Căutare
Ultimele subiecte
Ziua în care Armata Română a fost trădată - 23 august 1944
3 participanți
Pagina 1 din 1
Ziua în care Armata Română a fost trădată - 23 august 1944
Nu doresc să intru în culisele actului de la 23 august 1944, când Regele Mihai I a orchestrat o lovitură de stat împotriva conducătorului statului, Mareşalul Ion Antonescu. Detaliile conspiraţiei şi întoarcerii armelor la ordinul tânărului rege sunt arhicunoscute. Un grup minor de consilieri regali şi politicieni veroşi şi ambiţioşi au pus la cale o lovitură de stat prost gândită şi slab organizată. Regele Mihai I a aruncat România în braţele URSS fără să negocieze un armistiţiu, decât abia pe 12 septembrie 1944, prin comunistul Lucreţiu Pătrăşcanu, la Moscova. De la 23 august până la 12 septembrie 1944, România a fost practic o ţară ocupată şi fără apărare în faţa trupelor sovietice. În câteva zile ruşii au ajuns să defileze la Bucureşti, pregătindu-se să comunizeze ţara, cu aportul fostului suveran. Din punct de vedere istoric şi al diplomaţiei internaţionale, România a fost percepută ca o ţară ce trădează o alianţă şi bagă cuţitul pe la spate celui cu care a bătut palma pentru o înţelegere. Ieşirea din Axă nu a fost, paradoxal, bine văzută nici de către Aliaţi, care au refuzat României statutul de cobeligeranţă la Conferinţa de Pace de la Paris din 1946 şi a supus-o unor împovărătoare despăgubiri de război. De atunci, ţara noastră e percepută în cancelariile lumii ca naţiunea care-şi trădează aliatul. În perspectivă diplomatică şi al relaţiilor internaţionale o ţară care îşi respectă până la capăt angajamentele, chiar dacă e înfrântă în război, e percepută mai bine de opinia publică şi cancelarii. Vezi Germania după 1945, Polonia sau chiar Ungaria. O regulă de bază în dreptul internaţional este respectarea cuvântului dat şi loialitatea faţă de o înţelegere. Regele Mihai I a încălcat această cutumă diplomatică şi a dat o lovitură de cuţit pe la spate, chiar Armatei Române, care lupta vitejeşte pe front şi care, în 1941, dezrobise Basarabia de sub ocupaţia sovietică. La 23 August 1944 nu a fost nicio insurecţie militară, nici una populară şi nici o revoluţie socială de eliberare cum ne-a îndoctrinat în anii 70-80 istoriografia comunistă, ci pur şi simplu o lovitură de palat dată de regele Mihai I, după modelul italian din 1943, prin care Conducătorul Statului Antonescu a fost destituit şi arestat, apoi predat unor persoane particulare cu carnet PCR, aflate în ilegalitate, ce l-au trimis la Moscova.Istoricii evită să vorbească ce s-a întâmplat cu trupele române de pe front între 23 august şi 12 septembrie 1944. Sute de mii de soldaţi români au fost dezaarmaţi de ruşi şi duşi în Siberia. Majoritatea dintre ei au murit pe drum sau în lagărele de muncă îngheţate. Regale Mihai I are pe conştiinţă moartea a sute de mii de tineri soldaţi români luaţi prizonieri datorită actului său imatur şi iresponsabil de la 23 august 1944. Se poate uita Regele Mihai I cu privirea senină în ochii familiilor şi urmaşilor a celor peste o sută de mii de schelete ale sodaţilor români răpuşi în Siberia?Numărul prizonierilor de război români în Uniunea Sovietică din timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost ridicat, şi a crescut în special după anul 1943. Armata Roșie a luat prizonieri de război din Armata română după momentul 23 august 1944, procesul continuând până la semnarea armistițiului cu Aliații de pe 12 septembrie. Unii dintre prizonieri erau originari din Basarabia și Bucovina de nord ocupate ca urmare a ultimatumului din 1940, dar cei mai mulți erau cetățeni români care nu fuseseră niciodată declarați cetățeni sovietici. În cazul celor dintâi, autoritățile sovietice i-au declarat de naționalitate „moldovenească”, fiind în general separați de prizonierii „români”, în