăm să talmudiștii printre prietenii săi, influențat judecata lui mai bine. El a trecut cu vederea că el a fost presedinte al tuturor oamenilor din Statele Unite.

Presedintele Roosevelt a dat seama dacă el se așteaptă la sprijin politic de talmudiștii din Statele Unite ale Americii de a continua el trebuie să găsească o cale de a ferate în Statele Unite în război, apoi în curs de desfășurare în Europa împotriva Germaniei. Desigur, nimeni nu poate orice întrebare mai că railroading Statele Unite în al doilea război mondial a fost președintele Roosevelt contribuție la situația dificilă disperată în care Statele Unite în sine fondurile astăzi în Orientul Mijlociu.

Președintele Harry S. Truman a făcut o mare contribuție la situația dificilă disperată în care Statele Unite în sine fondurile astăzi în Orientul Mijlociu, când a recunoscut ca stat suveran o revoltă armată în Palestina de 800.000 de străini înarmați transplantate in Palestina într-o conspirație organizată de talmudiștii în întreaga lume.

Președintele Truman în 1946 a suferit de o obsesie patologică, care trebuie să fie ales președinte al Statelor Unite în 1948 pe cont propriu.

Domnul Clarke M. Clifford, Secretar de Război în timpul președintelui Lyndon B. Johnson, merită o mare de credit pentru recunoașterea statului Israel la 14 mai 1948, de către Statele Unite. Dl Eliahu Epstein, reprezentantul Statelor Unite al Agenției evreiești din Washington în 1948, le-a spus povestea în articolul său de trei pagini în Jewish Chronicle din Londra în ediția sa aniversare 10 iunie 1958 sărbători aniversarea a 10 ani de la fondarea Statul Israel.

Dl Clifford, fără îndoială, era nerăbdător să ajute pentru că președintele Truman a mărturisit prietenilor săi apropiați că el a dorit să recunoască statul sionist, în "prima oră de la naștere ei", așa cum a făcut-o. Statul Israel a fost oficial "proclamat" de la Tel Aviv, la miezul nopții, pe 14 mai, l948.

Președintele Truman a recunoscut nașterea statului Isreal unsprezece minute după miezul nopții. Președintele Truman a informat în cele din urmă acest autor că el nu a dorit să continue discutarea problemei sionist cu el mai departe.

El a scris acest autor că a predat întreaga întrebarea Palestina la "Hon David Niles.".

Talmudiștii au fost dispuși să realizeze partea lor din afacere lor cu președintele Truman, după ce a recunoscut statul Israel.

Deși cotele în alegerea președintelui Truman în 1948 au fost 20 la 1 împotriva alegerii sale, președintele Truman romped acasa câștigătorul peste Dewey Guvernatorul asistată de sionistă politică abur role invizibil și invincibil care alege mereu candidații lor.

Președintele Truman folosit nu numai de puterea și prestigiul Statelor Unite de a obliga Organizației Națiunilor Unite să recunoască statul Israel ca o națiune iubitoare de pace, regimul de o revoltă armată în Palestina de către străini transplantate, dar el a facut miliarde din Statele Unite contribuabililor de dolari disponibile pentru talmudiștii pentru a face statul Israel puternic.

Când a doua zi pentru a vota pentru admiterea statului de Iseral sosit erau scurte, două voturi. Planul era pe cale să se prăbușească. În caz de urgență, domnul Charles H. argint angajat Cardinalul Spellman a face două călătorii în America de Sud pentru a schimba voturile lor în cadrul Organizației Națiunilor Unite împotriva admitere a statului Israel în Natiunilor Unite de a vota în favoarea admiterii a statului de Israel în Organizația Națiunilor Unite în calitate de membru.

Ziarele din întreaga lume la 11 iunie 1964, publicat domnul Silver "mărturisirea" de un "secret pe care am păstrat timp de cincisprezece ani." "Secretul" Cardinalul Spellman păstrate cu domnul argint a fost că Cardinalul Spellman a fost trimis în America de Sud de către domnul argint în numele talmudiștii din New York, pentru a "convinge" țările din America de Sud pentru a schimba voturile lor împotriva recunoaște statul Israel a Organizației Națiunilor Unite de a vota în favoarea admiterii statului Israel de a Organizației Națiunilor Unite în calitate de membru.

Acest autor a fost un prieten apropiat al Cardinalului Spellman douăzeci și cinci de ani. Cardinalul Spellman "mărturisit" la acest autor de mai mulți ani în urmă că a simțit că a comis un păcat ireparabil de conspirație cu talmudiștii din Statele Unite de a alege statul Israel unui membru al Națiunilor Unite.

