Cartea senatorului Valer Marian, o bombă cu ceas pentru Victor Ponta

Apariţia volumului „România penală văzută de un senator fost procuror” de Valer Marian (Editura Compania, Bucureşti, 2013) este evenimentul editorial al anului. Fără a avea valenţe literare, ceea ce autorul nici nu şi-a propus, cartea este, în ansamblu, un rechizitoriu sobru şi corect, dar cumplit, la adresa preşedinţiei, a guvernanţilor vechi şi noi, partidelor politice şi mahărilor ce taie şi spânzură prin ţară, cocoţaţi în diverse funcţii publice, prin numire directă sau aleşi de un electorat care, din păcate, se mai lasă ademenit de promisiunile mincinoase.

Autorul rechizitoriilor necruţătoare, procuror de meserie, a fost exclus din magistratură în urma demisiei în semn de protest faţă de iliescienele manipulări din comisia de anchetă constituită în 1990 pentru a cerceta „crimele” lui Nicu Ceauşescu de la Sibiu. În acelaşi an a ajuns, volens nolens, în ziaristică, iar mai apoi în politică. Seria dezvăluirilor din acest volum începe cu puşlamalele aduse la putere de Traian Băsescu, oameni de care acesta avea nevoie vitală pentru a-şi clădi sinistrul eşafodaj al unei dictaturi perverse ce a sfârşit prin a-i cuceri chiar şi pe liderii Comisiei Europene, după ce, într-o primă etapă „romantică”, aceştia începuseră prin a-i întoarce spatele marinarului, cu un dispreţ deloc sau foarte prost disimulat.

Rând pe rând, personajele cărţii despre care vorbim, personaje al căror ridicol e întrecut doar de caracterul nefast al „sacerdoţiului” lor în slujba dărâmării definitive a statului de drept şi a subminării, până la neantizare, a economiei naţionale –Sorin Blejnar, Traian Igaş, Codruţa Kovesi, Daniel Morar, „Hăimă(nea)la de la CSM”, şefii serviciilor secrete etc. – sunt chemate la bară prin intermediul unor declaraţii politice, interpelări, scrisori deschise şi denunţuri penale ce, prin conţinutul lor exploziv, fac să ţi se ridice părul în cap.

Dar nu numai şleahta băsistă se bucură de atenţia autorului. Senator şi, o vreme, preşedinte al organizaţiei judeţene Satu Mare a PSD, Valer Marian s-a ridicat împotriva propriului său partid şi a conducătorilor de la vârf, încă „în pită fiind”, mai precis după ce Victor Ponta s-a hotărât să o pună şefă la DNA pe Codruţa, devotată trup şi suflet lui Băsescu. Pentru a-şi putea ataca şefii de partid, s-a autosuspendat din calitatea de membru al PSD chiar cu două săptămâni înainte de congresul de pomină al partidului. Pe timpul acestei autosuspendări i-a trimis lui Ponta o scrisoare deschisă în care îi punea întrebări cu privire la cele 8, mi se pare, păcate capitale de care îl suspecta.

Nu ştim dacă actualul prim-ministru l-a asasinat pe procurorul Panait sau doar a avut un rol decisiv în moartea acestuia, nu ştim dacă e reală apartenenţa lui ca ofiţer acoperit la serviciile secrete, caltate în care s-a ocupat de Carla del Ponte, dacă şi-a maltratat tatăl aflat pe patul de suferinţă în chiar faza terminală a bolii, sau dacă a participat într-adevăr la orgiile sexuale de o orientare sau alta, în ţară şi la Paris, după cum nu ştim nici în ce măsură sunt reale celelalte presupuse păcate. Ceea ce ştim este că nici până acum Victor Ponta nu a catadicsit să răspundă punctual la nici una din întrebări. S-a mulţumint să-l catalogheze pe autor drept bolnav psihic şi să-i interzică nu numai să ia cuvântul la congres, dar chiar să voteze pentru alegerea sau nealegerea noului preşedinte al PSD, invocând mai apoi faptul că acesta n-ar mai fi fost membru al partidului, cu toate că, ceva mai târziu, a regizat în mod cu totul nestatutar excluderea sa, recunoscând implicit că nu îşi pierduse această calitate. Nici nu avea cum, de vreme ce îşi încheiase autosuspendarea cu o zi înainte de congres.