lagărele de prizonieri, autoritățile sovietice ținând evidența în general pe „naționalități” și mai puțin pe țări de origine. În aprilie 1946, Viaceslav Molotov afirma că, în 1945, 61.662 de prizonieri români fuseseră repatriați, 20.411 participaseră la formarea fiviziilor de voluntari români din Diviziile „Tudor Vladimirescu” și „Horia, Cloșca și Crișan”, iar alți peste 50.000 de prizonieri români se mai aflau încă pe teritoriul sovietic. În conformitate cu statisticile Marelui Stat Major Român de la sfârșitul războiului, numărul militarilor incluși în categoria „dispăruți” (din care cei mai mulți erau „prizonieri de război”) a fost de 367.976, din care 309.533 în luptele împotriva Uniunii Sovietice și 58.443 în vest, în luptele împotriva Germanirei Naziste și Ungariei Hortiste. Statistica nu a precizat dacă cei 309.533 de dispăruți „în est” cuprinde și pe militarii dezarmați de sovietici în după 23 august 1944. Într-o notă confidențială întocmită în martie 1945 de delegatia militară a Comisiei române pentru aplicarea armistițiului se afirmă că până la 23 august 1944 numărul dispăruților în luptă a fost de 163.015 militari, iar, începând cu 24 august, sovieticii au dezarmat și luat în prizonierat 97.732 de militari români. Între 23 august şi 12 septembrie 1944, dată la care a fost semnat armistiţiul, armatele sovietice au făcut prizonieri între 130.000 – 160.000 de militari români şi au scos din ţară bunuri în valoare de 2 miliarde de dolari americani. Această poziţie a fost consolidată din punct de vedere militar prin reducerea forţelor poliţiei române, la 2 octombrie 1944, de la 18.000 la 12.000 de oameni, iar la 26 octombrie şi a armatei române din interior, de la 13 divizii complete la 3 divizii cu efectiv redus, în total 10.000 de oameni. De asemenea, efectivele de grăniceri şi jandarmi au fost reduse de la 74.086 la 58.018 oameni. În ansamblu, forţele armate române au fost reduse, de la 419.000 de oameni în mai 1945, la doar 136.000 de oameni în decembrie 1947. În schimb, numărul trupelor sovietice staţionate în România a crescut de la 80.000, la 8 mai 1945, la 615.000, la 1 martie 1946. Deşi, treptat, numărul lor a scăzut (400.000 la 1 iunie 1946 şi 240.000 la 1 noiembrie 1946), ele au reprezentat elementul esenţial în desfăşurarea evenimentelor politice şi de altă natură ce au avut loc în ţara noastră, conform documentelor istorice publicate.Prin actul de la 23 august 1944, Regele Mihai I a trădat Armata Română, care lupta pe front pentru apărarea graniţelor şi suveranităţii naţionale. Soldaţii români s-au trezit pe front, în urma acţiunii regale, dezarmaţi, umiliţi şi luaţi prizonieri de către ruşi. La 23 august 1944 drumul spre ocuparea ţării de către ruşi şi comunizarea României fusese deschis cu nonşalanţă de către Regele Mihai I. Pentru tot mai mulţi istorici români, actul de la 23 august 1944 e perceput ca o zi a trădării Armatei Române. O parte a generalilor Armatei Române şi-au dat seama de trădarea conducerii de la Bucureşti, care oferea ţara pe tavă comuniştilor ruşi şi au dorit să fugă în iarna lui 1945 în liniile germane din Cehoslovacia şi să se pună în slujba Guvernului Naţional condus de Horia Sima la Viena. Generalul Avramescu a fost arestat şi ucis de ruşi, ceilalţi generali români au fost închişi de către comunişti până la decretul de eliberare din 1964. La toţi veteranii de război care au luptat pe frontul de est li s-au luat gradele şi nu au primit pensie până în anul 1990, cu câteva excepţii în vremea lui Nicolae Ceauşescu. În acest context actul de la 23 August 1944 este din punct de vedere istoric o dramă militară şi politică pentru poporul român, de fapt începutul calvarului comunist de 40 de ani. În această zi ar trebui coborât în bernă Tricolorul în unităţile militare de pe cuprinsul patriei noastre.