În mijlocul acestei lupte sângeroase în Orientul Mijlociu, în iunie 1967, Cardinalul Spellman a spus acest autor atunci când singură cu el în studiul său că se simțea personal responsabil pentru toate viețile pierdute în 1967 invazia din Emiratele Arabe Republicii și Siria de către starea de Isreal.



HJ 117 de talmudice pași Crearea-Eisenhower, în conformitate

Povestea de modul în care președintele Dwight D. Eisenhower a mințit în Statele Unite în situația dificilă disperată în care Statele Unite ale Americii de azi se află în Orientul Mijlociu nu este o poveste complicată.

Talmudiștii m Statele Unite presat președintele Eisenhower în sponsorizarea rezoluție comună prin Congresul de HJ Res. 117, 5 ianuarie 1950, care a fost apoi rafinat de Congres pentru Comisia pentru afaceri externe.

Președintele Eisenhower știa mai puțin despre ceea ce făcea decât un prunc nou născut. Acesta a fost milă de acest autor a asista la un mare general fiind figurativ împinse de talmudiștii improprii pentru pantofii lui.

Președintele Eisenhower a fost întotdeauna prietenos față de acest autor. Acest autor întâlnit cu președintele Eisenhower atunci când el a fost considerat de către domnul Thomas M. Watson, Sr., ca un candidat prezidențial pe bilet Democrat.

Domnul Watson a fost fondator al International Business Machines Company. El a spus acest autor în acel moment că el credea că generalul Eisenhower ca un civil ar face un mare presedinte.

În calitate de președinte al Statelor Unite, generalul Eisenhower a fost credincios în aceste suporterii talmudist, a cărui prietenie sa cultivat pentru prima dată în Europa, în cadrul activităților sale politice în Germania, după sfârșitul primului război mondial 11.

Talmudiștii curry favoarea sa, după 11 război mondial. Ei știau că în calitate de președinte al Statelor Unite, generalul Eisenhower în mâinile lor ar fi ca lutul în mâinile olarului. În 1956 se pare că țările din Orientul Mijlociu au fost supusi unei schimbări în guvernele lor.

Ocupația sionist ilegală a Palestinei inca mai exista. Populațiilor din țările din Orientul Mijlociu au crescut agitat. Talmudiștii recunoscute trebuie făcut ceva pentru a reduce la tăcere neliniște. Președintele Eisenhower atunci obligația de a talmudiștii. Libanul este în centrul activității politice Orientul Mijlociu.

Pentru acțiune ucide în germene, de către populațiile indigene cu scopul de a afirma independența față de dominația de talmudiștii, talmudiștii amenajat cu președintele Eisenhower a ocupa Liban cu paisprezece mii (14.000), trupele și la stația de al șaselea Flota de pe Coasta de a face legal, talmudiștii Congresul a adopta o rezoluție comună ca Resolution Bay Tonkin a trecut de Congres să legalizeze războiul din Vietnam.



Președintele Eisenhower Efectuează Îndeplinirea sionist cerințe în Orientul Mijlociu

Președintele Eisenhower ocupat Liban cu paisprezece mii (14.000) Unite trupe membre și staționate de-a șasea Flota de pe coasta Liban.

Președintele Eisenhower a fost avertizat națiunile din Orientul Mijlociu să nu încerce să-și recâștige Palestina de sioniști în posesie ilegală de Palestina. Președintele Eisenhower trebuie să fi avut un consorțiu dintre cele mai inteligente talmudiștii aparare de stat și departamentele de justitie pregăti această rezoluție comună.

Intenția de care limbaj neclar este de a ascunde scopul de rezoluția comună nu pentru a explica scopul. Scopul a fost de a avea o rezoluție comună în înregistrare, care ar permite președintele Eisenhower a utiliza Statele Unite forțelor armate și marina pentru a ajuta și a ațâța hoții sioniste de a organiza pe prada furat fără necesitatea de a cere Congresului să declare război.

Fiecare cuvânt rostit președintele Eisenhower a apăra infractori în ocupația de Palestina a fost o minciună care a contribuit la criza disperată în care Statele Unite ale Americii de azi se află în Orientul Mijlociu.

Talmudiștii din Statele Unite au reușit să camufleze agresivitatea lor ilegale în Orientul Mijlociu spatele glamour de înregistrare președintelui Eisenhower ca un soldat mare. Povestea de modul în care președintele John F. Kennedy a mințit în Statele Unite în situația dificilă disperată în care Statele Unite ale Americii de azi se află în Orientul Mijlociu este foarte dureros.

Viitorul presedinte Kennedy era incert după digresiuni pe 25 august, l960, de la calea cea dreaptă și îngustă ce a urmat toată viața lui. Președintele Kennedy nu a putut scăpa de consecințele trădării de principiile înalte la care menite să dedice viața lui.