Dar Ponta nu e singura „victimă” a colegului său fost procuror, de atenţia lui bucurându-se şi alţi şefi pesedişti de prim rang precum Liviu Dragnea, Ilie Sârbu etc., precum şi colegii din organizaţia sătmăreană a PSD, Mircea Govor, vicepreşedintele Consiliului Judeţean şi primarul Dorel Coica. Acestora li s-au alăturat liberalii Ovidiu Silaghi (ministru în primul guvern Ponta) şi Adrian Ştef, cumnatul acestuia (preşedinte al Consiliului Judeţean Satu Mare), în acţiunea de atacare de către o echipă de bătăuşi a sediului redacţiei ziarului local „Gazeta de Nord-Vest” (la care senatorul este acţionar), de devalizare a redacţiei şi izgonire în pumni şi îmbrânceli a redactorilor, după care sediul a fost „confiscat” şi atribuit altei instituţii. Nu mai are niciun rost să spunem că poliţia liberalului Radu Stroe, chemată la faţa locului pentru a pune capăt abuzului, în fapt o mineriadă sui generis, s-a spălat pe mâini de toată afacerea. Totul pentru a-i lua lui Valer Marian şi singurul mijloc de exprimare în public pe plan local, de teama a ceea ce, totuşi, a urmat: darea în vileag a afacerilor prezumat necurate ale baronilor locali respectivi, pentru care se află acum, cu toţii, în cercetarea organelor de drept.

Iată, pentru o idee mai completă asupra acestei cărţi, devastatoare pentru multe personaje din politica noastră de astăzi, câteva titluri din cuprinsul volumului: „După douăzeci de ani: o marionetă portocalie în fruntea Curţii Constituţionale”; „Generalul Marcel Opriş, slugoiul prezidenţial din fruntea STS”; „Generalul Coldea, câinele de pradă al democraţiei”; „Georgică Maior, un şef închipuit al SRI”; „Cum curăţa şi pedeliza ex-ministrul Igaş Poliţia Română”; „Cum spăla bani publici şi cum făcea bani negri preşedintele ANAF”; „Ultimele nelegiuiri şi neghiobii ale ministrului Oprea”; „De ce a fost înrolat generalul Ilie Boloş consilier la Cancelaria primului-ministru”; „Clarificarea unor aspecte din biografia şefului Guvernului României”; „Plângere penală împotriva primului-ministru Victor Ponta”. Sună cât se poate de interesant, nu?

Dacă deocamdată justiţia tace în privinţa lui Victor Ponta, nu se ştie ce-i va aduce viitorul, mai apropiat sau îndepărtat. Băsescu aşteaptă probabil momentul prielnic pentru a-şi asmuţi procurorii asupra lui, luându-l ca din oală, atunci când, în fine, va denunţa pactul de coabitare, precum se lăuda mai deunăzi. Sau, chiar fără Băsescu, inevitabilele răsturnări de situaţie ce se profilează la orizont îl vor lipsi pe actualul prim-ministru de pârghiile puterii – printre care şi sprijinul Serviciilor – care îi ţin deocamdată pe procurori la distanţă de suculentele sale dosare „in nuce”, neexploatate, neexplodate încă. Întrebările lui Valer Marian s-ar putea transforma în tot atâtea rechizitorii oficiale, când demisia cerută acum de manifestanţii anti-Roşia Montană va deveni o doleanţă naţională şi Micul Titulescu se va balansa echilibristic pe marginea prăpastiei, pe punctul de a repeta odiseea lui Bombonel sau a lui Gigi Becali. O companie cât se poate de selectă, de altfel.
http://www.cotidianul.ro/cartea-senatorului-valer-marian-o-bomba-cu-ceas-pentru-victor-ponta-224745/

Totul este descris de autor în cartea „Ceaușescu văzut de aproape“, editată în 2008. În ziua arestării celor doi Ceaușești, Kostyal povestește cum după ce a plecat de la Școala de ofițeri din Băneasa de unde îl arestase pe Andruța Ceaușescu a luat cu mașina doi tineri și au mers spre Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului (CAAT). Numai că unul dintre cei doi tineri revoluționari, luați de un veritabil agent GRU era nimeni altul decât Victor Ponta, cel care avea să devină 20 de ani mai târziu liderul PSD și premierul României.
„L-am arestat tot eu pe Nicolae Andruța Ceaușescu, la Băneasa, după care m-am dus să coordonez Coman­da­mentul Apărării Antiaeriene a Terito­riului. Să vă zic ceva interesant. Luasem cu mine-n mașină spre CAAT și doi tineri revoluționari. Unul dintre ei era Victor Ponta. Eu fusesem la un moment dat locțiitor al comandamentului CAAT, cunoșteam ofițerii de acolo și am crezut că pot să îi ajut“. Dezvăluirea a trecut aproape neobservată în 2008, atunci când a apărut cartea de interviuri cu personaje-cheie ale Revoluției scrisă de Toma Roman jr. „Ceaușescu văzut de aproape“.

Extras din Curentul - dec - 2012