EMIR AMIR- Mesaje : 296
Data de inscriere : 20/10/2012
conştient de importanţa actului ce fac în interesul poporului român ABDIC
Prin Graţia lui Dumnezeu şi voinţă naţională Rege al României
La toţi de faţă şi viitori sănătate !
În viaţa statului român s-au produs în ultimii ani adânci prefaceri politice, economice şi sociale, care au creat noi raporturi între principalii factori ai vieţii de stat. Aceste raporturi nu mai corespund astăzi condiţiunilor stabilite de pactul fundamental - Constitutia ţării - ele cerând o grabnică şi fundamentală schimbare. În faţa acestei situaţiuni, în deplină înţelegere cu factorii de răspundere ai ţării, conştient de răspunderea ce-mi revine, consider că instituţia monarhică nu mai corespunde actualelor condiţiuni ale vieţii ale vieţii noastre de stat, ea reprezentând o piedică serioasă în calea dezvoltării României.La toţi de faţă şi viitori sănătate !
În consecinţă, pe deplin conştient de importanţa actului ce fac în interesul poporului român
ABDIC
Pentru mine şi pentru urmaşii mei la tron, renunţînd pentru mine şi pentru ei la toate prerogativele ce le-am exercitat ca rege al României.
Las poporului român libertatea de a-şi alege noua formă de stat.
Mihai Rege, dat la Bucureşti astăzi 30 decembrie 1947"
FANTASIO- Mesaje : 496
Data de inscriere : 24/09/2012
Carol al II lea despre abdicarea Regelui Mihai
„Marţi, 30 decembrie 1947. O zi îngrozitoare, ce zi sfâşietoare: la 5 după-amiază, bietul şi credinciosul Ribeiro telefonează că Reuters a comunicat că Mihaiţă a abdicat, azi, la 3. Vestea a căzut ca o măciucă pe capul nostru, am rămas, literalmente, trăsnit. Reprezentantul lui Reuters a şi venit aci aducându-mi telegramele, cari dau oareşicari detalii. La 3, a iscălit abdicarea şi a dat o Proclamaţie către popor, iar unele veşti zic că la 4 va părăsi Bucureştiul.FANTASIO a scris:Prin Graţia lui Dumnezeu şi voinţă naţională Rege al RomânieiÎn viaţa statului român s-au produs în ultimii ani adânci prefaceri politice, economice şi sociale, care au creat noi raporturi între principalii factori ai vieţii de stat. Aceste raporturi nu mai corespund astăzi condiţiunilor stabilite de pactul fundamental - Constitutia ţării - ele cerând o grabnică şi fundamentală schimbare. În faţa acestei situaţiuni, în deplină înţelegere cu factorii de răspundere ai ţării, conştient de răspunderea ce-mi revine, consider că instituţia monarhică nu mai corespunde actualelor condiţiuni ale vieţii ale vieţii noastre de stat, ea reprezentând o piedică serioasă în calea dezvoltării României.
La toţi de faţă şi viitori sănătate !
În consecinţă, pe deplin conştient de importanţa actului ce fac în interesul poporului românABDIC
Pentru mine şi pentru urmaşii mei la tron, renunţînd pentru mine şi pentru ei la toate prerogativele ce le-am exercitat ca rege al României.
Las poporului român libertatea de a-şi alege noua formă de stat.
Mihai Rege, dat la Bucureşti astăzi 30 decembrie 1947"
A şi fost proclamată Republica Democratică Populară, alias Sovietică. M-a apucat o furie auzind aceasta ştire; cine dracu' l-a pus pe Mihaiţă să se întoarcă, ca, după o săptămână, să plece în condiţiile cele mai urâte şi dând către popor o proclamaţie ruşinoasă. Nu numai că abdică pentru el şi urmaşii săi, dar spune, în proclamaţie, că lasă poporului grija de a-şi alege felul cum doreşte să fie guvernat, considerând că monarhia este un obstacol serios în calea dezvoltării democratice a ţării. Mă sufocă ideea că fiul meu, ca suveran, să poată să-şi puie iscălitura sub un document astfel redactat. Toţi luptăm pentru a arăta lumei că forma democratică nu numai că este compatibilă cu Monarhia, dar că şi asta este, de fapt, mai garantată sub un suveran, decât sub un preşedinte, care-i, totdeauna, un om de partid şi iată că, acuma, Mihăiţă declară, sub iscalitură, contrariul şi, în acelaşi timp, autentifică actul de naştere a Republicii, formă de stat care nu poate permite României de a trăi."[Fragmentul face parte din volumul al cincilea de însemnări zilnice ale lui Carol al II-lea, „Între datorie şi pasiune", apărut la Editura Curtea Veche în 2001.)