Președintele Kennedy a predat la nada de talmudiștii care sa angajat să-l pună în Casa Albă în calitate de președinte al Statelor Unite. La data de 23 august 1960, în Senatul Statelor Unite cladire de birouri in Washington președintelui Kennedy, pe atunci senator, a dat acest autor o copie a adresei a fost de a livra în New York pe 25 august 1960.

În copia de care adresa a afirmat, printre altele: "Israel ... acum trei săptămâni am spus într-o declarație publică" Israel este aici pentru a rămâne ... predicția mea plat că Israelul este aici pentru a rămâne ... va dăinui și înflori ... o obligație specială de Partidul Democrat ... a fost președintele Truman care a recunoscut primul noul stat Israel și a dat-o stare în lumea afacerilor ... mai am și ... speranța mea și angajamentul meu de a continua tradiție democratică ... în cazul în care platforma Democrat este de a avea nici un sens ... Casa Albă trebuie să preia conducerea ... intervenției americane .. nu va fi acum ușor ... Eu propun ca vom face de cristal clar ... vom acționa prompt și decisiv ... Eu propun ca vom face clar ... garanția noastră că vom acționa cu orice forta si viteza sunt necesare .. riscul de război ... "

Președintele (Senatorul) Kennedy a fost oferindu-talmudiștii angajamentul său că în calitate de președinte al Statelor Unite va trimite fiii, soții și frați de iarbă rădăcini populația Statelor Unite de a lupta în Palestina sub pavilionul Statelor Unite într-un război în Palestina pentru a ajuta la escroci păstreze obiectele furate, pentru a ajuta și hoți ațâța păstreze posesia de pradă lor furate.

Acest autor întâlnit cu președintele Kennedy pentru prima dată în biroul tatălui său la 230 Park Avenue, în New York, în a doua zi după ce a fost ales pentru prima dată ca un congresman în noiembrie l946.

Acest autor a fost într-o conferință cu ambasadorul Joseph Kennedy și judecătorul Landis, un asociat de ambasador Kennedy. În biroul său privat au fost consultarea acestui autor cu privire la situația din Orientul Mijlociu, care a luat recent o întorsătură urâtă în cadrul Organizației Națiunilor Unite.



Președintele John Kennedy angajeaza sioniști El va acționa în favoarea lor, chiar cu riscul de război

Ambasadorul Kennedy discutat subiect pentru o scurtă perioadă de timp cu cei prezenți. Congresmanul apoi a cerut să plece ca el a fost prinderea unui tren de la Washington.

Acest autor a invitat congresmanul la masa de prânz și el a acceptat. După masa de prânz Congresul Kennedy a întrebat dacă acest autor nu a avut nimic altceva de făcut decât plimbare la Washington cu el în tren.

Acest autor a fost dispusă și mers la Washington cu el. Din acea zi, în noiembrie l946 la 23 august l960, acest autor a văzut congresman, și senator, de nenumărate ori în biroul său de la Washington și New York City

Acest autor a fost fericit să lumineze senatorul Kennedy cu privire la problema Palestinei. Fără nici o îndoială că au fost în curând puțini oameni din lume, care au fost bine informați cu privire la acest subiect decât senatorul Kennedy.

În cei paisprezece ani, acest autor a avut onoarea de a se bucura de încrederea președintelui Kennedy, el niciodată nu a reușit să-și exprime aprecierea față de interesul acestui autor în cariera sa.

Președintele Kennedy a apreciat, de asemenea, prietenia acestui autor demonstrat de tatăl său, ambasadorul Kennedy. Ambasadorul Kennedy a fost șantajat de către președintele Roosevelt. Presedintele Roosevelt a spus ambasadorul Kennedy nu a scrie cartea pe care a plănuit să scrie.

Presedintele Roosevelt a scos ambasadorul Kennedy ca ambasador la Curtea de St James din Londra pentru a circula ceea ce a spus Neville Chamberlain ambasador Kennedy la Londra, în l938.



Senior Kennedy lichidate punct de vedere politic de către Franklin Roosevelt pentru raportarea Conspiracy talmudic

Ambasadorul Kennedy a raportat la Washington în 1938 că Neville Chamberlain ia spus că Statele Unite și talmudiștii întreaga lume forțat Marea Britanie în al Doilea Război Mondial.

Chamberlain a spus, de asemenea, Ambasadorul Kennedy în 1938 că Marea Britanie nu a avut nimic cu care să lupte Germania, că Marea Britanie nu ar risca sa mearga la razboi impotriva Germaniei.

Chamberlain sa plâns Ambasadorul Kennedy că ambasadorul Statelor Unite în Franța William C. Bullit în 1938 a fost îndeamnă pe președintele Roosevelt că Germania trebuie să fie "cu fața în jos" în atitudinea lor față de Polonia în materie Coridorul Danzig.

