Șapte virtuţi ale Neamului

Asemeni oamenilor, cred că şi neamurile au destinul, păcatele şi virtuţile lor. Şi, tot asemeni oamenilor, au libertatea de a alege, de a se îndrepta sau, dimpotrivă, de a cădea şi mai mult. Se spune că suntem condamnaţi să repetăm greşelile pe care nu le îndreptăm. De aceea, am decis să scriu despre păcatele şi vituţile sale. Azi, virtuţile.
1 Credinţa. Asemeni primilor creştini, au ştiut să-şi apere credinţa chiar cu preţul vieţii. Pentru asta îl cinstesc pe Brâncoveanu, pentru asta oricine ştie balada lui: „facă Dumnezeu ce-o vrea, nu mă las de legea mea”, pentru asta au murit mii de preoţi, călugări sau tineri în închisorile comuniste.
2 Milostivenia. Părintele Cleopa vorbea despre o femeie care a venit să lase un pomelnic şi, neavând bani, a adus doi ştiuleţi de porumb: „poate aveţi părinte găini, ori, poate daţi la un sărac” cei doi bănuţi ai văduvei. Ţăranul român a ştiut, totdeauna să-şi împartă puţinul şi să dea şi pomană. Oricât a fost de sărac sau amărât, n-a răspuns niciodată: „n-am”. În timpul războiului, o bătrânică observa că din cele două ouă pe care le culegea zilnic de la găini, lipseşte unul. S-a gândit: „dacă era vreun animal, le lua pe amândouă. Dacă era hoţ, aşijderea. Înseamnă că e om lipsit, dar de bun simţ”. A doua zi a pus şi o bucată de slană şi un colţ de pâine. După Revoluţie a primit o scrisoare: „fără ajutorul dumneavoastră n-aş fi trăit azi”. Semna un ofiţer german.
3 Răbdarea. Românii au ştiut dintotdeauna că răul nu e etern şi că orice urgie trece, chiar dacă, uneori, o viaţă de om se scurge înaintea ei. Au răbdat asupririle străine şi au aşteptat momentul propice pentru a lupta. Şi, de fiecare dată, acest moment a venit.
4 Statornicia. Există un tablou a lui Traian Bilţiu Dăncuş care îl înfăţişează pe ţăranul român. Cu picioarele bine înfipte în pământ, privind dârz în depărtare şi aşteptând inamicii. Nu fuge din calea lor, nu se sperie. Rămâne şi luptă.
5 Curajul în faţa morţii. Românii au ştiut, de la Decebal încoace, că cine ştie să moară nu va fi niciodată rob.
6 Setea de veşnicie. Împăraţii romani construiau pentru măreţia lumească. Românii au construit pentru cea veşnică. Bisericile, arta populară, baladele, operele, toate nu au fost făcute pentru lumea de atunci. Ci pentru cea viitoare. Românii ştiu că un popor dăinuie în istorie prin cultura sa. Pentru asta Badea Cârţan împărţea cărţi, pentru asta meşterii populari visează turle până la cer.
7 Simplitatea. Românii nu trăiesc simplist, ci simplu. Să iubească frumosul în toate felurile lui şi ştiu că, dacă vrei, ai timp pentru toate. Se spune că, atunci când l-au întrebat pe Fericitul Augustin ce este timpul, el a spus aşa: „dacă mă întrebi ce este timpul, nu ştiu ce să-ţi răspund, dar dacă nu mă întrebi, ştiu.”