În noiembrie 1947, Mihai a plecat la Londra, la nunta viitoarei Regine Elisabeta a II-a, decis să nu se mai întoarcă în ţară. La Londra a cunoscut-o pe Prinţesa Ana de Bourbon-Parma, care îi va deveni soţie. Potrivit propriei sale declaraţii, Mihai a revenit acasă „la sfatul expres al lui Winston Churchill", care se spune că l-ar fi sfătuit pe Mihai că, „mai presus de orice, un rege trebuie să fie curajos". În fapt, când a aflat de plecarea din România a lui Mihai, Stalin s-a înfuriat, ordonând guvernului de la Bucureşti să intervină pentru ca Mihai să se întoarcă.
Sursa: http://www.art-emis.ro/istorie/1371-...brie-1947.html
ANTONESCU MARESAL DE OTEL- Mesaje : 53
Data de inscriere : 12/07/2013
Subiecte similare
» Inedit! 23 august 1944
» 23 august 1944 - adevăruri confiscate, fapte tăinuite + 23 august 1944 - General Platon Chirnoagă
» Mareşalul Războiului şi Mareşalul Istoriei - „Istoria să judece!” by Mihai Beltechi
» Realitatea de dupǎ 23 august 1944
» Dacă prostia ar durea, Armata Română ar trebui să fie în alertă 24 de ore din 24, zgâlțâită de răcnetele ministrului ei
» 23 august 1944 - adevăruri confiscate, fapte tăinuite + 23 august 1944 - General Platon Chirnoagă
» Mareşalul Războiului şi Mareşalul Istoriei - „Istoria să judece!” by Mihai Beltechi
» Realitatea de dupǎ 23 august 1944
» Dacă prostia ar durea, Armata Română ar trebui să fie în alertă 24 de ore din 24, zgâlțâită de răcnetele ministrului ei
Pagina 1 din 1
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Joi Mar 31, 2022 4:26 pm Scris de Admin
» Profesorul Gheorghe Buzatu și Permanențele Istoriei. In Memoriam Gheorghe Buzatu (6 iunie 1939 – 20 mai 2013)
Lun Mai 24, 2021 8:36 am Scris de Admin
» PSD detonează bomba: alegerile din 6 decembrie, amânate pentru 2021! Planul social-democraților, dezvăluit de Gabriela Firea!
Mar Noi 03, 2020 9:11 am Scris de Admin
» trolul SCONCS PROSPECTOR din coteţul cu diaconi
Vin Dec 27, 2019 10:03 am Scris de Admin
» Trolul porco-sconcs psiho-pupu SANDILĂU din coteţul cu diaconi grohăie din ascunzătoare
Joi Dec 26, 2019 3:41 pm Scris de Admin
» M-AM PLICTISIT să citesc elucubrațiile dobitocului de Diaconu
Mar Dec 03, 2019 5:40 pm Scris de Admin
» pe banchiză în războaie fără miză : SCONSUL şantajist PSIHOPAT , Frosa care linge crosa si morsa care linge Frosa
Joi Noi 14, 2019 2:58 pm Scris de YOKO
» Dr.Frosa Ghe.Dilimache Seniloiu vs. sconcsul santajist DIACONU EUSEBIU bonjour cucu , tu nu esti normal , esti psiho-pupu
Dum Noi 10, 2019 6:47 pm Scris de YOKO
» Diaconu Eusebiu , psihopat , şantajist şi ticălos CASE CLOSED !
Vin Noi 08, 2019 11:02 am Scris de YOKO