Presedintele Roosevelt a reamintit ambasadorul Kennedy să-l reducă la tăcere. Ambasadorul Kennedy planificat să se întoarcă în Statele Unite pentru a scrie o carte spune ceea ce el știa că el a crezut iarba rădăcini populația din Statele Unite ar trebui să fie spus. Presedintele Roosevelt a trimis ambasador Kennedy, la întoarcerea sa în Statele Unite a ajuns la Washington să-l vadă.

Presedintele Roosevelt a spus ambasadorul Kennedy că a auzit că el a fost de planificare pentru a scrie o carte pe care el i-au cerut să nu facă. După întâlnirea neplăcută Ambasadorul Kennedy cu președintele Roosevelt în Washington, după retragerea sa de la Londra, pentru că a îndrăznit să circule ceea ce Chamberlain ia spus despre talmudiștii, ambiția lui în viață a fost de a vedea unul dintre fiii lui la Casa Albă în calitate de președinte al Statelor Unite.

Povestea de modul în care președintele Lyndon Baines Johnson a mințit în Statele Unite în situația dificilă disperată în care Statele Unite ale Americii de azi se află în Orientul Mijlociu nu este o poveste lungă.

Acesta începe cu un apel telefonic la acest autor în New York, de la congresmanul Ed Gosset în Washington, să vină acolo imediat. Congresmanul Gosset reprezentat Amarillo, Texas, în Camera Reprezentanților.

Congresmanul Gosset a fost alarmat de faptul că Comitetul de Servicii Armate Senatului zi confirmat înainte de numirea Anna M. Rosenberg ca secretar adjunct al apărării, fără o audiere publică. Singurul martor care părea să depună mărturie cu privire la capacitatea Anna Rosenberg a servi ca secretar adjunct al Apărării a fost Ann Rosenberg ea.

Care de la sine trezit suspiciuni printre liderii țării. Congresul Gosset a luat acest autor la biroul senatorului Johnson și ia explicat motivul vizitei. Senatorul Johnson a fost un membru al Comitetului de Servicii Armate Senatului, care a confirmat numirea Anna Rosenberg ziua precedentă.

Senatorul Johnson a fost foarte interesat în procesul de învățare cu privire la asociații Anna Rosenberg despre comuniști. Senatorul Johnson a cerut acest autor, dacă el l-ar ajuta în căutarea în continuare problema prin producerea unui comunist care știa Anna Rosenberg. La întoarcerea acest autor de la New York în acea zi, el a menționat cererea senatorul Johnson de la avocatul său, domnul Hallam Richardson.

În termen de câteva ore, domnul Richardson produs domnul Ralph de Sola, un comunist proeminent, șeful de fotografia pe film de documente de către organizațiile comuniste din Statele Unite. După confirmarea Anna Rosenberg de Comitetul de Servicii Armate Senatului a fost retras, o altă audiere a avut loc a doua a confirma numirea ei.

Anna Rosenberg a mărturisit ea a fost născut m Ungaria și a venit în Statele Unite în 1912, la vârsta de unsprezece ani. Cea de a doua audiere a adus unele fapte interesante - a confirmat numirea sa prelungit timp de patru ani. În cadrul întâlnirilor acest autor cu senatorul Johnson, acest autor a avut ocazia să discute despre Palestina cu el.

Senatorul Johnson a fost foarte interesat de problema Palestina. Acest subiect a fost de mare interes pentru Comitetul de Servicii Armate Senatului. Ocuparea Palestinei de către sioniști în cauză Comitetul de Servicii Armate.



Lyndon Johnson Master-Minded Războiul de Șase Zile

Senatorul Johnson a fost vice-presedinte înainte de moartea președintelui Kennedy el ridicat. Apoi a devenit președinte al Statelor Unite. În calitate de președinte al Statelor Unite, Johnson a fost conștient de posibilitatea unui conflict armat în Orientul Mijlociu, în care Statele Unite ar putea să se implice.

Președintele Johnson a înțeles talmudiștii puterea exercitată în Statele Unite și în cadrul Organizației Națiunilor Unite. Unul dintre cei mai apropiați prieteni din Washington a fost domnul Abe Fortas, un proeminent sionist, pe care președintele Johnson numit la Curtea Supremă.

Președintele Johnson a știut că a fost încălcat litera și spiritul de jurământul său de birou în calitate de președinte al tuturor oamenilor din Statele Unite, atunci când a umplut de conducte ale Statului Israel, cu muniție de război plătite cu banii contribuabililor creștine în Statele Unite.

Președintele Johnson nu poate invoca necunoașterea faptelor. Deși un prieten foarte apropiat comun, acest autor păstrat președintele Johnson în mod constant informat cu privire la evoluțiile din Orientul Mijlociu.

Președintele Johnson va fi primul care să recunosc că a mințit în Statele Unite în situația dificilă disperată în care Statele Unite ale Americii de azi se află în Orientul Mijlociu în cazul în care el va arunca o privire la promisiunile, angajamentele și predicții a făcut să talmudiștii în Statele Unite, în timp ce el ocupat Casa Albă în calitate de președinte al Statelor Unite.

Președintele Johnson acum încearcă să justifice generozitatea cu banii Statele Unite contribuabililor ", referindu-se la un" angajament. " Președintele Johnson știe că el este în eroare. Numai angajamentul contribuabililor in Statele Unite ale Americii recunosc este angajamentul președintelui Johnson a servi cele mai bune interese ale iarbă rădăcini populația Statelor Unite.

Potrivit Pentagon Papers el nu a fost foarte mare succes în acest sens. Președintele Johnson nu se afișează judecată matură atunci când el risipește miliarde de dolari, cu hard-a câștigat de contribuabili pentru infractori de ajutor și instiga să dețină pe prada lor furate, prada lor furate.

Președintele Johnson s-ar simți diferit în cazul în care Uniunea Sovietică a finanțat o invazie de Texas, de mexicani care a expulzat texanii de la casele lor doar cu tricouri pe spatele lor pentru a supraviețui în taberele de refugiați, în deșerturile din Arizona și New Mexico pe șase cenți pe zi pentru hrană furnizate de Organizația Națiunilor Unite.

Mexicanii au o cerere mai legitimă a teritoriului numit Texas astăzi decât talmudiștii est-europene au avut vreodată în Palestina.

Ce ar fi atitudinea președintelui Johnson au fost în cazul în care Uniunea Sovietică a contribuit treizeci și două miliarde de dolari (32 miliarde dolari), pentru a merge spre alimentând aceste invadatori mexican în Texas, iar apoi furnizarea de invadatorii mexican cu echipamente militare sofisticate pentru a amenința alte patruzeci și nouă Statele Unite în cazul în care au interferat cu deținerea ilegală de Texas, de către invadatorii mexican în ocuparea ilegală din Texas, fără să fi plătit un cent pentru proprietarii de terenuri legale pentru un metru pătrat de Texas.

Povestea cum președintele Nixon a mințit în Statele Unite în situația dificilă disperată în care Statele Unite ale Americii de azi se vede este de mare interes pentru iarbă rădăcini populația Statelor Unite de fiecare dată când președintele Nixon acordă sioniști, în ocuparea ilegală a Palestinei, un alt cinci sute de milioane de dolari (500 milioane dolari) din banii Statele Unite tnxpayers ".

Este președintele Nixon servește la doi stăpâni? Președintele Nixon este la fel de vinovat ca și celelalte șase maeștri de înșelăciune care au mintit Statele Unite în situația dificilă disperată în care Statele Unite ale Americii de azi se află în Orientul Mijlociu. Președintele Nixon este atât un avocat eminent și președinte al Statelor Unite.

Președintele Nixon nu poate produce nici o dovadă a unei legitim "angajament" pentru oricine pentru a sprijini utilizarea generos președintelui Nixon de bani Statelor Unite ale contribuabililor pentru finanțarea posesia permanentă de către hoți de prada lor furate. Are președintele Nixon înseamnă "angajamentul" de către liderii politici la talmudiștii din Statele Unite, care controla mass-media de informare în masă?

Președintele Nixon sa, precum și în Statele Unite Administrația micșorează pentru care el vorbește atunci când vorbește despre un "angajament" a Statelor Unite de a subscrie în posesia perpetuă a furtului ilegale și imorale a Palestinei de către talmudiștii.

Generozitatea președintelui Nixon a atins proportii epidemice. Fiecare dintre cele suplimentare de 500 milioane de dolari (500 milioane dolari) din banii contribuabililor Statele Unite ", a donat la așa-numita Statul Israel este faptul că mult mai multe cuie în sicriu din Statele Unite.

Aceste șapte maeștri ai înșelăciune bat joc de principiile elementare și echitabil pe care Statele Unite a fost fondată atunci când arunca greu-a câștigat de dolari Statele Unite contribuabililor de miliarde de criminalilor în posesia de prada furate și cum ar fi bani etapă. N-au nici o rușine sau conștiință?

Când au fost războaie civile recent în Congo, în Nagana, în Pakistan și în alte țări, în acest secol, a Statelor Unite "recunosc" populațiile ca populațiile indigene independente, care au planificat să se separe și să formeze state suverane independente?

Atunci de ce recunosc invadatorii extraterestri transplantate finanțate de talmudiștii? Dacă aceste șapte maeștri ai înșelăciune reflectă atitudinea onorabil Statele Unite ar trebui să prezinte, ei nu ar traficul de hoți, criminali și ticăloși cum fac cu huligani din statul Izrael.

Statele Unite au refuzat să "recunoască" independența Katanga, Biafra, din Pakistanul de Est, din Quebec și din total Irlanda, dar s-au grăbit să "recunoască" huliganii unei armate Palestina revolta de străini transplantat ca un stat suveran legitim. Ce urmează?



Talmudică Hidden Hand Controlează Vot SUA, în cadrul Organizației Națiunilor Unite

Cele 125 alți membri ai Organizației Națiunilor Unite știe că Statele Unite a fost la fel de strâmbă ca un tirbușon pentru a recunoaște așa-numitul statul Israel ca un guvern reprezentant legal al populației indigene.

Celelalte națiuni ale lumii știu tot prin acest timp că talmudiștii alege președinții Statelor Unite și membri ai Congresului. Dacă aceste talmudiștii din Statele Unite au fost săraci, nu au putut alege un hingher in Statele Unite. Cum putred poate sistemul politic din Statele Unite se înainte de a cade în poala unei națiuni mai onorabil ca o bucată putred de fructe cade dintr-un copac?


Rothschild Conspiracy împlinite

Așa-numita Statul Israel este pozitiv faptul că Statele Unite trebuie, la cererea statului Israel respinge orice rezoluție a prezentat în Consiliul de Securitate pentru a expulza așa-numitul statului Israel.

Prin urmare, acest așa-numita Statul Israel se simte la fel de elegant ca un bug într-un covor, indiferent de ceea ce fac. A talmudiștii de control delegația din Statele Unite. Nimeni dar un nebun sau un ignorant se îndoiește că azi.

Cele talmudiștii întotdeauna instrui delegații ale Statelor Unite cum să voteze în Consiliul de Securitate. Dacă o rezoluție este introdus vreodată de a expulza așa-numita Statul Israel, Statele Unite ale Americii trebuie să veto rezoluția.

Iarbă rădăcini populația Statelor Unite merită să știe adevărul despre criza din Orientul Mijlociu. Ei vor plăti cu viața lor, dacă acestea dobândesc curând o mai buna intelegere de ce există crizei din Orientul Mijlociu. Statele Unite consideră că este convenabil să dea vina tot ceea ce nu merge bine oriunde în lume pe comunismului.

Comunismul oferă un băiat convenabil biciuire pentru politicieni. Arcul de raufacatori din spatele dificultăților din lume sunt Rothschild. Pentru moment, acest autor se va ocupa numai cu interesul Rothschild în obiectul prezentului articol, Orientul Mijlociu dificilă disperată a lumii.

Acest autor poate vorbi cu încredere despre acest subiect ca cunostintele sale a fost obținută prima mana de la membri ai dinastiei Rothschild din Londra, New York și în altă parte. Gradul de avere Rothschild nu poate fi estimată cu orice grad de certitudine.

O presupunere conservatoare din valoarea totală a averilor Rothschild ar fi de miliarde de dolari, în cazul în care suma poate fi imaginat. Cel mai important lucru este de cea mai mare parte din această bogăție este în Orientul Îndepărtat. Interesul Rothschild în Europa, iar emisfera de vest, sunt enorme.

Cu toate acestea, în comparație cu bogăția lor în Extremul Orient, este semnificativ. Un singur lucru cel mai important din lume pentru a dinastiei Rothschild este accesul la Orientul Îndepărtat. Accesul la Extremul Orient, prin Marea Mediterană este cunoscut ca colac de salvare Marii Britanii.

Dinastia Rothschild a aruncat Marea Britanie în mai multe războaie doar pentru a păstra linia vieții lor către Orientul Îndepărtat. Istoria spune că povestea. Canalul Suez nu a fost construit de familia Rothschild. Ei au făcut tot posibilul pentru a preveni construcția sa.

Canalul Suez a fost construit de către francezul, de Lesseps, și chediv din Egipt. Rothschild a refuzat să investească un cent din banii lor în societatea care a obținut concesiunea pentru a construi Canalul Suez. Canalul Suez a fost finalizată în 1869.

Este, de la început, s-au dovedit un mare succes. Rothschild escrocat o sută patruzeci de ani (40%), interes în Canalul Suez Compania de chediv Egiptului. Ei au găsit o sută patruzeci (40%) interesului insuficient pentru scopul lor ca valoare a Canalului Suez a fost demonstrată după ce a fost utilizat doi ani.

Rothschild a decis că trebuie să controleze colac de salvare de la averea lor în Orientul Îndepărtat. Fără justificare sau provocare de orice descriere, familia Rothschild a avut Marea Britanie ocupa Egiptul exact ca o putere învins este ocupat de Victor. Britanicii au condus școli, bănci, căi ferate, instanțele de judecată, și Egiptul a încetat să mai fie Egiptul, cu excepția cazului în nume.

Firește, Canalul Suez a intrat sub controlul complet al Marii Britanii. Concesiune inițial pentru Canalul Suez a fost de nouăzeci și nouă ani. Mai important Canalul Suez a devenit la familia Rothschild, mai Rothschild îngrijorat de ceea ce se va întâmpla atunci când concesiune nouăzeci și nouă ani pentru Canalul Suez a expirat în 1969 și a revenit în Egipt ca concesiunii prevăzute.

Marea Britanie a cheltuit averi mari și vărsat mult sânge în multe războaie pentru a menține posesia neîntreruptă și netulburată a Canalului Suez. Rothschild știa că Egiptul ar fi liber să acorde o nouă concesiune pentru Canalul Suez pentru o putere neprietenos pentru Marea Britanie, cum ar fi Franța, Germania sau Rusia, când a expirat concesiunea.

Rothschild temut de consecințele ar Canalul de Suez cad în mâinile unei puteri neprietenos și Marea Britanie au mai multe puteri în minte, care ar putea face o bună utilizare a Canalului Suez și politic împotriva Imperiului Britanic.



Rothschild Fortune riscat Restrânge Fără Orientul Mijlociu controale sub supraveghere sionist

Avere Rothschild dinastiei și autoritatea Marii Britanii s-ar diminua în Orientul Îndepărtat, dacă Marea Britanie nu mai este controlat Canalul Suez. Privind în perspectivă, Rothschild planificate viitorul lor, fără a Canalului Suez.

Primul Război Mondial sa încheiat în l9l8 și familia Rothschild a avut planul lor gata. Planul lor a fost foarte simplu. În conformitate cu Acordul de la Londra octombrie 1916, Marea Britanie planificate de a transforma peste Palestina pentru a sionistilor după război.

De Est talmudiștii europene nu a avut bani. Fără bani Palestina a fost o durere de cap pentru a sioniștilor. Rothschild din Londra a promis sionistilor asistență financiară nelimitată, cu care să se dezvolte Palestina, dar cu o singură condiție - ca de îndată ce Palestina a fost predat pentru a sionistilor, se aplică pentru admiterea la Imperiul Britanic în calitate de membru.

Rothschild planificate pentru a construi un canal în Palestina de la Ashkelon pe Marea Mediterană în Aqaba cu privire la Golful Aqaba. Ei au planificat pentru a construi un oțel modernă și canal din beton, cu două benzi de nave.

Canalul va fi pe teritoriul britanic în eternitate se bucură de avantajele de apărare de către Marea Britanie, dacă este necesar și recunoașterea internațională ca un membru al Imperiului Britanic. Marea Britanie a ocupat Palestina 1921-1948 ca fiind obligatorie a Ligii Națiunilor.

În această perioadă, Imperiul Britanic a căzut în afară. În momentul în care sioniștii stabilit un stat sionist în Palestina, Imperiul Britanic a căzut în afară și nu mai exista. Palestina sub sionistii nu a putut aplica pentru admiterea la Imperiul Britanic. Nu a fost nici Imperiul Britanic.

În cazul în care Rothschild a dat seama ce se intampla, ei au fost obligați să-și modifice planurile lor. Rothschild-zii s-au stabilit ca Marea Britanie trebuie să se întoarcă peste Palestina pentru a sionistilor pentru un stat sionist suveran.

Ideea de a Natiunilor Unite a fost apoi o realitate și Rothschild planificate la obtinerea statului sionist suveran recunoscut de Organizația Națiunilor Unite. Organizația Națiunilor Unite ar oferi Palestina cu aceleași avantaje pe care Imperiul Britanic ar fi oferit o dată la un moment dat.

În cazul în care statul sionist suveran ar putea fi admiși la Organizația Națiunilor Unite, viitorul Palestinei a fost asigurat. Rothschild nu știu ce să fac. Apoi, în octombrie 1916, Organizația Mondială Sionistă a intrat în imagine.

Când Marea Britanie a fost în considerare predarea în Germania, Organizația Sionistă Mondială și Cabinetul de Război britanic a intrat în Acordul de la Londra octombrie 1916. Dinastia Rothschild a fost uimit când, la 6 aprilie 1917, Statele Unite au declarat război împotriva Germaniei.

Până în iulie 1917 părea că Germania ar fi învins după intrarea Statelor Unite în război. Dinastia Rothschild a căutat domnul Chaim Weizmann și cultivat prietenia lui. Rothschild a dat seama că Organizatiei Mondiale Sioniste trebuie să fie recunoscut.

Rothschild a achizitionat un Albert rochie haina Prince și o pălărie de mătase de Chaim Weizmann și l-au tratat ca și cum el era deja șeful guvernului din Palestina, care a devenit în cele din urmă.

Rothschild reînnoit interesul lor în planul pentru finanțarea mișcării sioniste în Palestina, în schimbul concesiunii de a construi canalul de modem în întreaga Palestina în concurență cu Canalul Suez.

Marea Britanie a fost sigur de a învinge Germania. Marea Britanie a fost de acord să predea Palestina la talmudiștii ale lumii pentru railroading Statele Unite în războiul din Europa ca aliat al Marii Britanii.

Singura verigă lipsă a fost prezent existența în Palestina a unui suveran sionist stat independent.

Rothschild finanțat transplantul de 600.000 talmudiștii din Europa de Est în Palestina și aranjate pentru a elimina ultimul de 200.000 de trupele britanice general Allenby lui din Palestina.

În colaborare cu președintele Truman, în Statele Unite, armate de 600.000 de talmudiștii străine transplantate la 18 mai 1948, a început expulzarea lor din Palestina a creștine și musulmane dezarmat și apărare 1350000 populației și, în același timp, a declarat revolta lor armate ale statului Israel. Rothschild-zii au fost acum îndeplinite.

Singura afacere neterminată a fost de a forța națiunile din Orientul Mijlociu să recunoască statul Israel. Rothschild a început faza finală de construirea conductei de petrol de la Ashkelon prezent pe Marea Mediterană în Aqaba, de-a lungul traseului de viitorul lor modernă din oțel lung-planificate și beton canal cu două benzi.

Situația din Orientul Mijlociu este rezultatul eforturilor Rothschild pentru a asigura accesul permanent și securizat la Extremul Orient. Acest prostii despre "repatrierea" de "poporul lui Dumnezeu ales" în "țara lor promis", a fost descoperit cel mai mare farsa comis vreodată asupra omenirii.

Un singur scop al Rothschild a fost de a asigura un acces permanent și securizat la vaste resurse naturale din Orientul Îndepărtat. Acest autor a avut răbdare și timp pentru a informa șapte președinți ai Statelor Unite ale Americii cu privire la motivul de baza pentru agresiune Orientul Mijlociu de talmudist în întreaga lume.

Aceste șapte maeștri de înșelăciune au fost toate informați de acest autor pe motiv de agresiune în Palestina.

Acest autor a petrecut un mic membri familiarizare avere de Congres și de liderii politici și industriale din Statele Unite, cu toate aceste fapte, oferindu-le cu reproduceri fotocopia documente justificative pentru a susține fiecare afirmație făcută de acest autor.

Se strigă la cer că această țară și în lume a fost pus la cheltuieli de miliarde de miliarde de dolari pentru a vedea familia Rothschild au acces sigur și permanent la bogăția lor nelimitat în Orientul Îndepărtat.

Dacă talmudiștii ale lumii spun că sunt dispuși să vadă un alt război mondial au luptat pentru a stabili "poporul ales al lui Dumnezeu", în "țara lor promis" să conducă lumea din Palestina, atunci este timpul să spun rădăcinile din populatia Statelor Unite ce tot entuziasmul este de aproximativ.

Această problemă trebuie să fie târât în ​​lumina pentru rădăcinile din populația Statelor Unite ale Americii pentru a vedea de ce acestea sunt de asteptat sa moara intr-un razboi inutil, cu un zambet pe fata lor.


_________________
" Ce nu au reusit imperii au reusit o mana de dobitoci scoliti la Moscova "

Deoarece geniul trebuia sa poarte un nume , i s -a spus EMINESCU
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 9642
Data de inscriere : 20/12/2008

http://naspa.forumgratuit.ro

Sus In jos

Re: THE HIDDEN TYRANNY The Issue that Dwarfs All Other Issues -PARTEA I-a

Mesaj Scris de Admin la data de Sam Noi 02, 2013 4:06 pm

PE SITE
https://sites.google.com/site/anonymusbyholocaust/the-hidden-tyranny-the-issue-that-dwarfs-all-other-issues

ADENDA
NU CORESPUNDE „paginatia ” intre textul original si traducere

_________________
" Ce nu au reusit imperii au reusit o mana de dobitoci scoliti la Moscova "

Deoarece geniul trebuia sa poarte un nume , i s -a spus EMINESCU
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 9642
Data de inscriere : 20/12/2008

http://naspa.forumgratuit.ro

Sus In jos

Re: THE HIDDEN TYRANNY The Issue that Dwarfs All Other Issues -PARTEA I-a

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum